64 matches
-
de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 929 din 17 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357215_a_358544]
-
ca oceanul Pacific văzut dintr-o farfurie zburătoare. Auzi, fă, zicea ea, să nu te bagi cu curul în apă, că îți intră săpun în găoace și o să faci clăbuci cînd o să te încalece bărbatu-tău. Cealaltă necheza ca o mînză, se foiau prin apă, frecau la covoare cu o rîvnă din care li se ghicea excitarea de femei tinere, mîngîiate de valurile mărunte pe pulpe, înnebunite de ideea că se scurg pe fesele lor privirile bărbaților de pe punte. Nici n-
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
său, înțelegerea textului liric”, a ținut să precizeze Teo Șerbănescu în cuvântul sau. „Exponatele” din proiect sunt creații lirice de rezistență din opera a paisprezece poeți din unsprezece țări: Beatriz Rastaldo- Argentina; George Rocă- Australia; Tales Jaloretto- Brazilia; Luis Arias Mânzo, Rita Valencia Saldivia- Chile; Maggy Gomez Sepulveda- Colombia; Alexander Anchia-Costa Rica; Albă Azucena Torres- Nicaragua; Alvaro Torres Calderon- Peru; Elisei Virgil- România; Dusica Nicolic Dann- Șerbia; Ana Jimenez Herrero, Blanca del Valle, Diego Vadillo Lopez- Spania. Aceste poezii sunt scrise
PROIECTUL INTERNAŢIONAL DE ARTĂ: „POESIA GRAFICA” de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343084_a_344413]
-
spin sub coadă Și copitele-i înnoadă. Se dau caii la o parte Să privească creatura Ce izbește cu copita Împărțind cu sete-URA. Doar un lucru ea nu știe: timp pierdut-zădărnicie. ........................................ Doar un lucru n-a-nvățat Cât a fost mânza la școală, Să nu le mănânci otava Cailor, că-ți pui zăbală. Chiar de are șapte școli, Multe diplome pe masă, Niciodată n-o să aibă- Gloaba- ,,șapte ani de-acasă''. Referință Bibliografică: LUMEA GAIȚELOR / Ana Podaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
LUMEA GAIȚELOR de ANA PODARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377548_a_378877]
-
despre altă procesiune din această zi la care însă noi nu vom participa: - În după-amiaza acestei Sâmbete a lui Lazăr are loc altă procesiune care se formează și pornește de la locul numit Betfaghe, acolo unde Mântuitorul s-a suit pe mânza asină și a plecat spre Ierusalim. În fruntea ei se află sute de clerici și mii de pelerinii purtând în mâini ramuri de palmier și de măslin. Se merge pe jos din Betania spre sfânta Cetate a Ierusalimului până la Sfântul
PROCESIUNEA DE FLORII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380523_a_381852]
-
crudului fior Ulei și spațiu duc pieirea Într-un colind cuprins de dor Oglinda cerului se varsă Ca un albastru clopot surd Din mâini de aur se revarsă Lumina Marelui absurd Rămâne-nțepenită-n pânză Iubirea sufletului-zeu Iar o copită prinde-o mânză Suflet umil de Dumnezeu... Referință Bibliografică: Impresie și culoare / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1706, Anul V, 02 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IMPRESIE ȘI CULOARE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373066_a_374395]
-
ți spun de ce: altoiul trebuie să fie tânăr altfel nu merge altoirea nici în ochi, nici în T, nici cap în cap. - Exact, exact! - Am să-l altoiesc, prea îl iubesc, am și spus odată că-i deschis țarcul de mânze cu nări dilatate, în loc să mă înțeleagă măcar pe jumătate, a luat-o anapoda, dar îmi fac „mea” că prea-mi umple grădina și merele-s bune, minune! SONATA LUMII CU INSTRUMENTE DEZACORDATE când în marginea de pădure nu dănțuiește aer
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378665_a_379994]
-
inimă. Literar, analiza este convingătoare, însă reluarea temei într-o „continuare” se soldează cu rezultate mai puțin fericite, scriitorul cedând prețiozității și imboldului de a cultiva o vervă glumeață, în fond banală. De aceea, sub titlul poetic Iubirea ca o mânză neagră (1995) se află un roman destul de inconsistent, confesiv, despre iubirile succesive sau simultane ale protagonistului, un om afectat de o maladie cardiacă etc., „felii de viață”, narate alert, dar fără suflu, în registrul burlescului intimist curent în mediile intelectuale
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
