1,078 matches
-
peste măsură, cum n-a fost el niciodată Și-a propus să se întoarcă-n acest loc și altădată. Alt cățel, cam deprimat, fără niciun chef de viață, Cu codița-ntre picioare, cap plecat, priviri de ghiață, Suspicios și arțăgos, mârâind nemulțumit, De îndată ce-a intrat în locașul amintit, Blana-i s-a zburlit pe spate, speriat de câinii care, Din oglinzi rânjeau perfid, răutăcioși, cu-nfiorare. A fugit încrâncenat, făr-a mai dori vreodată, Nici macar să-și amintească de căsuța “blestemata
OGLINDA de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1426526429.html [Corola-blog/BlogPost/377184_a_378513]
-
Tökés, crescut în feroce spirit anti-românesc a început cu limba maternă, a trecut la 1001 de drepturi, mai departe la autonomia secuilor și ca, europarlamentar aranjat al lui Băsescu, a cerut la Bruxelles protectoratul Transilvaniei! Abia în acest moment a mârâit mass-media din Ardeal după care a cârâit un pic și cea din Capitală. Nu mult însă, pentru că Viorel Ponta avea mai mult nevoie de voturile UDMR-ului decât de Transilvania. E o poveste subțire, pentru debili mintali, cât e Ponta
LASZLO TÖKÉS FALS REVOLUŢIONAR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1419410866.html [Corola-blog/BlogPost/369003_a_370332]
-
mare, colțos, cu un butucaș de lemn clătinându-se la gâtul său. Apariția neașteptată a câinelui îl cam neliniști pe Ionuț, mai ales văzându-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea în brațe. Mai gâfâind, mai bodogănind, moșul cel cu pălărie mare, neagră, trecu pe lângă el la deal, urmat de cal și de
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1497351552.html [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
gâtul său. Apariția neașteptată a câinelui îl cam neliniști pe Ionuț, mai ales văzându-l trecând doar la vreo doi pași de el. I se păru că fiorosul câine chiar mârâie în sec la el. Dar, poate, nu la el mârâia, ci văzând pisoiul Motocel, pe care-l ținea în brațe. Mai gâfâind, mai bodogănind, moșul cel cu pălărie mare, neagră, trecu pe lângă el la deal, urmat de cal și de câinele său. Spre prânz, Ionuț nu avea stare nici în
OMUL ŞI CÂINELE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2356 din 13 iunie 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1497351552.html [Corola-blog/BlogPost/376863_a_378192]
-
vătămate și a dispus evacuarea agresorului Câinele a rămas fără locuință iar stăpânul lui neputând deține conform legii două proprietăți și aflat sub presiunea opiniei publice, a cedat locuința sa patrupedului, iar el s-a mutat în cușca acestuia de unde mârâie și latră fără discernământ la absolut toată lumea Referință Bibliografică: Unde dai și unde crapă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 388, Anul II, 23 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UNDE DAI ŞI UNDE CRAPĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Unde_dai_si_unde_crapa_ion_untaru_1327322092.html [Corola-blog/BlogPost/360351_a_361680]
-
au străduit ca să-l ajute Atât cât se poate, să-i facă un rost Lupii, găsind că asta-i povară, S-au strâns într-un sfat mult ticluit Formându-și o haită, în miez de vară, Și către bipede au mârâit S-au gudurat la mulțimea frustrată Îndemnând s-arunce cu stropi de noroi În gâștele și boii care odată Munceau pentru ei c-albina din roi Blana cea nouă a lupilor hoinari Le-a supt neuronii prostimii credule Dar ea
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 by http://confluente.ro/gabriel_todica_1491069332.html [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
