55 matches
-
națiunea Întreagă și care are să hotărască de libertatea, viața, și de familiile atâtor cetățeni stimați și onorabili” . La sfârșitul pledoariei sale, avocatul lansa o serie de acuzații Împotriva guvernului, justiției și chiar monarhiei, amintind În acest context că la Cuca Măcăi „nenorociții moșneni” au fost torturați, la Pitești „s-a vărsat sânge nevinovat”, la Ploiești s-au băgat dorobanți deghizați În sala de alegeri, „bătând cu ciomagul pe cetățeni și călcând În picioare toate legile și drepturile omului”. De asemenea amintea
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]
-
de natură fiziologică: a râde, a plânge, a suspina, a boli, a respira, a dormi, a tuși, a strănuta etc. • verbe de devenire: a deveni, a adormi, a se ticăloși, a roși etc. • verbe de acțiune - de natură onomatopeică: a măcăi, a fâlfâi, a gâgâi, a mieuna etc. Planul semantic al verbelor obiective este orientat de către subiect spre exterior, reprezentând doar o depășire a sferei subiectului sau implicând un obiect exterior. Se cuprind în această categorie: • verbe de acțiune: a citi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Primesc dezinența (semivocalic): • verbele a căror radăcină se termină în vocală, dacă nu au în structura temei de prezent unul din sufixele -EZ-, -ESC-, |SC-:a (se) apropia - (mă) apropi-I, a încuia - încu-I, a jupui - jupo-I, a îndoi - îndo-I, a măcăi - măcă-I, a mârâi - mârâ-I. La cele mai multe din aceste verbe, dezinența se suprapune ultimului fonem al rădăcinii, dominându-l. La persoana a II-a singular, în afara lui -¹, ultrascurt (asilabic), cu frecvența cea mai ridicată, cânțI, lucrezI, coborI, soseștI, parI, vinzI, prinzI
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
vestimentație rasată, de la cele mai în vogă case de modă, fiindcă Animalul se revelează ca în povestea împăratului gol pușcă, închipuindu-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul păstos nu îl
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
-se înfofolit și admirat. Animalul nu poate fi diminutivizat - el este animal sută la sută: grohăie, miaună, latră, cotcodăcește, măcăie, dar mai ales scoate mugete. Onomatopeile îi folosesc întru totul pentru exprimarea satisfacției ori a furiei, pentru defulare. Când grohăie, măcăie ori cotcodăcește, Animalul este fericit. Când latră ori scoate mugete, este în delir de persecuție. Narcisismul păstos nu îl împiedică pe Animal să sucombe din când în când unui complex de inferioritate, atunci când este scos din țâțâni. În acele clipe
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
Am ajuns aici în anul III, am dat 36 de examene, am fugit între trei sedii, dar la finalul anului am terminat foarte bine. Am fost privită de către colegii mei ca o provincială care a venit și ea de la "Cuca Măcăii" și pretinde că știe ceva. Ziua mea începea la ora 6 și se termina la 11. Pe lângă cele trei sedii ale universității (unde alergam la cursurile diferență pentru anul I, II, și cursurile mele curente din anul III), la spital
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
sînt grase, bine hrănite, sănătoase, fragede. La țară, dacă te scoli dimineața, n-ai grijă să mergi la consiliu, ori la palat, la zece, să asiști la masa regelui și celelalte. La țară auzi behăind oile, mugind vacile, cîntînd păsărelele, măcăind rațele, guițînd purceii, nechezînd iepele, cîrcîind găinile, vezi păuni umflîndu-și roată cozile, vițeii sugînd, copiii bătîndu-se cu pietre." Rescrise în ansambluri impresionante, arătate, sub lentila clarificatoare, detaliile sînt vivifiate, în vederea cuprinderii atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
