42 matches
-
publicul iubește muzica bucuriei fiecărei secunde de dragoste de viață, pe când publicul invocă, spre motivația că e voitor de bine, reîntoarcerea în scenă a spectacolului amplu și luminos, ce arar e de revăzut, câtă vreme se cântă în piețe, iar măgăoaia cu manele a luat în stăpânire până și telefoanele mobile ale liceenilor. Se poate spune, în acest context,, că Pepino Popescu e un mai vrednic formator de cultură și educație decât miniștrii noștri de resort care au înșiși de examinat
ALBANO! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346999_a_348328]
-
1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș și încearcă să recupereze viața de la casă, la bloc, ridicând ulița orizontală pe verticala etajelor, săpând straturi de jur-împrejurul blocurilor, încropind coșmelii la parter, scoțând la ferestre măgăoaie care răsună asurzitor și cântă o muzică de cea mai ridicolă factură. Astfel, comorile folclorului românesc sunt pierdute și tot mai rar cântate, iar muzica ușoară clasică, toate genurile muzicale autentice și de valoare se îndreaptă către ținte false, intră
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
de zgârieturi. Eu îi spun că toate se întâmplă pentru că iese pe stradă ca o revistă cu nuduri. Și asta i se pare tare amuzant. Nu pricep. Uneori îmi vine să cred că Selina ar putea rămâne împietrită în fața unei măgăoaie de camion, în timp ce șoferul nu și-ar lua ochii nici măcar o clipă de pe țâțele ei. Pe lîngă viol, Selina se teme de șoareci, păianjeni, câini, ciuperci otrăvitoare, cancer, mastectomie, căni ciobite, povești cu apa adâncă, incendii, aftă, sărăcie, fulger, sarcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ia la goană după vita care, Între timp, se Îndepărtase. De ondulările prietenoase ale pământului se bucurau copiii. Își dădeau drumul pe coasta dinspre Dunăre a satului, călare pe niște cărucioare făcute de ei din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
CU ZIARUL: Eu presimt că de data asta o să tacă. BĂTRÎNUL CU BASTON: Dumneata, iartă-mă că ți-o spun, presimți prost tot ceea ce presimți. O să vezi că o să-nceapă iar. BĂRBATUL CU ZIARUL: Dacă-ncepe iar, eu îi smulg măgăoaia și i-o arunc pe fereastră. DOAMNA CU VOAL: Hai să-l mai lăsăm în plata domnului. Chiar că l-am luat prea în serios. BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, d-acuma, e prea târziu... Chiar dacă tace, tot e periculos. BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
fără pereche/ De nărăvită-n rele - a aflat/ Că fi-su vrea să-și lase legea veche”1012 Naratorul, vizibil atașat de personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fără pereche/ De nărăvită-n rele - a aflat/ Că fi-su vrea să-și lase legea veche”1012 Naratorul, vizibil atașat de personajul pozitiv, nu reușește uneori să își rețină aprecierile negative: „Uf, uf, sultană, tu izvor de fiere,/ Tu măgăoaie și Semiramidă,/ Balaure cu față de muiere,/ Din iad îți sorbi a răului putere;/ Tot ce cășună moarte și obidă/ Virtuții nepătate zace-n tine/ Ca-ntr-un cuibar de vipere haine!” 1013 Apelativele folosite pentru desemnarea acestor malefice soacre sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
difuzoare, pahare, hârtie igienică... Oamenii începură să vină în grupuri, probabil majoritatea constructori, cu hainele mânjite de var sau vopsele, cu fețe obosite dar vesele, trăgând scaunele cu mișcări repezite, strigând după ospătară să le aducă vin și să dea măgăoile acelea să cânte mai tare, că-s sătui de toate și tu-i ceara și Dumnezeii... O veselie plină de neastâmpăr puse stăpânire pe el când ospătara, fără să ia aminte la făptura lui uscată, cu picioarele strâmbe, ascunse încrucișate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
și la restaurant, de unde începea urcușul până la treapta de stâncă și la hotelul montan, fuseseră amenajate un loc larg de parcare și o stație de teleferic care urca la un masiv de trei mii de metri. De la acoperișul oblic al măgăoaiei de beton, odgoanele de sârmă erau legate solid până la stâlpi - iar gondola se legăna încet, încet din groapa ei, câștiga repede înălțime, în timp ce fratele meu pregătea aparatul de siguranță. Tata încerca să-i convingă pe cei trei bărbați care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
