198 matches
-
CÎteodată, sînt chiar și Îmbrăcat ca Fred Astaire. În această scenă anume, sînt În frac, În picioare am ghetre, iar pe cap joben. Cu picioarele Încrucișate la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cum de nu lipsește nici unul? Joi Un creier pe jumătate albicios, pe jumătate aproape negru plutește în spuma leșioasă și-ncepe să se umfle, să se desfacă în fire. Pe urmă firele cresc, se-ngroașă la mijloc, plesnesc ca niște măciulii de mac și din ele se-mprăștie creiere-miez-de-nucă. Unele ard ca iasca. Altele aruncă tentacule de caracatiță, se-acoperă, se-nghit, se topesc. Rămâne unul singur, din care se desprind funigeii. - Chaetomium olivaceum, se-aude o voce pițigăiată. - Mycelliofora lutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cap spre poeți și împinse maneta în sus pentru deblocarea frânelor. Ajutorul său învârti roata de metal, puțin mai mică decât volanul unui autoturism, și cu ambele mâini, după ce privi manometrul cu acul la zero, împinse o altă manetă cu măciulie de ebonită neagră, în sus. Trenul se puse în mișcare, Profesorii din Turnul de Control schimbară pe panoul electronic macazul și boul de fier porni în marșarier până când botul locomotivei cu farurile aprinse dispăru la curba dinspre Gara orașului. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
decupajului care le permite să evidențieze poezia din viața de fiecare zi. Dumitru Ene Zărnescu imită în mod exterior această tehnică, descriind prozaic diverse scene, lipsite de orice iradiație lirică. Textele sale seamănă cu niște chibrite ude: au băț, au măciulie de fosfor, dar nu se aprind. Iată un exemplu: „lac înghețat - / lângă copcă / pescarul și ultima țigară“. Și ce dacă lacul e înghețat? Și ce dacă pescarul nu mai are decât o țigară? Treaba lui, de ce nu și-a făcut
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mizerie. Anafura mă-tii de spurcat! Aici ți-ai găsit să... Scîrbit pînă la vomă, se curăță prin buruieni cum poate și se supără pe toată lumea aceasta nesimțită, care... Ce mai, este nesimțită rău și ar merita cîteva măsurători cu măciulia de la bățul moșului. La vreo cîțiva metri vede o umbră a iepurelui și se îndreaptă într-acolo ca să definitiveze curățarea piciorului. Nu departe însă, vede un lan de ciuperci. Am noroc, doar am călcat... Scoate pălăria jerpelită, se scarpină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
prădat, bandiții! Muncușoara mea! Are ochii în lacrimi și se simte cel mai nefericit om din lume. Le-au smuls cu totul. Nu vor mai crește de acum ca înainte. Eu le tăiam frumos, le lăsam rădăcina. Moș Bulgaru strîngea măciulia în mînă, parcă ar fi vrut să-i scoată zeama. Mă duc să le iau pe celelalte. Măcar cît de cît... Reface drumul greu de la dus și ajunge la... Anafura mamii lor, le-au cules și pe astea... Își aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îndrăznește timid: Moș Bulgaru a călcat în... rahatul meu. Cuuum? sare moșul ca ars. Era al meu, cînd m-am întors am văzut că a dat peste cineva norocul. Lumea rîde și mai abitir rîde tînărul. Deci, tu ești banditul! Măciulia își face treaba, rupe o coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-ar fi arătat ca o măciulie... cu țepi. "Eu n-am rămas acolo, să-L aștept. Pe mine nu mă interesează nici viața, nici moartea. Filosofia ta e prea sus pentru mine. Eu atâta știu : merg unde mi-e bine și rămân... cât mi-e bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum să fie un nor, Tatăl unui om ?! Și, cum adică, să strălucească, așa, deodată ?! Dar nu mi-am mai bătut capul și așa începuseră să mă înțepe ideile cum, care idei ?! Ce, nu le vezi ?! Țepișorii ăștia mici, de pe măciulia din vârful tulpinii ! Te-ai prins, nu ?! Ideile întotdeauna înțeapă de obicei, pe alții. Da' de data asta începuseră să mă înțepe chiar pe mine. Cine știe, m-oi fi gândit la prostii, cum spun oamenii ! Așa că mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acea întreagă lume a fost înghițită, cu limba ei cu tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicol al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-'70 îmi par niște năluci luminoase, plăsmuite de-o minte înspăimântată de ceea ce vede, simte și aude în jur. Dar credeți-mă, acei oameni și limba lor minunată au existat. În ce mă privește, cred