apropia mereu de mine, de fiecare dată de fapt. Numai el venea la mine, mi se ridica pe picioare, încerca să mă muște - așa, în glumă. Îl luam în brațe, mă jucam cu el, îl rostogoleam prin țărână. Se enerva, mârâia la mine. Era o adevărată jucărie. I-am spus mamei că îl iau acasă, la fel și lui tanti Gheorghița. Fără nicio opoziție, acest lucru s-a și realizat. Sunt circa cinci decenii de atunci, amănuntele s-au mai pierdut
CÂND UMBRA SE FACE ROUĂ DE VIS, CRONICĂ DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Cand_umbra_se_face_roua_de_v_al_florin_tene_1387052623.html [Corola-blog/BlogPost/363495_a_364824]
-
îi răspunde glasul lucios al unui cetățean cu un piept nemaipomenit de lat, în timp ce căuta ceva pe un telefon mobil - Zece lei. Dacă luați mai multe ca număr, scădem din preț... - Aș dori să iau un autor nu prea cunoscut...- mârâi cu timiditate nejustificată Solomon, de parcă l-ar fi durut o măsea. - Infiderent, domnule...- răspunse omul întorcându-se cu spatele, după ce terminase de aranjat diverse obiecte pe-o poliță de pe masă- Infiderent. Pentru mine e egal ce cumpărați, deși ar trebui
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
că plouă, șefu... - auzi Solomon din nou, vocea pițigăiată a castratului, sfredelind aerul îmbâcsit de fumul apetisant, venit de la grătare. - Lăsa-ți-l că-i beteag... - completă vocea răgușită, pe care o auzise și la tarabă. - Beteag pe mama dracului - mârâi alt hăndrălău, cel cu un picior de lemn, de undeva, din spatele lui Solomon, scuipând des printre dinți lunecoși, de cositor - Când se dădea mare scriitor nu îl durea nimic... - Auzi cu cine să se pune el? - reluă pițigăiatul firul - Să
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
altă voce mată, ca a unui om cu nările înfundatate de muci groși. Atât de tare zbieră ultimul ortac, de-au ieșit oameni de la mese, de după prelată, să se uite la ei, ca la circ. - Lăsațî-l, că poate să căiește - mârâi într-un târziu Jery sugându-și scobitoarea de parcă atunci ar fi simțit gustul dulce-acrișor al unei bomboane Cojak. - Poate că vă împăcați... - râse pițigăiatul scărpinându-se în barba nerasă. - Depinde cum stă scriitorașul cu tăiețeii...- râse exagerat și răgușitul. - Păi
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_suciu_1482930679.html [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
goale. Unde este iubirea? Citesc, e drept sunt și cărți deștepte. Una, o nemțoaică plânge că a lăsat biserica închisă cu femei și copii înăuntru, biserica a ars. Ce să zic. Nu e frumos. Dar tot Beethoven îmi place. Câinele mârâie la Simfonia a V-a, a IX-a , se bagă sub pat, ca deținuții când fac pe nebunii. Uneori visez că m-am făcut călugăr, îngrijesc o grădină, o livadă. Ce viață? Nu birouri, coridoare, fum de țigară, țipete. Asta
SUNT SUPĂRAT, DE CE? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Sunt_suparat_de_ce_boris_mehr_1386576083.html [Corola-blog/BlogPost/348483_a_349812]
-
iunie 2012 Toate Articolele Autorului F U R T U N I L E Furtunile veșnic cutreieră lumea, Tot vin și se duc, tu rămâi suspinând, O iei de la capăt, cum face pădurea, Dar ele se-ntorc, parcă-ți spun mârâind: ,,Degeaba te crezi prea puternic, deștept Și uiți că ai fost și vei fi muritor!. Noi, tot ne întoarcem, când nu te aștepți, Lovim fără milă și. . .ne-cru-ță-tor!. . . Și. . .nu doar cu tine în horă de draci, Jucăm tontoroiul, de
FURTUNILE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 by http://confluente.ro/Furtunile_ionel_davidiuc_1339450972.html [Corola-blog/BlogPost/341962_a_343291]
-
murisem de o lună. Ne tragem, oare, din hiene? Nu voi afla, nu mai am vreme. Am visat că am murit, nu aveam loc de dormit. Cineva îmi luase trupul, l-aruncase-n groapă, grupul. Niște câini mă ciopârțeau, nu prea dulce, mârâiau, unul Demony scuipa fiere chiar pe canapea, ah, Ionel, Ionelule, nu mai bea, pruncuțule, ai chelie, ai burtică, ești un geniu ca Mitică, altul Dreck, numit și Brun o căuta pe Hilda-n drum, unde-i Hilda, nu e Hilda, a
