142 matches
-
să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept ... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea! Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea ... Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă ... Dor și numai dor!/ Jalea
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
bucurii trăite de cei care au păstrat neștirbită glia strămoșească și nu și-au plecat capul în furtuna vicistitudinilor istoriei noastre milenare. „Timpule, nu-mi fi dușman!/ Ce-i pentru tine un an?!.../ Cui să las pe tăicuța/ Și pe măiculița mea?/ Doamne, dă-mi zile să am/ Să mai urc la mine-n Deal, / Să-mi văd casa și părinții!... Am să mă rog la toți sfinții,/ Ca în veci să-mi fii slăvit, / Fiindcă timpul ai oprit”. Și doina
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
bucurii trăite de cei care au păstrat neștirbită glia strămoșească și nu și-au plecat capul în furtuna vicistitudinilor istoriei noastre milenare. „Timpule, nu-mi fi dușman!/ Ce-i pentru tine un an?!.../ Cui să las pe tăicuța/ Și pe măiculița mea?/ Doamne, dă-mi zile să am/ Să mai urc la mine-n Deal, / Să-mi văd casa și părinții!... Am să mă rog la toți sfinții,/ Ca în veci să-mi fii slăvit, / Fiindcă timpul ai oprit”. Și doina
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
să vin la tine, mai rabdă puțin!/ Dumnezeu cel drept... mă va ajuta:/ Vom sta împreună, n-oi mai fi străin”. Un tremolo duios, tril de pasăre măiastră, reia naiul care plânge odată cu fiul cel departe de casa părintească: „Maică, măiculița mea!.../ Pâinea, miere, de-ar avea,/ Apa vin de s-ar făcea.../ Nu este ca-n țara mea./ Dacă n-auzi vorbă bună,/ Gustul lor e mătrăgună./ Amară pâine manâncă,/ Dorul de țară-l usucă... Dor și numai dor!/ Jalea
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
se minuna de modestia Marianei și o privea cu coada ochiului: „Este formidabilă prietena mea! A citit atâtea și nu se laudă niciodată... Mi-a spus doar mie și lui Andrei, fără să intre în amănunte. Dacă citeau alte fete, măiculiță, ce-ar fi fost la gura lor! Dar și băieții, sunt mai lăudăroși... Mă mir că Sandu s-a abținut. Mihaela merita să fie pusă la punct de data asta!” „Ce mă fac eu dacă mă încolțesc cu tot felul
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
pe umeri din cuierul de pe hol și a ieșit afară, în curte. A ascultat atent câteva secunde. „Pe dracu’, că nu are nimeni mașină în partea aia. Cine să fie la ora asta? Ia! Parcă vine dinspre casa lu’ Breazu. Măiculiță, nu s‑o fi întors băiatu’ cela? Da’ de ce a lăsat alarma să meargă, că doar nu face vâlvă niciodată! Aoleu, Doamne, să nu aibă iar vreun necaz! S‑a întors în casă ca o vijelie și s‑a echipat
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
Acasa > Poezie > Familie > DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Fostul copil, te-așteapt-acasă ! De ce oare m-ai uitat, iubita mea măiculiță ? Doar pe tine te aveam...că la tată-i liniuță... Ai promis înlăcrimată că nicicum n-ai să ne uiți Eu nu uit ca să am grijă, de casă și-ai tăi părinți ! Te-așteaptă și Ion cel văduv, cu fiul
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
tataie ca un pisoi. Avea ceva în el, pe care, la vârsta aceea nu mi-l puteam explica, ceva ce mă atrăgea ca un magnet și care mă asigura că, indiferent ce prostie aș fi făcut, mai mult decât „aoleu, măiculița mea!” nu puteam să aud. Pe vremurile acelea cred că era trecut de cincizeci și cinci de ani. Era înalt și puțin adus de spate, mai mult ars de soare decât brunet, cu ochii verzi neștiind nici el de ce se
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
forță să se miște. Stătea căzut într-o rână. Fericită că nu sărise să mă bată, am început să râd ca o nebună. Tataie nu-și scuipase în sân, cum făcuse mamaie și abia într-un târziu, amintindu-și de „măiculița lui”, a început să o cheme, să-l ajute să se ridice de jos. -Tataie mor! mi-a spus. M-am oprit din râs și m-am repezit să-i dau sticla cu apă. A sorbit câteva înghițituri după care
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
