53 matches
-
cu o aprobare pentru o mașină Lada - privilegiile epocii, mărunte în raport cu cele hărăzite minorității de la putere, dar cât se poate de reale, cât se poate de truculente și de vizibile pentru condiția socială într-o societate în principiu justă. Dacă mârâiturile, înjurăturile și bășcălia erau o formă de revoltă, atunci fusesem cu toții niște revoltați care se ignorau. Dar nu erau decât infirmități de slugi care nu pot trăi fără stăpân. Mascarada revoluționară care dusese la dispariția fostului stăpân fusese ocazia ideală
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
TVR1 (în penultima seară de duminică a lunii octombrie), care televiziune, redând astfel stră-stră-stră... nepoților de răzeși suficientă căldură sufletească, aceștia și-au putut vedea mai departe de debranșarea caloriferelor, operațiune însoțită de vesele și interesante fluierături patriotice - nicidecum de mârâituri cărora, unii reporteri de televiziune, dar mai ales trădătorii de neam și de țară, sugerează că ar fi înjurături. Nici vorbă! Sorbim o bere, "gândim problema" și o tăiem pe scurtătură spre Uniunea Europeană, "că doar suntem oameni nu animale", vorba
Spaga la Muntele Athos by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10167_a_11492]
-
abia după ce și-au ozonat plămânii cu puternicul aer din codrii Predealului și al Poienii Brașov...; pesediștii erau cât pe ce să se organizeze în grupe de partizani prin Carpații de curbură, pentru a se obișnui cu cotiturile sugerate de mârâiturile câtorva... recalcitranți (vroiam să spun lupi tineri, dar nu!). Clujeanul Ioan Rus spunând clar că este împotriva nu numai a lui Ion Iliescu și Adrian Năstase, ci și a bicefalismului pesedist - dacă ar fi știut domnul Năstase ce a încălzit
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
căcat". Nici Oreste nu a renunțat la luptă, el ar fi postat un mesaj a cărui țintă directă este Mircea Badea: Exista un lătrau îndrăcit care turbează când aude de Părintele Iustin Pârvu, vitriolând spațiul mediatic cu tot felul de mârâituri înfundate. Îi recomand un superb reportaj marca În Premiera cu Carmen Avram". Reacția lui Oreste a venit după ce Mircea Badea a scris, tot pe pagina de socializare următorul mesaj: "Într-o seară, Iustin Parvu a spus: 'E o seara frumoasă
Badea spune că Oreste îl aleargă cu banii de la politicieni by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/67455_a_68780]
-
cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și, înainte cu puțin ca din Anghel Furcilă să se scurgă ultimele picături de vlagă, când nu se mai aștepta la nimic și începuse să creadă că i-a sunat ceasul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
frigul luminii albe, reci... și bolboroseam ca-n somn... și pipăiam pereții, doream adînc să-i jupuim de razele turtite pe ei, lipite, una cu tencuiala... Ascultam (eu, medicinist ratat, cu stetoscopul!) canarii din colivii, buldogii de faianță, încremeniți în mîrîituri sfioase. însă poezia se termina-n opt versuri. Cîntecel, ce mai tura-vura. Plecam profund nedumeriți de insurecția severă a anotimpului.
Proza din poem (II) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16175_a_17500]
-
Prima pagină e salutată apariția seriei Corpusul receptării critice a operei lui Eminescu, vastă exegeză datorată lui Teodor Vârgolici și I. Oprișan și totodată sunt combătuți vehement cei care-l contestau, în orice caz, îl minimalizau pe poet ("cele câteva mârâituri care se îndoiau de rezistența în timp a creației eminesciene"). în editoriale vine vorba adesea de Caragiale, Slavici, T. Maiorescu și, o dată, autorul ține să reamintească radioascultătorilor debuturile marilor scriitori intrate în legendă: Poeziile populare ale Românilor culese de V.
