1,063 matches
-
trădate de Vadim Tudor cînd acesta și-a înmuiat discursul extremist și, culmea, a angajat un evreu să-i facă noua imagine și campania electorală. Dacă această manevră s-ar fi dovedit cîștigătoare, nimeni nu și-ar fi permis să mîrîie împotriva lui CVT. Peremiștii ar fi căzut pe spate în fața geniului politic al părintelui partidului. Or, vadimii mici, din teritoriu, s-au văzut lipsiți în campanie de muniția lor. Pînă la urmă, peremiștii ar fi înghițit și campania de onorabilizare
Onorificul CVT by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11920_a_13245]
-
Băncii Centrale a Ungariei este o chestiune de suveranitate și Uniunea Europeană (UE) sau FMI nu au niciun cuvânt de spus în această chestiune”. Băsescule, cască urechea bună, nu aia în care ți-ai băgat bețișorul: vreau să te văd cum mârâi la Comisia Europeană că România nu-i lac femeist. Apropo de bețișor, Liviu Avram îl ia la mișto, în Adevărul, pe șeful statului, scriind editorialul ”Băsescu e pe moarte, nu?”. Într-un fel, da. Metaforic, adică. Dacă ne gândim la
Ziare, la zi: Jurnalul aruncă secuii în calea tsunami-ului solar () [Corola-journal/Journalistic/27971_a_29296]
-
Merge și o poză cu degetele de la picioare. Nu-l refuza nici când nu sunteți la cinema. Dacă te roagă omul să-l scarpini, scarpină-l, nu fi nașpa. Dacă nu reacționează, uită-te și mai urât și începe să mârâi ca Grivei. Ce faci dacă te apucă pofta de bicepși în fața blocului? Nu te înfrâna, rostogolește-te. Dacă tocmai înfășoară sarmale, poți să-i zici că e mai tare chiar și decât maică-ta. Toți bărbații sunt înnebuniți să fie
Cum să flirtezi ca o profesionistă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20510_a_21835]
-
alt loc decât în vis, așa că bag un umăr zdravăn în perete. Intru în bucatare, cățelul lătra fericit - în sfarist te-ai trezit - și, până să pun eu cafeaua la fiert, de bucurie, face un pishu pe piciorul de la masă. Mârâie necăjit, îl consolez, șterg pishu, pun cafeaua în apă care fierbe în ibirc și constat că Sasha, cățelul, de bucurie că nu l-am certat, a mai “marcat” un picior al mesei .... Până șterg, cafeaua da în foc , iar pâinea
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
de refulare .... Între timp, sună telefonul de vreo patru ori, iar Sasha prinde momenul să se tăvălească într-o baltă. Revin în casă, curat cățelul cu șervetele umede, salvez ce-a de-a doua rundă de cafea, trezesc copilul care mârâie somnoros, îl rog să se îmbrace singur până fac eu micul dejun - ceea ce și face, doar că ia bluză pe dos și trage pantofii fără șosete. Remediez din voleu problemele, îi dau de lucru să aleagă rujul pentru ziua în
Mă ajutați să vă ofer două minivacanțe la Predeal? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20760_a_22085]
-
declarat ,,rezervație protejată de lege”. Tocmai priveam vidrele cum se zbenguiau unduindu-și corpurile alungite și lucioase, înotând într-un continuu du-te vino pe lângă maluri. Le zărise și câinele și se perpelea să le ajungă alergând pe mal și mârâind supărat. În parc este interzis vânatul. Locul e un colț de rai și o adevărată oază necontaminată în mijlocul acelui mic burg medieval, însă marcat de avalanșa necruțătoare a civilizației moderne. Se scurseseră clipe multe, de când noi hoinăream pe aleile parcului
CÂND VINE TOAMNA LA CURTIS DE VADO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383633_a_384962]
-
o viață sub teroarea ceasului care țipa dimineața la mine: --Scoală trântore, nu mai lenevi! Nu știi câtă treabă te așteaptă? Cine nu muncă, nu mâncă! Eu vedeam în jurul meu că mulți mâncă fără muncă. Și mă duceam la hâială mârâind la ceas: --Ai să vezi tu când am să ies la pensie! Cel puțin în ultimii ani, înainte de pensie, mereu îl amenințam: --Ai să vezi tu! În sfârșit, când am avut în palmă decizia de pensionar i-am fluturat-o
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
M-a tras deoparte și mi-a murmurat la ureche: --Pentru dumneata...am eu unul. Pus bine. Dar...costă. --Cât face? mă precipit eu. --Face! a murmurat misterios, cu ochii roată în jur. --Spune, dom’le, nu mă fierbe! am mârâit precipitat. Tot șoptit, mi-a spus suma. Am crezut că leșin. Mi-am pierdut vocea și am gâjâit: --Pensia mea pe doi ani! A ridicat din umeri în semn de...”dacă-ți convine!” Ce puteam să fac? Dumneavoastră ce ați