pune apoi mîinile pîlnie și strigă: Diana, vino aici și-l salută pe domnul. O rață iese din cîrd și vine, sigură pe ea, spre noi. Lip, lip, lip și oac, oac, oac. Ajunsă la noi dă din cap și măcăie. Georges o ia în brațe și povestește domol. Era să moară. Avea o afecțiune internă extrem de complicată. Operația a durat patru ore. Cum? Cine a operat-o? Medicii. Un grup de medici. O operație foarte costisitoare. Dar aș fi dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu, nimic. Cred că ai făcut o faptă minunată. Mă simt minunat că am reușit s-o scap. Pe cine iubește Diana? Oac, oac, oac, răspunde Diana, întinzînd pliscul spre un pupic. Primește pupicul și se reîntoarce la îndeletnicirea sa, măcăind. Eu nu mai ascult ce-mi spune amicul. Mă gîndesc la celebrul nostru scriitor, Stelian Baboi, care trebuie să se opereze. Are nevoie de șase mii de dolari ca să fie un om normal, sănătos. A plîns și la mine, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mai mult de 32 de ani. Conștiința propriei nevinovății nu ne poate garanta faptul că suntem scutiți să ne trezim că suntem nominalizați la gazete în raționamente de genul: „X, se știe, a fost vecin cu șeful securității din Cuca Măcăii. Oricine a trăit în apropierea unui securist, a colaborat securitatea. Deci X, care a fost vecin cu securistul, a colaborat cu securitatea”. La capătul acestor pseudoraționamente (știm că din fals decurge orice) apare numele nostru lățit într-un ziar, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
prezentând emisiunea. Daaa, a început căderea frunzelor, și numărarea de către PNA a pesediștilor implicați în telenuvela stenogramelor. Pe rând-pe rând, ,toată floarea cea vestită" a PSD-ului - am vrut să spun ,toată bobocimea", dar s-ar pierde cu totul măsura - măcăie cam speriată că șuvoiul legii are tendința să măture inclusiv liniștea vocii domnului Adrian Năstase, fix în momentul când, din nu-știu-ce ungher se aude un simpatic ,Hi-hi-hi!" michiduțian. Doamne, ce început de toamnă prin reportajele tv de la ușa PNA-ului
Când își va vedea primarul Constanței ceafa? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11377_a_12702]
-
casa lui un vecin își ținea calul, pe numele său Prinz, într-un țarc. Dar Prinz nu necheza. Ceva mai departe, Kurt și Irene aveau doi cai, câteva găini și rațe. Dar caii nu nechezau, găinile nu cotcodăceau, rațele nu măcăiau. în marginea satului erau două lacuri. Se duse seara pe malul lor, să asculte broaștele. Dar broaștele nu orăcăiau. Iar greierii nu țârâiau, deși era mijlocul verii. în dimineața următoare se trezi devreme, odată cu răsăritul soarelui. Deschise larg ferestrele și
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
un teren cât un ogor Fac deliciul tuturor. Când blestemă, când înjură, Are-o gură cât o șură. Ea, de credincioasă ce-i, Bate toaca-n cuibul ei. Găgăie și-ntr-una saltă Când se-apropie de baltă. Calcă scurt și legănat, Măcăind neîncetat. Este albă și sclipește, Iar la soare se topește. Zăpada Are clopoței, dar nu e oaie. Nu e foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
era cu macedoromânii și i-am zis: domnule Preda, macedoromânii nu sunt români, sunt super români, români absoluți. Atât de năpăstuiți și goniți, au instinct național de fiară bătută. Iar eu și dumneata, pe lângă ei, avem forță domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă. MANIFESTUL COMUNIST Manifestul comunist e evanghelia roșie a comunismului. Chiar unul din autori îl numește „evanghelia“ lor: așa evanghelie la așa
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
ideea. Mărturisiră numai imposibilitatea materială de a o pune în practică. . - Cu stăpânirea e greu să te pui azi, nu mai e ca pe vremeabătrînilor. Atunci nu era poliție, nu era armată. Azi e telefon, e telegraf, știe guvernul când măcăie o rață. Pe urmă, vezi dumneata, cucoană, și de s-ar urni unii, nu poți conta. Unii se răzgândesc, la alții le e frică, pleacă cincizeci și ajung doi. Știm cum stau lucrurile, că la 1907 unii din noi am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie. Curând, se abat din șosea și apucă pe un drum de țară. Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă un car încărcat cu fân, mânat de un țăran desculț. Ițarii albi, suflecați, descoperă picioarele păroase. De sub pălăria ponosită pletele blonde îi cad în șuvițe dezordonate pe umeri. Osiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Uneori, stau în preajma gurilor de canal pe unde se revarsă în Someș dejecțiile din centru, de obicei însă dorm, se cufundă și se ciufulesc pe insulițele despre care am vorbit mai sus. De măcăit, așa cum fac rațele normale, nu prea măcăie, ci sunt silențioase. Nu sunt singura care am remarcat rațele de pe Someș: ceilalți ochi care le-au zărit și au comentat venirea și stabilirea lor la Cluj sunt bețivii întâlniți, uneori, prin tramvaiul care străbate o bună parte din râul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