i-au ales-o drept riguros model. Din fericire, acest don Gaiferos, vreau să spun doctorul Sevasco, a urcat pe pedana și a dat un do curajos: a demonstrat că opusculul lui Ricardo, deși lasă drum liber unor capitole din măgăoaia aia de istorie de amor zmângălită de Pemán - coincidență mai mult decât justificată la primul clocot al inspirației - trebuia să fie considerat mai curând un facsimil al Biletului de loterie de Paul Groussac, care se Întorsese În graba mare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
aceptăm că ie ciudat, pencă nu-i iera clar pelimetru, să zicem - era o gogeamitea vânăta umplută, care n-a Întârziat să peară dân ochi când a ascuns-o streașina dă la colidor da-i călca d-acu urma o măgăoaie dă pudincă, care În secret Îi calculam, domne, pân la douășpe cvartale p-un flanc. Da bomba mai huidumă naviga la dreapta, un cat mai sus, și iera un singur puchero español, cu toba și slana lui, escortat, ba bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să surmonteze, așa cum preconizează Myriam Allen Du Bosc, obstacole aproape de nedepășit. În primul rând, influența Înrobitoare a unor indiscutabile nume de geniu: Eschil, Aristofan, Plaut, Shakespeare, Calderón, Corneille, Goldoni, Schiller, Ibsen, Shaw, Florencio Sánchez. În al doilea, cele mai ingenioase măgăoaie arhitectonice, de la simplele patios deschise tuturor rigorilor ploii și fulguielii, În care Hamlet și-ar putea recita monologul, până la scenele giratorii ale modernelor temple ale operei, fără să uităm avanscena, galeria și cușca suflerului. În al treilea, viguroasa personalitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
perimate și fosile ale tradiționalismului funcțional care, după ce-l dăm afară pe ușă, intră pe geam. El anunță cu surle și trâmbițe un nou nelocuibil, care se lipsește de atari anticării, fără a ajunge să fie, de altfel, o simplă măgăoaie. Așteptăm cu constant interes machetele, planurile și fotografiile acestei expresii, una dintre cele mai noi. Gradus ad parnasum La Întoarcerea dintr-o scurtă, dar deloc nemeritată, vacanță petrcută la Cali și Medellín, În pitorescul bar al aeroportului nostru de la Ezeiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Ernst Kostial își pune nevasta și cei șapte copii să strângă luni în șir cărămizi, nisip, să facă mortar din resturi de tencuială pisată și dată prin sită. Trudesc ca niște cai de povară ani buni până e gata o măgăoaie cu trei etaje. Când nu merg la serviciu, stau în camerele lor, ascunși ca niște hârciogi. Își văd de treabă, se urăsc și tac. Se întâlnesc doar duminica la prânz și mănâncă repede, fără să scoată o vorbă. Când îmbătrânesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
și cum, căci atâta praf ca la Medgidia, reziduuri picate parcă direct din fierbințeala solară, n-am mai văzut. Sărmana Abibé! Nimic în figura ei nu interzicea presupunerea că, demult-demult, a fost frumoasă, acum însă locul ei era mai degrabă măgăoaie într-un băț printre recoltele vesele de rod. După vreo săptămână petrecută acolo, ne-am dus la Pucioasa, la sora tatei, care era măritată cu un maior Pâslaru („unchiul Gică“), om drăguț și de treabă: ei nu locuiau chiar în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
uităm bine la calendar, sorocul se apropie și "omul românesc" nu dă nici un semn că ar vrea să se modifice... Riști un alt termen? Nu risc. Brucan Bătrânul, Kominternistul, Monitorizatorul execuției Mareșalului Antonescu, Derectorul atelierului de confecționat oameni noi, oameni-boi, Măgăoaia din Dămăroaia, Co-belitorul Tovului Ceaușiu, nu crez să se fi înșelat, proțăpit cum se află cu cele trei fese ale sale în tot atâtea luntri, pe axa Moscova-Washington-Ierusalim. Uite, profețiile lui se realizează. După vreo zece ani, ca să nu zic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Lenin, catedrala „Vasili Blajenîi“, cu turlele ei aurite, magazinele, iar pentru cei ceva mai pretențioși, Balșoi Teatr și Galeria Tretiakov. Ca variantă de divertisment facil, Circul de Stat. Sau clădirea Universității „Lomonosov“, care seamănă izbitor cu Casa Scînteii (de fapt, măgăoaia noastră e copiată după a lor). Te uiți la înălțimea turnului principal, îți imaginezi că la doi pași sînt terasele cu fitze ale Herăstrăului și imediat nu te mai macină gîndul însingurării pe meleag străin. La vreo două ceasuri de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]