57 matches
-
sfântă! mă rugam pe ascuns din cartea aceea și într-o zi anume am început să scriu altfel... Era toamnă. Căzuse bruma peste păduri și peste copilăria mea întreagă. Nu demult îmi plecase tata dincolo de zări... Când am recitit cuvintele mâzgălite atunci pe un petec de cer, m-am înfiorat, ca un fluier de cântecul lui și poate mi-am zis, pentru întâia dată: „vreau să mă fac poet!” Și de atunci... mă nasc mereu! Poetul face parte din ființa mea
NICOLAE NICOARĂ-HORIA de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346370_a_347699]
-
care avea să-i asigure curând statutul de mare cuceritor în devenire. ― Prietena mea și cu mine credem că ești fantastic! A exclamat femeia repede, scotocind prin geantă, de unde a scos un stilou și o bucată de hârtie ruptă și mâzgălită. Sincer, a continuat ea. Ne luminezi casa în fiecare seară. Nu-i așa, Jean? a țipat ea, uitându-se spre prietena ei, care arăta de parcă ar fi încercat să-și facă un pic de curaj să se apropie. Te deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea era Îmbrăcată extravagant, cu părul Împletit În șuvițe multicolore și cu gene false la fel de groase ca aripile păsărilor colibri. Karen transcrisese cu creionul ce-i spusese Bibi, pe carnețele cu foi galbene. La Început, semne contorsionate și false Începuturi mâzgălite, mai apoi pagini pline de mâzgălituri frenetice și fără noimă care se transformau treptat Într-un Îngrijit scris de mână. Era ca și cum aș fi privit electroencefalograma unei persoane aflate În moarte clinică pe cale de a fi resuscitată, o marionetă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
taxi. — Un taxi? Chiar acum. Da. — Pe curând. Da. Am făcut o tură prin apartament. Am luat scrisoarea. Cum mă mai mâncau și uni ardeau ochii. Știi ceva? Era prima dată când îi vedeam scrisul - semnătura strâmbă, necultivată, sărutările ei mâzgălite. Cum era posibil? Vreau să spun că nu suntem chiar cel mai expresiv cuplu, dar totuși... La naiba, suntem de doi ani împreună, și nici măcar un bilet? Am trântit scrisoarea. Mi-am ridicat privirea. Dar ea mi-a văzut vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu cearcăne mari și trăsături moi, exprima indiferență. „Oare de ce Îmi pierd vremea cu astfel de discuții puerile?” se Întrebă el În timp ce-și umezea cu palmele obrajii. Apoi Noimann intră În cabina rezervată ambelor sexe, unde se aflau mâzgălite tot felul de obscenități, pe care le citi din plictiseală. „Nimic nou”, gândi el. „Oriunde te-ai duce, nu reușești să scapi de banalitate. În pasaj, la Corso, la hotelul Traian sau la gară, cei ce-și fac nevoile gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Pașii avântatului profesor Îl purtară printre rândurile de bănci până În spatele elevilor Mușu și Zare Popescu. Aici el se oprise și-și amintise că ar vrea să-l supravegheze mai atent pe Popescu. Privi peste umărul acestuia și zări caietul mâzgălit, cifrele subliniate sau Încercuite. Deci se jucau, pezevenghii! — Băiețaș, spuse el din spatele celor doi și făcându-i pe amândoi să tresară, tu, tu, se adresă el și din priviri către Zare, ia spune ce reprezintă desenul acela din stânga sus, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
despre istoria așezării noastre - despre care v-am spus data trecută că sunt convins că e cea mai veche din lume. Cei care vor aduna În carnetele un număr suficient de ore vor primi la toamnă manuale noi; ceilalți, vechituri mâzgălite și cu foi lipsă, smulse de târlanii care au copiat pe la extemporale. Observ că anumite strălucite minți nu ne mai onorează astăzi cu prezența: cu atât mai bine! Voi avea grijă să recupereze gravele rămâneri În urmă. Am vorbit data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Vreau să spun că l-am văzut făcând notițe cu pixul ăla chiar și pe cărți deja publicate. — A, da, știu. Odată, eu și cu el mergeam pe o stradă, iar unchiul Jack s-a oprit ca să corecteze un graffiti mâzgălit pe lateralul unei stații de autobuz. Se poate ca unchiul Jack să fi ieșit la pensie, dar îți garantez că pixul roșu face încă ore suplimentare. Am stropit puțin ulei peste pâinea proaspăt scoasă din cuptor de Mimi. — Totuși, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