putea cuprinde și pe el fobia numelor. Dar odată întors la masa de scris, înconjurat de pereții îmbrăcați în sutele de cărți, și-a regăsit stăpînirea de sine. Acolo însă, în fața acelui semidoct, trecut prin viață ca un rățoi care măcăie pe luciul unei bălți, s-a simțit fragil chiar și-a reproșat că n-a găsit alt nume. Ba a început s-o salute cu mai mult respect pe acea Mirela bătrînă și retrasă în problemele ei de serviciu. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atunci când bătăile clopotului se stinseră se umplu de ciripit de păsări. Abia În acel moment Întregul sat se animă din nou, iar cocoșii Începură să cânte din mii de glasuri cucurigu. Câinii lătrau și ei, găinile cotcodăceau, oarecum vesele, rațele măcăiau și gâștele sâsâiau și ele, scoțându-și gâturile lungi printre ostrețe, Întâmpinând cu gălăgia lor lumea, care acum, nu se știe de ce, În loc să se ducă, se Întorcea de la biserică. De altfel, după toată această pălăvrăgeală, timpul părea să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se Întrezărea la orizont prinse contur, devenind roșie ca focul. Dinăuntrul grajdului răzbăteau behăiturile Evlampiei, urmate de lovituri de copite În podea. Găinile cârâiră, ascunzându-se printre mărăcini, iar rațele și gâștele stăteau cu gâturile Întinse În așteptare, sâsâind și măcăind ușor. Berzele Își mișcau În tăcere ciocurile roșii ce sclipeau În Întuneric ca niște cărbuni aprinși. O liniște nefirească se lăsase odată cu crepusculul peste Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de mai multe ori Vedenia nu dură decât o clipă; spectrul colonelului se pierdu, topindu-se În mulțime. Curând larma Începu să se mai potolească. Glasurile ce cântau la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
anunțat curcanul audiența păsărească. După câteva minute grupul de jurați a revenit în completul de judecată și judecătorul a dat cuvântul reprezentantului lor să dea citire sentinței: -Insist să se păstreze liniște, în timp ce vom asculta sentința. -Domnule judecător, onorată instanță, măcăi o rață, în timp ce-și scutura de zor coada albă dar murdară, vă aducem la cunoștință următoarele: Pripone și Cocone vor fi vânduți la târg iar banii astfel obținuți vor fi dați fostului lor stăpân pentru a-și cumpăra
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lui Grațian avea un perete de foc În Întregime acoperit cu iederă. Privind-o Își zicea că n-ar locui pentru nimic Într-o asemenea casă. Într-o zi a găsit pe bancă, la adăpost de cârdul de rațe care măcăiau Încoace și-ncolo prin curtea pavată cu piatră de râu, o carte pe care scria Ghepardul. A deschis-o la Întâmplare. De fapt a deschis-o acolo unde o fotografie ținea loc de semn de carte. Ce caută Sahia aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
le consacrase o oră de emisiune acum câteva săptămâni criticului Pompă și altor câtorva ca el, acuzându-l, între altele, de „intelectualism proletcultist“. Râd complice, prostește, desigur, neștiind ce să-i răspund. Am doar imaginea rățuștei de plastic, minusculă, care măcăia într-un lighean, pe lada de portocale pe care o țigancă își etala jucăriile de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de vânzare. O rățușcă vopsită țipător, întoarsă cu cheița, bătând din aripioare și izbindu-se de marginea ligheanului. În fiecare dimineață când plec spre Bibliotecă, întâlnesc în stația autobuzelor aceeași țigancă, vânzând jucărele din plastic, holbându-se vrăjită la rățușca măcăind într-un lighean. Cobor iar pe Bulevard. E ajun de sărbătoare, una dintre multele sărbători cinstind zile noi din calendarul pomenirilor și pomenilor noastre. Tricolorul flutură pretutindeni. Până și Sexy Club-ul din localul fostului cinematograf profilat odinioară pe filme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]