Tradiția unei reviste vorbite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8820_a_10145]
-
pornise pe urmele lui. Nu i-a trebuit mult să-l prindă. Pe urmă, au început să se lupte între ei. Se iscase o gălăgie în ogradă, că nu știam ce se întâmplă. M-am trezit și eu și, după mârâiturile cățelului și ale jivinei, am cam priceput despre ce putea fi vorba. Așa că am luat un par și m-am îndreptat către ei. Am prins un moment bun și, poc! am lovit vulpoiul peste spinare. Înțelegând că i-am venit
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
huruie, accelerează și se reped asupra prăzii, tachinând-o, dându-i târcoale, jucându-se de-a șoarecele și pisica, până ce vine momentul atacului. Nici o șansă pentru ierbivori. În cel mai bun caz, biata creatură pe două roți se alege cu mârâituri, scuipături și înjurături. „Numai tu și mă-ta lipseați aici!“ e cea mai blândă apostrofare pe care am auzit-o. Dar ar fi nedrept să spun că jungla de asfalt nu are reguli. Are, ca orice junglă. Învinge cel mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem. Era întuneric și răcoare. De undeva, din beznă, se auzeau din când în când doar mârâituri de câine. Mă durea totul : șalele, ochii, un șold și mai ales umărul de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acum devenise incomodă? Plecă și o silă imensă îi îngreuna cugetul. I se părea că totul este întinat. În stratul de ceapă din fața unui bloc doi câini se fugăreau a hârjoană. Un gest animalic atât de simplu și răscolitor în mârâiturile și în lupta lor. Nu mai știa ce avea de făcut. Tu înveți? Auzea întrebarea sâcâitoare a tatălui, înveți sau te ții de prostii pe acolo? Nu uita, niciodată nu e prea târziu când ai o cauză dreaptă. Eșecurile ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Ofițerul cu pieptul gol Îl trase pe Jim afară din Buick. Manevrîndu-l pe băiatul cu nasul Însîngerat ca pe un paznic de vite sau ca pe un porc, Îl Împinse pe Jim pe drum cu o serie de strigăte și mîrÎituri, Împungîndu-l zdravăn cu pistolul automat. Cele două camioane și mașina Buick se opriseră lîngă terasamentul căii ferate Shanghai-Hangchow. La trei sute de metri mai Încolo, o linie ferată terminus făcea un arc larg spre fabrica de ceramică, ascunzînd-o de oraș. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
kilograme de câine în vârful unui băț. Câinii ăștia pot fi răi de tot, așa că trebuie să-ndure cât cuprinde. Nu-ți vând nici unul dacă ai de gând să-l cocoloșești. Violu’ atârna ferm și se auzea cum îi vibrează mârâiturile în gâtlej. Fiecare mușchi îi era perfect conturat. Danny se gândi că animalul din fața lui era întruchiparea ideală a frumuseții rele. — Trăiesc într-un apartament, așa că nu pot ține un câine, zise el. — Ai venit doar să caști gura? Mârâiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mârâiturile în gâtlej. Fiecare mușchi îi era perfect conturat. Danny se gândi că animalul din fața lui era întruchiparea ideală a frumuseții rele. — Trăiesc într-un apartament, așa că nu pot ține un câine, zise el. — Ai venit doar să caști gura? Mârâiturile Violului deveneau tot mai groase și mai satisfăcute. Biluțele i se întăriră și îi înflori o erecție. Danny se uită în altă parte. — Mai mult ca să pun niște întrebări. Conklin miji ochii - niște tăieturi orizontale de dincolo de două funduri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
EL vizionându-l și poftind mai mult. — Aș dori să văd și eu wolverinele dumneavoastră. Cormier zise: — Credeam că n-o să mă rogi niciodată. Și o luă înainte lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-a vizitat pe wolverine și s-a îndrăgostit de ele. Erau rele. Erau vicioase. Nu înghițeau nimic de la nimeni. Încercau să roadă sârma împletită din gard, ca s-ajungă la el. Mârâiturile lor semănau cu notele înalte ale saxofonului. Coleman a plecat. N-a furat nimic din casă, pentru că voia să o viziteze de mai multe ori. Citi literatură de specialitate despre wolverine și se minună de bestialitatea lor. Instală capcane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
