4,285 matches
-
a vă cunoaște, pasiunea mea, poate instinctivă, de a cunoaște oameni valoroși. - Exact, pasiunea ! Ea te împinge înainte, atâta timp cât e bine plasată și atent direcționată. Când nu e distructivă sau auto-distructivă. Când nu e, spre exemplu, pasiunea cartoforilor, care își macină toată tinerețea și averea într-un mod care mai e și plicticos pe deasupra. - Cred că și printre artiști, printre colegii dumneavoastră, au existat exemple de pasiune prost plasată. - Sigur că am avut mulți camarazi de școală, mulți colegi artiști care
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
atmosferei și capriciile meteorologice. Această navetă stereotipă și, în felul ei, confortabilă, între spațiul intim al artistului și natura frustă părea, pînă nu demult, un bun cîștigat definitiv și inalterabil în dinamica lui interioară. Numai că artistul contemplativ, evazionist și măcinat de candori fetișiste, dă acum să se coacă. Fixat bine pe grătarele istoriei, prăjit la jarul întreținut gospodărește al tuturor crizelor sociale și morale de ieri și de astăzi, el a început să se întrebe obsesiv dacă nu cumva îi
Mic inventar de comportamente culturale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13554_a_14879]
-
și plăcere citeam aceste reviste în anii ’60, chiar și ’70. Ce debuturi, ce nume apăreau. Revistele literare au intrat și ele într-o zonă gri, un cenușiu al plictisului și al sațiului. Cărțile noi sunt date la „moara de măcinat” a cronciarilor care își fac mâna la scris (unii chiar sunt buni), interviurile curg, toți se plâng de „obsedanții” cincizeci de ani, nimeni nu-și face „mea culpa” (nici nu au de ce, ca și politicienii), poemele publicate sunt de multe
SCRISORI CATRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13609_a_14934]
-
chemat poliția și cenzura. Am creat un caz, din persoane poate rătăcite, în loc să facem caz de faptul că noi nu ne facem datoria, persecutăm, chemăm poliția ca să ne apărăm interesele.” „Vopsim mereu fațada, fără să observăm că pe dinăuntru, igrasia macină zidurile.” ar fi spus textual, în conferința scriitorilor din 22-24 mai 1972, Adrian Păunescu. Și nu avea atunci decît 29 de ani. Loial partidului și în somn și folosindu-și dexteritatea verbală pentru a convinge de loialitatea lui, Păunescu putea
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
Trist sfîrșit de viață...". Sau: "Sînt moale ca o cîrpă. Nu pot gîndi". Sau autopersiflator: "Fac ordine în bibliotecă. Nu aștept nimic. Nu sper nimic. N-am planuri. Un fel de a gusta din rația zilnică de fericire". Decepția continuă macină, puterea de-a o fixa cu condeiul se plătește. Explicabil, prozatorul are momentele sale de cădere. Demoralizarea se transpune uneori în termeni extremi precum: "mi-e frică", "situație fără ieșire", "disperare". Dar din fericire, energia rezistenței nu se evaporează. Diaristul
Conotațiile libertății (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13927_a_15252]
-
iluminat, un practician al lumii materiale care lucrează cu suporturi, cu substanță cromatică și utilizează tehnici accesibile oricărui profesionist, și un actor al visului, al imponderabilității și al transparenței. Lumea lui fragmentată, consolidată material și acreditată spiritual în grade diverse, măcinată de tensiuni aparente și gata oricînd să se pulverizeze din pricina unor nenumărate tendințe centrifuge este, în fundamentul ei, una surprinzător de solidă, de autentică și de unitară. Fără să-și propună explicit, pictorul dovedește un lucru de o importanță covîrșitoare
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
o seară înainte, cu cartofi noi și roșii. Mai era și pui păstrat în congelator de data trecută, cînd doctorul Azad fusese invitat la cină și contramandase în ultimul moment. Mai avea de făcut dhalul 3, garniturile din legume, să macine condimentele, să spele orezul și să pregătească sosul pentru peștele pe care avea să-l aducă Chanu diseară. Avea să clătescă paharele și să le frece cu ziar ca să le facă să strălucească. Pe fața de masă erau cîteva pete
O cină cu doctorul Azad by Ondine Cristina Dascalita () [Corola-journal/Journalistic/10358_a_11683]
-
de piele - multe dintre poetele generației 2000 nu dezvăluiesc nimic în ce le privește. Dimpotrivă, ascund. Își ascund sufletul în spatele unei expuneri excesive a cărnii. Livia Roșca își asumă integral condiția de femeie. Eu-l său liric este unul vulnerabil, măcinat de îndoieli și copleșit de spaime. Nefericirea pare a îi fi întipărită în gene. Conștientă de acest lucru, opune urletului de revoltă al colegelor ei de generație poetică, un soi de resemnare melancolică, vecină cu depresia. Într-un fel poeta