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
Robert Neguță, și a conducătorului artistic al Casei Artelor de la acest sector, doamna Alice Barb. Am înțeles că mă doresc cu concerte cei de la Craiova, cei de la Piatra-Neamț, dar și din alte părți, din partea cărora slăbușor am auzit c-au mârâit, fiind nu prea siguri, căci puțin ne cunoaștem. Anul acesta am fost decorat cu Ordinul ” Pentru serviciul cinstit în fața Patriei” și înalțat în grad de ofițer de către Președintele României, domnul Traian Băsescu. Surpriza mai mare mi-a fost pentru mine
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383709_a_385038]
-
Observând sticla de bere lăsată de Vadim, o lovi dintr-o dată cu piciorul proiectând-o direct în perete. Aceasta se sparse cu zgomot și lichidul din ea se revărsă cu repeziciune, desenând pe podea o pată întunecată. - Gură spartă ce ești! - mârâi el printre dinții aproape încleștați și se așeză pe scaun ca și cum ar fi obosit dintr-o dată. Privea spre pata ce se lățise pe podea. Apoi, păru că se hotărăște și ridicându-se, luând de pe măsuța din apropiere o sacoșă de
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată, Nici macar să-și amintească de căsuța “blestemata
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
să se servească cu nădejde: -Ce faci, fato?! Vrei să dai în diabet?! Toate astea-s mie-n sută cu zahăr. Babacul îi sări, plictisit, în ajutor: -Of, las-o în pace, omule, îi strici cheful cu atâta monitorizare! Papa mârâi ceva în barbă, Babacul îi replică tot onomatopeic... Flower-Power, însă, nu-i băga în seamă. Cu ochi strălucitori de copil poznaș, își ordonă prada pe o tipsie cerută discret unui chelner. Pe lângă fructe, apăruseră și un borcănel cu scobitori, un
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
în soarele arzător, la umbra Zidului, dau de acest flăcău slab la minte, ce păzea oile îngrămădite la umbră în cap cu el și cu doi dulăi flocoși de Bărăgan, unul alb și unul negru, care, când mă văzură, au mârâit amenințători. Stănică stătea între câinii lui cu ciomagul între picioare, și cum câinii dădură să se ridice din umbră și să se repeadă la mine, care veneam din soare, cel pe care îl întrebasem și care mi-a răspuns respectuos
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație. Dulăul din stânga lui, care era negru, înaintă spre mine un pas, mârâind. Stănică îl apăsă de grumaz cu ciomagul și câinele se retrase la loc. Și stai acilea până pe-nserat? am întrebat. El aprobă, tot așa, gâjâind, dar altfel ce putea să fie o afirmație. Te-nsori anul ăsta? am încercat să
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
Licurici cu SUA: "Marele Licurici, generos doar cu Ungaria" (titlu, Gândul, 17.03.2008); "Dar Ungaria, spre deosebire de România, a avut atât un lobby puternic, cât și o strategie coerentă. De data aceasta, satisfacerea "marelui licurici" nu e suficientă" (ibid.); "Președintele mârâie la ""licurici"" (Ziua, 22.03.2008). Sensul de "șef, conducător" provine tot din aluzia pomenită: "Un nou licurici la Kremlin" (titlu, times.ro); "Îi recomandăm președintelui să ia în calcul de acum înainte și licuriciul rus" (ibid.). Sensul aluziv coexistă
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
OBSERVATOR CULTURAL, numărul 161 (419) din 17-23 aprilie, Iulia Popovici scrie, la cald, în calitate de persoană implicată, factor de decizie, despre recent încheiata Gală UNITER. Foarte frumos. Paragraful unu, de fapt un fel de chapeau: "cine a avut de comentat a mîrîit (ce-a făcut?... - n.m.) pe la colțuri." Mai la vale: "cum reușește UNITER-ul să facă pace-ntre dobitoace". Mă rog, fiecare cu epitetele lui... Pe urmă, ceva despre persoane cu dizabilități, despre comisari de festivaluri, și tot așa. Nu m-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
mai mira, atunci, că pe același front de discuții cultural-ideologice, nu foarte departe în urmă, un academician și-o profesoară se acuzau, prin scrisori deschise, că nu știu... să numere. Evident, nici ei, nici alții, nu știu nici să vorbească. Mîrîie. Și deodată: pac! Revista bimestrială Dacia literară (nr. 2 din 2008) ne oferă un savuros interviu pe care Călin Ciobotari i-l ia poetului Emil Brumaru. În el e vorba despre tot și toate, dar mai ales despre lumea literaturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8545_a_9870]