MAREA HOINĂREALĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 by http://confluente.ro/boris_mehr_1408947171.html [Corola-blog/BlogPost/368278_a_369607]
-
pe seama lui s-au făcut nenumărate bancuri, care atestă capacitatea de pliere a unui popor pe calapodul evenimentelor. Mii de generații, dacă ne gîndim bine, își începuse Thomas discursul (și, Doamne! nici măcar nu-și băuse cafeaua!) - au avut ceva de mîrîit la adresa moravurilor de pe timpul lor. Bă, se ambalase Thomas, voi știți ce rai aș face eu pe pămîntul ăsta? Matriarhat, patriarhat, monogamie, poligamie, poliandria pomenită de Caezar în “De bello Gallico” ... le-aș șterge cu buretele ... Lilith a fost dintotdeauna
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
de la masa pe care îmi scriam romanele, ca să urc scările pînă la etaj. Din ziua aia nu m-am mai gîndit niciodată la modul cum mi-a pătruns Thomas în viață. Venea, stătea cît stătea, mi se uita prin manuscrise, mîrîia ceva, apoi dispărea cîteva luni, pentru ca să apară iar ... de aceea m-a surprins ultima lui venire, cînd l-am văzut intrînd pe poartă cu Licurișca de mînă. Cînd s-a întîmplat acest lucru? Ieri, alaltăieri, acum o oră, mîine?! Timpul
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_12.html [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
sirena. Unde vă este, mă, sirena cea grozavă? Zamfirescu se făcuse și avea chef să petreacă și să arunce cu banii. Așa făcea mereu când depășea un prag. Pierdea simțul responsabilității, aruncându-se în brațele Patimei. --Ce vrei, bă, Cireașă? Mârâi că i-am dat fetei un milion bacșiș? Vrei și tu? Pe ea am mângâiat-o pe fund, dar pe tine, de ce să te apuc? De nas, de urechi? Aprins, Firfirică se agită, gudurându-se: --Pupa-ți-aș tălpile, Dănuțule, dacă mi-
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1446830153.html [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
labă chiar acum l-a înțepat. Scoate-un răget răgușit, și lungit în iarba mare spre leoaică lung privește, cerșind îndurare. Și, leoaica-i tot femeie, cum să-l vadă suferind? Ea cu dinții-i scoate spinul și îl linge mârâind. Intuiesc, Regele junglei, mândrul Leu cutezător, îi va oferi Leoaicei nopți fierbinți, pline de amor. JOHNY O rusoaică blondă, mică, ținea-n brațe un cățel și plângea că a ei mamă nu îl accepta pe el. Când l-am adoptat
ARMONIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 by http://confluente.ro/Armonie.html [Corola-blog/BlogPost/351793_a_353122]
-
a prins a răcni bătrânul tot bătând în alambic, împungând cu privirea întunericul pentru a ține numărătoarea lupilor: unu, doi, trei. Așezați pe labele de dinapoi, lupii așteaptă . Li se deslușesc coamele zburlite și colții. Scrie luna pe colții lor! Mârâie îndârjit. Câte unul îndrăznește să se apropie. Cu toporișca într-o mână, cu cealaltă bătând cu strășnicie în alambic, bătrânul merge pe lângă căruță chiuind, lăsându-se pe baza instinctului iepei. Parcă știind că puiul ei este în pericol, iapa ține
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
pot mânui toporișca, să vă îmbuibați din mânzoc fără trudă, fără luptă? Că nu oasele mele le vreți voi! S-au oprit și lupii. Nu dau semne că s-ar grăbi să atace, nici că ar dori să plece, doar mârâie la vorbele bătrânului. Bădia, mai mult decât îndârjirea lupilor, le simte rânjetul, parcă ar fi batjocoritor, parcă ar râde de neputința lui. Îi privește în ochi pe fiecare, își potrivește toporișca mai bine în mână: -Așșș! Mânca-v-aș sufletul