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
I, 1, în PSB, vol. 1, p. 249) Atitudinea martirilor în fața morții „Vă rog să nu-mi arătați o bunăvoință nepotrivită. Lăsați-mă să fiu mâncare fiarelor, prin care pot dobândi pe Dumnezeu. Sunt grâu al lui Dumnezeu și sunt măcinat de dinții fiarelor, ca să fiu găsit pâine curată a lui Hristos. Mai degrabă, lingușiți fiarele, ca ele să-mi fie mormânt și să nu lase nimic din trupul meu; ca nu adormind să fiu povara cuiva. Atunci voi fi cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
se trezește zdrobit sub un morman de bolovani și peste o stivă de scânduri. Camera în care, într-o noapte, este prins fugarul Filimon de către Nichifor Fătu, în casa lui, se prăbușește într-o galerie subterană, una din multele care macină pe dedesubt localitatea, galerii săpate nu numai pentru piatra obișnuită, ci și în căutarea prețioasei pietre galbene, interpretată în mitologia locală ca un fel de comoară ascunsă. Deși prin rememorări dureroase află ceva despre sine, Filimon plutește în incertitudini, până la
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
sesizezi altfel o idee, un gând, și pleci din sală într-un râsu' plânsu' și-n gând îți repeți ca o rugăciune Elisaveta Bam, bam, bam, bam, de parcă ar fi ritmul tobelor din Calanda: puternice, sfâșietoare, un sunet care te macină, un fior inexplicabil care pur și simplu e acolo. Viu precum viața însăși. De aceea mi-a plăcut Elisaveta Bam și încerc s-o explic pe înțelesul tuturor celor care n-au avut într-o seară răbdarea, starea de spirit
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
poemele din ciclul intitulat prea puțin poetic amplitudini de probabilitate), cu o robustețe a formulărilor și a gândirii care par să indice (la fel ca la Cioran) o mult mai mică vulnerabilitate a autorului la obsesiile care par să îl macine. Dinu Flămând este unul dintre poeții români de azi foarte reprezentativi și cele câteva mii de kilomentri care îl despart de casă nu ar trebui să fie motiv de îndoială în privința locului ce i se cuvine în tabloul de familie
Cartea neliniștirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10467_a_11792]
-
ale celor ce palpită în așteptarea rezultatului final - dar noi dosare apar la toată ziua - și să luăm în considerare o altă situație: a celor care, suferind de o maladie necruțătoare, încep să dea semne exterioare ale răului care-i macină. Culoarea feței celui invadat de morb devine cenușie, nasul i se ascute ceros, urechile i se usucă, ochii i se înfundă în orbite. Trecătorul remarcă numaidecât semnele indelebile ale bolii. Cuvântul nu va fi spus, cel în cauză îl cunoaște
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
ei prinși. Obligat a purta legături cu cei care mă vizitau, am trecut din mână în mână, de la Siguranță, apoi de la Securitate, care îmi cereau note scrise și informații, până la Revoluția din Decembrie 1989. Acceptarea acestei grele situații mi-a măcinat tot timpul conștiința și de aceea imediat după Revoluție am făcut declarații publice începând cu ianuarie 1990. Așadar, n-am ce contesta, decât a repeta mereu părerea de rău pentru cele impuse și acceptate“, se arăta în scrisoarea adresată CNSAS
Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu, a murit [Corola-blog/BlogPost/94346_a_95638]
-
La nivel comunitar, comunitățile religioase sunt cele care și-au dovedit durabilitatea în timp. În multe locuri, sunt singurele forme de agregare comunitară care mai există. Gândiți-vă că sociologii deplâng disoluția familiei moderne și post-moderne, că singurătatea și boala macină bătrânii care locuiesc în sate având copiii plecați la oraș sau, și mai rău pentru ei, în străinătate. În această situație comunitățile religioase sunt singurul loc în care oamenii își mai regăsesc demnitatea umană, în care se întâlnesc, se cunosc
„Statul român nu este un stat laic” – despre viziunea Domnului Victor Opaschi – Secretar de Stat pentru Culte, cu privire la raporturilor dintre Stat, Biserică şi Culte religioase, în România contempo [Corola-blog/BlogPost/94253_a_95545]
-
cascadă Care-aștepta o zi să cadă-n sus; Și niciun zbor și nicio urmă vie, Zăpada astupase drumul lung; Ce-a fost, a fost ce trebuia să fie; În niciun cer nu se cădea s-ajung; Nu orice bob se macină la moară Și nu răsare muntele din șes, Iar ce se naște, trebuie să moară, Ca să se-ncarce vremea de-nțeles
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/4543_a_5868]
-