stângă, București, 1987; Inima, București, 1989; Printre cărți, copii și cuburi, București, 1989; Exerciții de-a muri, București, 1991; 99 de poeme de toată mâna, București, 1991; Iapa verde, mânzul Poc și băiatul fără toc, București, 1993; Iubirea ca o mânză neagră, București, 1995; Trandafiri în grădina cu iarnă, București, 1996; Părtaș la domnie, București, 1997; Citiți-mă singuri, București, 1998; Obitus, apusul stelei, București, 1999; Interiorul căderii, București, 2000; Nouă luni cu Lelia, București, 2000; Doi, București, 2001; Harap Alb
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
caraghios, astfel că trecerea de la Încrâncenatul Richard la jucăușul Puck se făcea cât ai fi bătut din palme: „Ai ghicit. Eu sunt un duh ce zboară o-ntreagă noapte prin văzduh. Pe Oberon Îl fac să râdă-ades, când ca o mânză tânără nechez, momind pe nărăvașul armăsar...“. Și ajungând aici, bătrâna necheza, scoțându-și capul pe geam, trimițând bezele spre balcoanele vecinilor. „Cântă mai departe“, Îi poruncea bătrânica Mașei, Întinzându-i cartea și prăpădindu-se de râs. Și Mașa continua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Marcu Fug fetele ca de dracu. 293 Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai fost? C-a vinit altul mai frumos, Mai frumos și mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa când s-a tors? Scoborând pe scară-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
convocați la fața locului întâlnim cinci nume de la Liești, un nume din Fântânele (Bucești), patru din Dumbrăvița, iar din Umbrărești numele a șase răzeși și anume: „Gavril, călugărul din Umbrărești, Dumitru din Umbrărești, Buculei, călugăr de acolo, Toader, ginere lui Mânză de acolo, Mihăilă Pângalie de acolo, Pavel de acolo”, altă dovadă a influenței mai deosebite a umbrăreștenilor în situații de acest fel. Răzeșii umbrăreșteni s-au aflat în câteva rânduri în judecată, inclusiv în fața Divanului Domnesc, cu unii membri din
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acțiune juridică între obștea răzeșilor din Umbrărești și un acolisitoriu căminarul, mai apoi paharnic, Ioniță Racoviță din Tecuci, proces ce va dura câțiva ani. Pretextând că ar fi descendent al unui Iordache căpitanul, la rândul său urmaș al hânsarului Mihail Mânză din Umbrărești, el pretinde dreptul de a stăpâni un bătrân, pe care, cu prilejul împărțirii din 1817, „în neființa dovezilor noastre - se justifică răzeșii în numeroasele lor jalbe - l-au și tras în a sa stăpânire”. Dar, după ce răzeșii, prin
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
această categorie socială au constituit factorul dizolvant din obștea satului, genul de acaparatori pe seama comunităților devălmașe. Un exemplu elocvent în sensul arătat ni-l oferă umbrăreșteanul Mihail hânsar, pe care îl considerăm a fi una și aceeași persoană cu Mihail Mânză, ai cărui descendenți, Sandul și fiul acestuia, Iordache, vor deține la vremea lor funcția de căpitan la ținutul Tecuciului. Toți erau oamenii de încredere ai boierilor mari în satele stăpânite de către aceștia și pe dânșii se bizuiau înaltele autorități de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
tu să mă ajungi, / Să mă ajungi și să mă prinzi.../ Fugi, fugi, cerbule sur! / Și de fugi tot am să te prind; / Calu-meu nu-i doar de un an, / Ci de trei ani crescut, / A supt lapte de la mânză, / De la mânză cârlănioară, / De la mânză noatenioară..."148 Animalul-totem, ca reprezentare solară, vânat sau ucis, pentru a face loc unei noi lumi, este înlocuit, în unele colinde, de o ființă mitologică stranie, denumită "Sivo-Ilo" / Vasileo-Ilo, judecată de patronii spirituali ai celor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă ajungi, / Să mă ajungi și să mă prinzi.../ Fugi, fugi, cerbule sur! / Și de fugi tot am să te prind; / Calu-meu nu-i doar de un an, / Ci de trei ani crescut, / A supt lapte de la mânză, / De la mânză cârlănioară, / De la mânză noatenioară..."148 Animalul-totem, ca reprezentare solară, vânat sau ucis, pentru a face loc unei noi lumi, este înlocuit, în unele colinde, de o ființă mitologică stranie, denumită "Sivo-Ilo" / Vasileo-Ilo, judecată de patronii spirituali ai celor 12 zile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mă ajungi și să mă prinzi.../ Fugi, fugi, cerbule sur! / Și de fugi tot am să te prind; / Calu-meu nu-i doar de un an, / Ci de trei ani crescut, / A supt lapte de la mânză, / De la mânză cârlănioară, / De la mânză noatenioară..."148 Animalul-totem, ca reprezentare solară, vânat sau ucis, pentru a face loc unei noi lumi, este înlocuit, în unele colinde, de o ființă mitologică stranie, denumită "Sivo-Ilo" / Vasileo-Ilo, judecată de patronii spirituali ai celor 12 zile a-temporale, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