-
căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară, la flacăra chibritului îi vedeți pantalonul sfâșiat de la genunchi în jos, e palid de moarte. Cu un șut bine țintit îl îndepărtează pe O.R.L., care continuă să mârâie. - Care ești aici?, se aude un țipăt și în clipa următoare, împiedicându-se de Dani cel întins pe jos, madam Szántó cade în nas. Sărim ca arși. O luăm la fugă. Drept către cadristul care încearcă să spele putina prin
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
fulger. Un fir cald îmi îmbibă jeanșii cu cea mai sinceră târșală. Șezi blând. Eroina mea intervine salvator, altfel mă găsea sfâșiat de fiare. Nici după ce intru în casă nu contenesc să mă prigonească ca pe un musafir nepoftit. Latră, mârâie, horcăie, mă înjură pe limba lor de mâțe supradimensionate. Eu îi respect pentru că își iubesc teri bil de mult stăpâna. Sau doar pentru că le știu de frică. Oricum le recunosc tot spectrul sentimentelor uma ne. Ură. Invidie. Revoltă. Tandrețe. Răzbunare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
știu de unde vine asta cu basca, dar sună așa, ca și cum nu te doare nimic. Din când în când, mă mai bate careva pe umăr: vreun cunoscut sau vreo fătucă, care chiar prin locul unde stau io vrea să comande. Câteodată mârâi la ele, altădată fac ca toți dracii, ca și cum Nana Mouskouri tocmai vrea să bea cu mine, o iau în brațe, o arunc prin sus, chestii de astea. Depinde câte păhăruțe au dispărut printre plete, unde țin botul. Îs acasă adică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la capăt. Frica îi pusese un nod în gît, pe care se străduia cu mare greutate să-l poată înghiți. Ce zici? Ce-i ăla? Cum? răsunară în același timp toate glasurile total nedumerite. Nuțu se încordă tot, începu să mîrîie, făcu cîțiva pași înainte și ridică cu două degete arătarea aceea neagră, care putuse speria în asemenea hal pe toți membrii expediției. E un li-liliac, frate! reuși el să pronunțe, în sfîrșit, denumirea exactă a arătării și întinse animalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mutălău". Cu Matei n-ar fi discutat nici dacă l-ar fi tăiat în bucăți. Păi se putea altfel? Se certase cu el cumplit în seara cînd se întorsese de la pescuit. Atunci Matei i-a întins casetofonul și i-a mîrîit țîfnos: Ia-ți-l și să nu te mai văd în fața ochilor cît oi trăi, parșivule! Om ești tu, ori măscărici de tarabă? Bărzăunul luă atitudinea omului năpăstuit pe nedrept. Adică nu numai că s-a arătat grozav de jignit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
a mai văzut aici! Și uite că nici acesta nu pare de colea. Undeva, în stânga, s-a încins un scan dal de toată frumusețea între un negustor de midii și cumpă ră torul care, din ce ghicește Alexandre în spaniola mârâită pe deasupra tarabelor și scrijelită, pe alocuri, de câte-o înjurătură franțuzească, le-a comandat cu trei zile în urmă și acum pare nemulțumit de marfă. Sau, poate, încearcă doar să scadă prețul... — ...și ce să fac cu ele marți? Thule
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Lulu Chiracu), încă de la călugărul Paisie, ne-am ocupat pe aceste meleaguri cu scrisul, încât turcii, impresionați de intensa noastră activitate intelectuală, renunțau adesea la pielea dobitoacelor luate cu hapca, ca să ne rămână pe ce scrie... („Aș! Nu descoperiseră tananții... - mârâie același Lulu Chiracu, dar nu-l aude nimeni. Ai dracului turci, cum se gândeau ei și la burdihanul lor, și la posteritatea noastră! ... De la ei ni se trage mulțimea scrierilor vechi. Cu cât mai multe jafuri, năvăliri, maziliri, tăieri de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
o intuiție „justă”, orice s-ar spune!... „ - Tovarășu' Perju este un om foarte popular, care cunoaște oamenii...”, îl aude vorbind pe contabilul șef. (- Într-adevăr, până și femeia de serviciu și a dat seama de asta și profită la maxim! - mârâie din nou Lulu Chiracu. Se antrenează, probabil, pentru un râvnit post de comentator în fața organului care știe tot despre noi ...). Se spune că o învoiește pentru toate nunțile și cumetriile, conform principiului „mă servești, te servesc”. Pentru că, nu-i așa
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]