soldați. El nu se sinchisește să mă salute când intru. E încă în pijamale. Am în față un bărbat de șaizeci și nouă de ani, care chelește și nu s-a spălat de zile întregi. Chipul îi este un desen mâzgălit - nu mai există linii clare. Îmi aduce aminte de un eunuc cu fața pe jumătate de bărbat, pe jumătate de femeie. Cu toate astea, inima mea se zăpăcește. E amiază. El pare relaxat. Ia loc, îmi zice, de parcă am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ducă în altă parte. Burtă turtită întinsă pe toată lungimea drumului. Calcani înfipți în garduri, străpunși de vârfuri ascuțite de copaci. Zăcând alături de cutii albe de lemn cu acoperișuri țuguiate, cu fum încolăcindu-se din coșuri desenate cu creionul - casa mâzgălită a unui copil. Balena asta e durere și frig pârjolitor. Rafale de informații vin din pielea lui. Plantată în preria asta plată, aruncată de un val prea grăbit. Fălci grozave, mai mari decât un garaj, plescăie pe pământ, zgomotoase. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nume. Avea la el liste cu toate cele patru sute patruzeci și șase de specii din Nebraska, în ordine alfabetică- Anas, Anthus și Anser, Buteo, Branta și Bucephala, Calidris, Catharus, Carduelis -, acoperite cu semne în creion și cu note de teren mâzgălite, ilizibile. Karin se ducea să observe păsările cu el - o metodă de a rămâne întreagă la cap. În după-amiezile în care Mark tuna și fulgera împotriva ei și ea avea nevoie să evadeze undeva, se ducea cu păsărarul ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
răscumpere. Când a văzut ce mi-a făcut Kazel. ă E dus la cămătar, deci? Salitov reveni din camera lui Virginski. ă Am găsit mai mult fiole de laudanum. și asta, spuse el și îi înmână lui Porfiri un bilet mâzgălit. Tată, Eu sunt fiul dumitale tău. Văd asta acuma și nu o pot nega. Sunt la fel de prost și de dezgustător și capabil de crimă precum ești și dumneata. M-am dovedit în stare de cele mai greu imaginabile crime și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prezentabil, decât dacă o transformă. Pentru că era o poveste ce nu putea fi elucidată. Începu să răsfoiască Anna Karenina, care-i rămăsese În mână. Își dădu seama, destul de dezamăgit, că nu Valentina o citea. Ca semn de carte, Între paginile mâzgălite ici și acolo cu pixul era pus un bilețel, rupt dintr-un caiet pe care erau Înscrise un șir de numere Însemnate cu creionul. Era socoteala cheltuielilor din luna aprilie. Cheltuielile depășeau cu mult veniturile. Îi era rușine să spioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Mă-mpușc! zise zgomotos Stănică, fără umbră de deznădejde. Felix îl întrebă din ochi asupra cauzei. - Îmi trebuie, dragă, cel puțin două sute de franci numai-decît, și nu-i găsesc. Simion, socru-meu, e un fleac ramolit, n-are decât cartoane mâzgălite, moș Costache e cărpănos. Bănuind că Stănică vrea să-i ceară bani lui, Felix făcu gestul de a se disculpa, de a regreta. Candidatul la sinucidere însă îl înțelese. - Nu, dragă, nu te teme, parcă eu nu văd că nici
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
produs fenomene de se încrețea, de spaimă, pielea pe tine. Crăcile zarzărilor a prins a se clătina ca niște paparude. Prin ogrăzi, după uluci, s-a prins a se foi arătări cu coarne și furci, ce seamănau cu niște draci mâzgăliți. Iar când s-a mai apucat de răcnit și chiohordoaica... Că de răcnit, musai cică să răcnească... a înghețat parcă și bălegarul din noi... Iar multora, mai subțirei și delicați la temperament, ni s-a bosumflat pe loc până și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spânzurătoare. - Ei și? - Ei și? De unde - ai învățat acest limbagiu, Ieronim, adaose bătrânul molcom, copilul meu! Mi-ar părea rău de capul tău atât de frumos. Afară de-aceea mai ai o considerație... Iat-o. El îi dete o hârtie mâzgălita în linii strâmbe. Acesta o deschise. Cezara cătră Ieronim Fugi te rog. Nu l-ai ucis pe Castelmare. Înabușit de sânge, au zis oamenilor să-l aducă la noi. A povestit tot, cui îi datorește rana, sa. Fugi... te rog
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i e învinsă. / Totuși, foarte cuvioasă / Va răspunde dumneaei. / Și răspunsul a venit / Prompt, cum nu l‐ ar fi gândit: / ‐ Dragă, ai dreptate mare,/ Prost arăt la‐nfățișare / Foile‐mi abia se țin / Și pătate sunt din plin,/ Iar coperta mâzgălită / Peste t ot și jerpelită ! ... / Dar te‐ai fost, tu, întrebat / Mâini prin câte am umblat?/ Ochi câți s‐ au plecat pe mine / ʹN clipe grele ori senine? / Unii poate‐ au plâns pe pagini / Ca și toamna prin paragini ,/ Precum