cu Marele Zeu - Teoi Cabiroi -Luându-și, dându-și mereu alt nume și trup, Stegar al flamurei cu cap de lup, Cu Irotisa Seculara Samolxiana cea cu izvoarele pieptului îndestulând firea și nefirea întru învierea înțeleptului Stăpânind astfel timpul ce ne macină încetul cu încetul - Cu temei așează meritele și gloria lui Ion Gheorghe, poetul. 15.X.2009
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
mine o lume întortocheată ar trebui să zâmbești pe traiectoria gândului poposește un oaspete nechemat o umbră cu plete el ține între buze pasărea nopții Lecția de geografie Ce gânduri golesc creierii munților contaminați de o nemăsurată tristețe roca se macină în sine nori sfâșiați își dispută o clipă de libertate ațipești și sângele încărunțește așteptând semnul tainei nedeslușită rămâne marginea vieții tăcerea picură o lumină de var Frig de noiembrie Frig de noiembrie când nimic nu-ți înduplecă ochii tot
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Uite însă că Dumnezeu i-a ajutat ca apa să nu fie adîncă. Îi ajungea pînă la bărbia ridicată, pășind ca pe ouă prin nămol, cu capul lăsat pe spate și cu privirea ca de decapitată răsucită spre cerul putred, măcinat de burniță, oh, nu mai ajung, nu mai ajung odată, nu mă lăsa Doamne, Ana Maria, draga mamei, nu mă lăsa, nu mai ajung, oh, uite c-am ajuns. Urcă pe mal în Austria cu maxilarele încleștate de frig, dîrdîind
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
diminețile în noapte și alte câteva rozătoare ce-așteaptă încă fericite să devină fluturi noi și fillip (II) la fiecare pas în afara cercului de foc un viscol de tălpi ca boabele strujite (cine-ar fi zis că distanța o să ne macine pâinea cea de toate zilele) obrajii brăzdați (doar pe trecerea asta de pietoni mai pot ajunge în Kansas) jumătate de aureolă spectrul căderii ce ți-a scăpat din pumn pene în penele tale pentru prima dată mireasă - înainte chiar să
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
oare pentru că visăm fără a ști măcar? a murmurat el, doamne, să te plasezi în mîine înseamnă mereu să fii bîntuit de teamă orice s-ar zice, eu unul mă închin doar în templul inimii singurul ce nu poate fi măcinat de timp în această lume terorizată de adevăruri mă rog doar să înțeleg, cum se schimbă deodată unul la ochi, cînd altul doar deplînge și așteptă * treceam în zori printre arbori, deși simpla mea prezență în mers gratuit printr-o
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/7866_a_9191]
-
pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă clipa ce trece, Nici clipei însăși care se vede Pe sine trecînd. Apa fierbea. Norul se înnegrea și mai tare. Oamenii n-au bucurii multe. Trec livizi unul pe lîngă altul Măcinați de adevăruri finale. Ceaiul curgea prin mine prelingîndu-se Direct în cer. Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș care își rodea tacticos unghiile. Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un sîn cu lapte negru. Otrava
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
Verbele se sinucid tot mai des. Când? Pe malul Senei cu tine la braț Nu mi-e dat să pășesc. Fiecare își trimite gândurile spre celălalt Cum niște zburătoare albe, prelungi, Dar nu mai ajung. Flux amar ne încearcă, ne macină, Săptămânile noastre trec Unele pe lângă celelalte Asemeni trenurilor de mare viteză Mergând în sensuri opuse. Când se va limpezi orizontul? Sufletele când vor cânta din nou? Poate niciodată, niciodată, Poate grădina curcubeelor vii Nici nu există. Prezumție Tu ai, iubito
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
În bătaia vântului Ca întâia oară m-am întrebat Ce gigant mânios suflă oare? Încotro pleacă norii, întins? Încotro zburătoare? Cum bunicul nu mai era, N-am aflat Ce se-ntâmplă cu focul care s-a stins... Margarete surorile soarelui, Macii sfetnici îmbujorați, Câte înmiresmate covoare De pomișor și de mușețel Le-am văzut acum iarăși îmbietoare, Iar drumeagul din sat De mii de ori străbătut Părea pentru prima oară atins. Cât de semeață clopotnița Sfântului Iannis! Cât de înduioșătoare icoana
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
de breaslă pun lucrurile într-o ecuație etică radicală și sugestivă „- Bravo, nene Anghelache!... - Da! mai bine moartea decât dezonoarea!” după ce, mai înainte, unul „înfierase cu toată asprimea fapta” dezertorului în America. După părerea mea, Anghelache este un delapidator potențial, măcinat în egală măsură de chemarea irepresibilă spre comiterea fraudei și de dorința chinuitoare de a nu-și pierde, făptuind-o, reputația de funcționar „corect” și „cinstit” - echivalentul terestru al simbolicei onoare de castă. În atari condiții, invocarea ca certitudini de către
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]