Vorbiți cu accent ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7009_a_8334]
-
acea întreagă lume a fost înghițită, cu limba ei cu tot, de un căpcăun, lăsându-ne, în schimb, un idiom șuierat, primitiv, agresiv, vehicul al vulgarității și urii. Curtenitori, zâmbind afabil, plini de bunătate, sprijiniți în neuitatele lor bastoane cu măciulii de argint, bucureștenii anilor '60-'70 îmi par niște năluci luminoase, plăsmuite de-o minte înspăimântată de ceea ce vede, simte și aude în jur. Dar credeți-mă, acei oameni și limba lor minunată au existat. În ce mă privește, cred
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
de adolescent, de tînăr cu mintea arsă în lecturi halucinant de absorbante, amestecîndu-mi viscerele cu substanța cărții citite, îmbibîndu-mi inima cu sîngele "personajelor"... ș. a. m. d. - De unde vin aceste instantanee care compun ,,imperiul de lene calmă" al copilăriei dumneavoastră: ,, Pe măciulii gustoase de maci, într-a amiezii/ Urca domol cireada de buburuze roșii,/ Umflați cu știr și șteve se bucurau strămoșii/ Că se-mplinesc dovlecii în țarină și iezii./ Plesneau muștele-n baligi de zeamă și căldură./ Din borți pândeau păianjeni
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
neapărat legată de zilele toride ale verii, de un soi de dolce farniente în care inși îmbrăcați în costume subțiri, de culoare deschisă, filozofează binedispuși la masă, în umbra unui copac dintr-o grădină publică, sprijiniți în elegante bastoane cu măciulii de argint. E o lume de domni și doamne, toți grațioși, plini de spirit, trăind într-un fel de rezervație ideală. Nu-i aud vorbind, dar îi văd gesticulând - prin urmare, e o secvență intens vizuală, de ilustrată trimisă de la
Domnii noștri și domnii lor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4688_a_6013]
-
un anticariat și Catedrala Tin, unde este înmormântat Tycho Brache, astronomul căruia i-a plesnit vezica la un prânz cu împăratul Rudolf... Noaptea, în cornișele fațadei Catedralei luminate de reflectoare se agită cu fâlfâielile lor argintii porumbeii Pieței. Cele șapte măciulii înalte de pe turnurile de calcar înnegrit ard pe cer ca niște stele fatidice. Alături se află clădirea în care tatăl lui Kafka își exercita negoțul său de textile... Și ideea mea, năstrușnică, de a întreba dacă există, notat la muzeul
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
ouălor este în Bucovina. Mai întâi, aici se încondeiau ouă crude, apoi fierte, iar azi se inchistresc ouă golite de conținut. Instrumentul cu care se „scriu” ouăle se numește chișița (un vârf ascuțit de tablă de arama, fixat într-o măciulie a unui bat plat). Tehnică tradițională spune că la încondeiat se mișcă oul, iar nu instrumentul. Acum se mai folosește și penița, în cazul incodeierii ouălor cu tus. Tehnicile sunt diferite. Cea mai apropiată de tradiție este încondeierea prin acoperirea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92409_a_93701]
-
său imperios și de veșmintele sale. Parcă nu se aștepta nici la plată, dar Dante i-o azvârli grăbit pe bancă, Îndepărtându-se. De cum dădu colțul, poetul Își lepădă bereta și o Înfășură grijuliu În bucata de postav, Împreună nu măciulia aurită. Apoi, cu bocceaua strânsă sub braț, Își continuă drumul cu capul descoperit, sub văpaia soarelui. Dar după ce făcu nici măcar o sută de pași, o slăbiciune neașteptată, Însoțită de amețeală, Îl sili să se rezeme de zid. În timp ce Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
violentă perturbație atmosferică de caracter ciclonic țparcă citesc Apocalipsa mai mult intuiesc decît Înțeleg) ...un acoperămînt de cap după aceea identificat ca aparținînd mult respectatului slujitor al coroanei și al justiției de pace Domnul George Fottrell și o umbrelă cu măciulie de aur și cu inițiale gravate și purtînd de asemenea blazonul și adresa domiciliului eruditului și respectatului președinte al curții cu jurați Sir Frederick Falkiner, primul magistrat al Dublinului, au fost descoperite de echipele de ajutor În regiunile Îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înțeles succesiunea operațiilor este foarte simplu. Ei, vezi? Este nevoie să înțelegi. Gândește-te însă că