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
motivare Dacă stimularea este prea puternică, afirmă Desmond Morris, îți poți reduce răspunsul comportamental prin scăderea reacțiilor față de stimulii primiți. Principiul detașării în cazul unei suprastimulări excesive presupune recursul la stereotipuri (ticuri) care liniștesc pentru că sunt familiare: închis ochii, somnolență, mâzgălitul unei hârtii, visarea cu ochii deschiși etc. Maimuța goală trăitoare în supertrib este expusă superstimulării în mod constant și cum nu poate fugi din cauza angajamentelor, apelează la ajutoare artificiale: alcool, droguri etc. Dar școala se află la polul opus, substimulează
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
o hârtie cu antetul personal al lui Thad Green, pe care scria în mijloc „Martor oficial al poliției - acestui polițist i se permite accesul la autopsia lui Jane Doe nr. 31, ora 2.00, 16.01.47“. În josul paginii era mâzgălită semnătura lui Green, care semăna suspicios de mult cu scrisul sergentului Leland C. Blanchard. Mi-a scăpat un hohot de râs și am pornit spre spitalul Queen of Angels. Coridoarele erau pline de călugărițe asistente și bătrâni întinși pe tărgi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și cuvintele mele doreau să facă la fel ca pozele cărții, deschideau încăperi, duceau la oameni și la ocupațiile lor, care oricum nu erau aici, ca imaginile din cartea cu vazele, ci trebuiau mai întâi transpuse acolo cu ajutorul liniilor acelora mâzgălite pe care le trasa penița mea de oțel. Compunerea mea pentru școală am dus-o la oră în ziua următoare și atunci, pentru prima oară, am dat la iveală o parte din lumea mea ascunsă, pe care o găsisem în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Să privesc afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am convins
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o capacitate de gură de balaur din poveste. Nu l-a tulburat sosirea mașinii celei albe și bătrâne, precum Chitul, a lui Koșon cel tărcat, nici n-a băgat în seamă că nu mai avea tablele cu număr de înmatriculare mâzgălit, ci o inscripție cu numere și cu litere românești. În chip de Bine ați venit! dar fără să ia seama că hrămarii nu sosiseră doar de colea, de după gard, îi duse repejor în fața vârtelniței uriașe, abia scoasă din stadolă. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fete sfioase, flăcăi harnici și băbuțe demne și milostive, mă năuceau. Poate, cine știe?, chiar erau adevărate, dar, auzite de-atâtea ori și-n atâtea feluri, dădeau pe-afară, ca mâncarea de bame a bunicii Aneta. Le găseam în manuale (mâzgălite și ele, alături de mutrele domnitorilor și-ale scriitorilor), le ascultam la televizor (în cele două ore de program alb-negru), le citeam în ziare (sub pozele zâmbitoare, dar întotdeauna severe, ale Tovarășilor). Într-o dimineață, m-am hotărât să trec la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a îndoit-o, a cerut permisiunea s-o ia cu el și imediat, nedând ascultare obiecțiilor că volumul este împrumutat de la bibliotecă, l-a pus în buzunar. S-a așezat lângă fereastra deschisă și, văzând masa de cărți de joc mâzgălită toată cu cretă, a întrebat cine a jucat. Ele i-au povestit că Nastasia Filippovna juca în fiecare seară cu Rogojin „popa-prostu'“, „preferans“, „morarii“, „whist“, „atuurile mele“, jucau toate jocurile, iar cărțile apăruseră de-abia în ultimul timp, după revenirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o îndârjire tot mai evidentă, să-și urmeze bărbatul. Nefericirea cuplului e constant alimentată și de tensiunile colaterale din interiorul celor două familii reunite - treptat, relațiile Màriei cu rudele, atât cu cele de sânge, cât și cu cele prin alianță ("mîzgăliții") devin amare, măcinate de intrigi, nemulțumiri și reproșuri. Martei Petreu îi reușește deplin conturarea, în linii grave, a figurii Màriei, perfect reliefată, în toată neliniștea și voluptatea ei destructivă. Deși Tabita mărturisește că "el, Tatăl meu cumplit, a fost personajul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]