s-a întâmplat, Mihai? întrebă cu vocea sugrumată doamna Ilinca. — Nimic, oftă spătarul, doar că trebuie să ne îmbarcăm chiar acum. Încălecă pe calul închiriat și se însenină la o amintire. Când era copilandru la Mărgineni, îi dăruise tata o mânză, cal arab pursânge. Da, da, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril. Sta ceasuri întregi în țarc cu ea, s-o deprindă măiestriile unui cal învățat, și o iubea. Era nebună iapa lui. Nu asculta decât de el și se supăra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-au atacat lupii, vizitiul a dat bice cailor de la sanie și au dezlegat iapa lui care mergea alături, ca să o dea lupilor. Iapa a luat-o la galop cu toată haita după ea. Ei au ajuns cu bine, dar mânza... A plâns mult și de la o vreme nu a mai plâns ziua, doar noaptea, prin somn. Atunci doamna Ilinca, maică-sa, l-a dus la Mitropolie, unde era un stareț venit de pe undeva de la un schit din Oltenia. După ce i-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica! Numai că eu nu mă mai fac domn..., mă fac mare comis. I-am spus și lui Dinuț: nepoate, când oi fi eu mare comis, pe tine te fac mai-marele grajdurilor mele de la Doicești și ți dăruiesc și o mânză roaibă cu stea în frunte. Ștefan abia își stăpânea râsul. Era prima oară când zâmbea de la moartea nevestei sale Bălașa. Numără repede în cap: dacă eu am douăzeci și șapte de ani, Mateiaș nu a împlinit încă zece și dada
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cîntecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică - Nu c-altdată, fără de grai - o spune-mi Cântul, cărui ne-nduplecata Lyde-i Plece urechea. Ea ca mânza tretină-n câmp se joacă, S-o atingi chiar ne-ngăduind. Nu știe Rostul nunții; crudă rămâne pentru-a Soțului patemi. Tigri după tine se iau și codri, Râul care fuge spumând opri-l-ai, Alintîndu-l, fere-ndărăt portarul Orcului groaznic, Cerber
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Boului, Dealu Bouriei etc. Numele acestea de locuri, atestate începînd cu secolul al XIV-lea, se integrează în grupul onomasiologic al așa-numitelor, mai ales de către geografi, zootoponime: Brebu, Boura, Colunul, Cerbaru, Fărcașa (< magh. farkas, „lup“), Catîra, Bivolele, Iepura, Lupa, Mînza, Poarca, Racovița, Taura, Ursa, Viezuri, Zimbroaia, Zimbru. Variațiile fonetice ale numelor, față de etimon și între ele, pot fi explicate prin transcrierile aproxi mative în documente sau prin evoluțiile istorice și dialectale ale formelor. Astfel, așa cum arată V. Frățilă, „intercalarea“, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
preocupat să arate că „românii sunt prin tulpină semilatini și semidaci”, idee cu care a pornit la drum în Pierit-au dacii? (a. 1860). Grupa elementelor latine este alcătuită din: berbec, caș, cheag, staul, turmă, unt, zer, păcurar, păstor, capră, mânză. Hasdeu mai analizează etimologic cuvintele dulău, mosoc; țurcă, iele, a ademeni. Asupra cuvintelor din cele două serii se pot face următoarele observații, dacă le analizăm prin baza traco latină: Cioban este prezentat ca dacic (ulterior va fi perceput ca turcic
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Mai târziu, mi-a plăcut să adulmec femeile cu părul roșcovan și cu carnea albă. Buzele lor sunt largi și cărnoase, iar mersul îl au legănat. Nu pot să le sufăr îmbrăcate. Îmi place să le văd goale, zburdând ca mânzele, cu tremur în carne, cu icnitul iepelor isterice în fața armăsarului cu nechezat în flageoletă, ce-și bate pe pântec obada pornită din gura desagului negru. Am oprit-o pe Gloria de a se mai preumbla pe câmp în preajma hergheliei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]