evreii nu înțelegeau ce le cere Dumnezeu și nici măcar de ce o face. Pentru omul modern din tine, totul decurge firesc. Este normal să freci măciulia chibritului de cantul cutiei pentru ca flacăra să izbucnească, ba chiar tu știi și de ce se aprinde fosforul prin frecare. Pentru cineva care însă nu a mai văzut așa ceva în viața lui, un sălbatic, de exemplu, lucrurile nu sunt de loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și de grâne prin Etiopia sau ceva de genul ăsta. Îl plia și-l deschidea fără încetare pe teren, în timpul anchetelor, meditând de pe el ca un pictor aflat lângă un model sau jucându-se ca și cu un baston cu măciulie, lucru normal în lipsa bătăliilor. Judecătorul îl ascultase pe Brăchut mâncând în același timp ouăle, fiindcă acestea veniseră până la urmă, aduse într-o cârpă mare și albă din care ieșeau aburi, de către jandarmul servil care alergase cu o supunere oarbă. Mustața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
auzi foșnetul ierbii în spatele meu. El era. Mai mare decât în amintirile mele, cu un păr cenușiu, aproape alb, dat pe spate, îmbrăcat în negru și cu pantofi impecabili, ceruiți, ținând în mâna dreaptă un baston terminat cu o mică măciulie de fildeș. Mă privea fără să mai facă vreun pas. Cred că mă auzise trecând și ieșise pe poarta din fundul parcului său. Ne-am privit îndelung, fără să ne spunem nimic, ca niște animale sălbatice care se cântăresc înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl strigă, dar nu obținu nici un răspuns. Când se apropie de el destul de mult, la câțiva metri, avu o presimțire. Merse încet, înconjură movila și îl văzu pe Destinat, drept, cu ochii larg deschiși, cu cele două mâini așezate pe măciulia bastonului. Mort de-a binelea. Se spune adesea că viața este nedreaptă, dar moartea e și mai și, mai ales muritul. Unii suferă, iar alții se duc cu un simplu suspin. Justiția nu e din lumea aceasta, dar nici din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
doar o privesc, firește. Am glumit, sunt hărnicuța, I-aduc apă în olcuța. Când de lucru obosește Și-o clipă se odihnește. Până-n seară sade frate Printre morcovi și salate, Pătrunjel , roșii, ardei, Gulioare, dovlecei; Fasole-are pe arac, Colo-s măciulii de mac Și spanac și conopida Plină sunt eu de obida Că de stratul meu cel mic Nu s-a ales mai nimic. -N-ai udat și n-ai săpat , Bunicuța m-a certat! Trebuie să recunosc, Buruieni sunt peste tot
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
el Prinț! Scumpul meu Dayan! Cum a putut să ajungă în mâna bestiilor? Se întrebă cu o tristețe melancolică saturniana Președinta cu pălărie violet-deschis, trasând câteva cercuri concentrice prin aer cu bastonul ei din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint. Apoi, le zise Doamnelor în roz: Fiicele mele, intenția voastră nu trebuie să vă facă să vă opriți în fața unor forme, existențe și beatitudini finite sau determinate, chiar dacă acestea sunt cele mai elevate. Căutați “Calea lui Isus” în
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
WWW: și revenim prin Ulița grecilor în Casa mea din spirala de la D16 la D32-64-ISIS-DLH! Își dirija cu rigoare matematică Președinta femeilor cu pălărie mov-deschis, făcând mereu cercuri concentrice cu bastonul ei magic din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint și cu vârf din Cuiul Dacic al lui Abaris. Între timp aflasem chiar de la această misterioasă Doamnă, suplă și atletică, povestea fantastică a Cuiului dacic, din fier negru din cer: ținut într-o poziție specială, misteriosul Cui dacic
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]
-
dar total dezorientată și zdrențuită, ieșită parcă dintr-un hades subteran. Și, cu accente delirante, începu să vorbească singură, dansând: - Ceas cu cuc de andezit...ceas cu cuc de aur...ceas cu cuc din lemn prețios de abanos negru cu măciulie de argint lămurit în foc de Cuiul Dacic al lui Pepelea...Dar cu Ciocârlia noastră, via Lia-Lieeeeee...și cu Ceasul Cosmic din MDCCC-3D, ce facem, fetelor?... Toate ceasurile se sparg în Marea Doamnă care deține Ceasul Cosmic al Creației! Toate
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 4 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362022_a_363351]