regimul său alimentar. Devenise un animal trist, feroce, la fel de sălbatic ca și haita de câini, al cărei conducător devenise. Ce i s-a întâmplat în toți acești 9 ani a fost reconstituit după felul său de comportament și obiceiurile sale. Mârâiturile, mormăielile și un lătrat aproape câinesc, constituiau limbajul lui. Sociologii și psihologii și-au dat seama de interesul pe care îl prezintă cazul lui, dar au eșuat în tentativele lor de reeducare. Cinci ani după capturare, abia dacă învățase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind sigure de țintele tirului lor. Pe măsură ce sfârâitul suflantelor și detunăturile exploziilor scădeau în intensitate, hărmălaia înjurăturilor, mârâiturilor, gemetelor devenea tot mai distinctă. Stângăcia luptelor, neândemânarea, bâjbâiala combatanților îl lămuriră deodată pe Gosseyn. ― Dumnezeule! ― exclamă el ― lupta asta are loc pe întuneric? Întrebarea era pur formală, căci el percepea acum diferența între lumina ce scălda scena de pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fi trecut mult dincolo de stadiul perfecțiunii... Arar câte unul se oprea În loc, ațintindu-și ochii În direcția câinelui, pe care Oliver Îl boteză Benedict Spinoza, din pricina că uneori acesta apărea În balcon Înarmat cu un telescop. Ceea ce emitea Spinoza prin mârâituri erau concepte pure. Nimeni nu-și bătea Însă prea mult capul să descifreze acest mesaj codificat. Oliver Îl decodifica reproducând În interiorul, dar și În afara sa, cât mai fidel posibil, aceste sunete. Astfel, adevărurile corespondau Încrucișându-se În golul ce despărțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
haită de lupi când făcea armata la Grăniceri și-avea una prin părțile Osoiului... I-a auzit cum dupăie prin zăpadă, a crezut că sunt doar niște câini la nuntă, că iarna nuntesc și ei, apoi, când le-a auzit mârâiturile, n-a mai stat pe gânduri, și-a făcut vânt, a sărit peste poartă, a fugit repede în casă, a îngrămădit masa și scaunele în ușă. I-a auzit toată noaptea săpând la temelia casei... Sorb cu înghițituri mici zeama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Foarte bine, acum e de văzut dacă va fi definitv, Bag mâna în foc că niciodată nu se va mai urca pe planșe, spuse Marta. Sunt puține cuvintele omenești pe care câinii reușesc să le incorporeze în vocabularul propriu de mârâituri și lătrături, numai din acest motiv, pentru că nu înțelegea, Găsit nu protestă împotriva iresponsabilei mulțumiri pe care o arătau stăpânii lui, de vreme ce orice persoană pricepută în aceste materii și în stare să aprecieze obiectiv cele întâmplate aici va spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întinse microfonul în față. Turiștii își scoteau aparatele de fotografiat. Urangutanul se uita direct la Hagar și scoase un sunet ciudat, ca o tuse. — Dwaas. Hagar repetă sunetul. — Dwaas. Urangutanul îl privea fix. Buzele curbate se mișcară. O secvență de mârâituri guturale: — Ooh stomm dwaas, varlaat leanme. Unul dintre turiști spuse: — El scoate sunetele astea? — Da, zise Hagar. — Adică...vorbește? — Maimuțele nu pot vorbi, spuse un alt turist. Urangutanii sunt muți. Așa scrie în carte. Câțiva fotografiară maimuța care se legăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cămașa asta frumoasă, scumpule. — Ah, la naiba, zise Vasco și oftă. — O să iasă, spuse Dolly. Mă ocup eu de asta, pentru tine. Capitolul 77 Gerard urmări apropierea umbrelor întunecate. Se mișcau în salturi și scoteau sunete ca niște pufnituri sau mârâituri, iar uneori ca niște mieunături. Aveau corpurile la nivel jos. Spinările lor abia se vedeau peste pelin. Îi încercuiseră crenguța pe care stătea cocoțat, apropindu-se și apoi retrăgându-se. Dar era clar că îl mirosiseră, pentru că se apropiau din ce în ce mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că Frank Telefon e olog, șchiop, cumva diminuat fizic. Cu siguranță sper acest lucru. — O să ne întâlnim noi într-o bună zi. — O, știu asta. — O să ne întâlnim noi cândva. Și atunci... Și, ca de obicei, încheie cu vreo două mârâituri și amenințări de duzină. O fi ca sperietoarea aia de mâna a treia pe care se oare că tatăl meu l-a angajat împotriva mea. E greu să-i iei pe tipii ăștia în serios. N-au bani care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Într-un fel de cîmp, străjuit de un rîuleț ce forma un iaz murdar, În mijlocul căruia se Înălța o insuliță cît o masă de biliard. Aici, pe malul iazului, Digby dădu peste maiorul Stone. La Început Îl auzi numai: niște mîrÎituri furioase, ca ale unui cîine care visează. Digby coborî povîrnișul ce ducea spre apa neagră a iazului și se pomeni drept În fața maiorului Stone, care-i spuse, țintuindu-l militărește cu ochii lui albaștri și limpezi: — Ordinul trebuie executat! MÎinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]