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439040365.html [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Publicat în: Ediția nr. 489 din 03 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache ia o coajă de pâine. te-ai îngrășat... de multă vreme nu mai încap la pieptul tău. mă ții la distanță? tu taci și mârâi încet. nu-ți mai place să spun adevărul? - nu e asta. atunci? am înțeles. ridic restul de coajă. unde pleci? - nicăieri. rămân pe pat și dorm. bine... același fals dialog, aceeași muțenie. dau din umeri și-mi văd de treabă
MOTIV de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 by http://confluente.ro/Motiv_anne_marie_bejliu_1336076671.html [Corola-blog/BlogPost/358578_a_359907]
-
cor, arătându-le cămeșile. - Cum așa? Cum se poate? întreabă politicianul întorcându-se râzând către asistență. - Fiindcă celelalte ni le-a sechestrat securitatea când ne-au arestat. - De ce? - Fiindcă erau verzi! au răspuns toți la unison. - Hai să mergem! a mârâit demnitarul posomorât din cale afară. Nu mă dumiresc, cine l-a îmbrăcat pe Moș Crăciun în culoarea roșie... Cred că a rămas de pe timpul când Moș Gerilă i-a ocupat vremelnic locul, când Moșul a fost deportat în Vorcuta de către
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1419432375.html [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
mănâncă ce i-o fi pregătit muierea că e vineri și nu gătește de dulce. Cred că niscai zacuscă de vinete sau ce-o fi prin cămară. În timp ce el medita la cum să-și bucure papilele gustative, Grivei începe să mârâie și când se uită cu atenție printre copaci mai departe, vede două femei, pe Lenuța lui Nicu tâmplaru și pe Viorica lui Gojgărete. Ieșiseră și ele în pădure după ghebe. Câinele a început să latre și femeile se apropie. -Bună
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1471114624.html [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
privit-o zâmbind un copil și și-au dat mâna. Îmi împart napolitanele și cornurile cu ciocolată cu cățeii, dar cel alb șchiop deși e mai mare decât ceilalți nu poate să înfașce nimic, cei mici sunt foarte rapizi și mârâie la cel mare știindu-l șchiop. Nu stiu de ce oarecum, mă simt și eu ca acest cățel șchiop. Ceva în mine e șchiop. Amintirile, sufletul... Mă apropii de cățelul alb îl mângâi și îi dau restul de napolitane, la ceilalți
GARĂ PENTRU UNUL de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/radu_liviu_dan_1485099866.html [Corola-blog/BlogPost/359440_a_360769]
-
ea, după ce a privit cu atenție la celelalte animale. - Tocmai voiam și eu să vi-l recomand: El este Ziky, un terier de numai cinci luni! Cel mai dotat și mai frumos dintre toți: Desigur, Președintele vă vizitează, nu? A mârâit Buzov, zâmbind. - Mă vizitează foarte rar dar vorbim destul de des la telefon. și lui îi plac câinii de companie mici ca și aceștia. - Atunci doamnă, ar fi un cadou tocmai potrivit pentru Președinte: Terierii sunt frumoși și extrem de inteligenți. Sigur
CĂŢELUL PREŞEDINTELUI (NUVELĂ) de IOAN CÂRJĂ în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/ioan_carja_1437627070.html [Corola-blog/BlogPost/373185_a_374514]
-
el este omul fără carte , dar care știe tot. Nu a condus în viața lui un pluton. S-a ocupat de treburi administrative. Registre, efecte militare, hrană, ordine, da, ordine, fără ordine nu există nimic. Nu ridică vocea, el doar mârâie. Superiorii nu-l iubesc, soldații nici atât. Dar el este plutonier de sute de ani. Nimeni nu știe dacă a fost însurat, dacă are copii, nici plutonierași ca el, greu de închipuit. Are două vicii - minte de îngheață apele și fură
PLUTONIERUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Boris_mehr_1397627713.html [Corola-blog/BlogPost/347841_a_349170]