mai ai bre vin de vânzare?! Din vinul pe care ți l-a adus Ionel? Tataie era în grădină. Stăteam unul lângă altul și întindeam la papură. Când l-a auzit, așa cum avea obiceiul, a început să vorbească singur: „Aoleu, măiculița mea, bețivul ăsta se pricepe, dacă se prinde, m-am nenorocit, mă face de rușine în sat!” -La ora asta a băut deja tataie, nu cred că se prinde! i-am spus cu milă pe șoptite. Tataie a făcut ochii
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în curte. Tataie a trecut pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din fraza lui preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Buna, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
întrebat plictisită, dar o undă de curiozitate se mișca deja în mintea mea. -Aici, când eram mic...a început tataie cu jumătate de gură, căci săracul nu știa dacă mă interesa sau nu povestea lui. -Să nu începi nici cu măiculița ta, nici cu țățica Ioana și nici cu fata popii! am sărit nervoasă. -Tataie, vreau să-ți spun numai ce li s-a întâmplat prințeselor noastre, căci aveam două în sat! s-a grăbit el să răspundă, după care a
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
rând cocoșii în grajd. -Ia vezi, tataie, că tot te duci în grădină, poate îți găsești nădragii și opincile printre răzoare. Norocul tău că nu au fost ăia de la partid, căci altfel ai fi ajuns la tușa fără izmene. -Aoleu, măiculița mea, omoară omul! am auzit frânturi când trecea pe lângă prispă. -Dar-ar boala în năravul tău de buzoiancă! s-a răstit mamaia la mine, dar râsul lui tăticu m-a încurajat să rămân pe loc. -Plec acasă, le-am spus când
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Numai tataie, supărat de câte ori intra în curte și îi mirosea a bun, îl pomenea pe tăticu: -Bine că nu a adus vreun porc, că i-ar fi mâncat pe ai noștri și cine știe dacă nu ne dărâma casa. Auzi, măiculița mea, să mâncăm într-o lună patru cocoși, trei găini și două puici. Să te văd, Gogule, dacă la vară mai ai de unde să simți miros de carne? O să mănânci numai lăptuci și fiertură de urzici, până o să devii verde
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
întors spatele lăsându-mă cu gâtul întins spre vârful salcâmului. Îmi plăcea să fiu răutăcioasă cu tataie, știam că întrebările mele de fiecare dată, dacă nu mă lăsau să-i râd în nas, cel puțin îl obligau să-și cheme „măiculița lui” în ajutor să-l scape de supărare. În anul acela berzele noastre nu au venit. Nu au mai venit niciodată. Peste un an, altele tinere au descoperit cuibul și după ce l-au reparat s-au instalat în el. Toamna
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
am văzut-o niciodată pe măicuța mea? m-a întrebat pe un ton care în mintea lui trebuia să-mi trezească pe loc curiozitatea. Mi-am întors capul plictisită; „Tocmai acum când sunt supărată s-a trezit și el cu măiculița lui”, mi-am spus în gând și să nu-l supăr, am mârîit printre dinți: -Măi, tataie, îmi spui mereu că nu ai cunoscut-o, spune-mi o dată de ce, ca să terminăm cu povestea asta. Trebuia să fiu rea înainte să
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-o, spune-mi o dată de ce, ca să terminăm cu povestea asta. Trebuia să fiu rea înainte să-și înceapă povestea, așa că, mai grăbită decât el, am completat: -Ai să pleci într-o zi după berze și nu o să știu nimic despre „măiculița asta”. -Dacă nu vrei, nu am să-ți povestesc nimic, s-a grăbit și el să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat. -A fost frumoasă măiculița ta? l-am întrebat cu ironie. Trezit din gândurile lui, tataie mi-a răspuns de data aceasta cu voce veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
veselă: -Semăn cu ea! Așa îmi spunea nenea înainte să moară, a continuat grăbit. Dumnezeu să-i odihnească oasele! Și țățica Ioana, ei au cunoscut-o, erau mari când a murit. Mă uitam la tataie cu milă, îmi spusese că măiculița lui fusese frumoasă. -Tataie, cum poți să spui că a fost frumoasă, i-am spus râzând. -Ah! Vrei să spui că eu...?! și înțelegându-mi gândul, fără să continuie fraza a început și el să râdă. Râdeam amândoi în plin
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
-Tataie, de ce ai pământul așa departe? -Păi nu eu l-am luat, măi tataie, ăsta este a lu mă-ta-mare, de la părinții ei! mi-a răspuns el cu voce serioasă. -Și al tău? -De o viață încerc să-ți spun de măiculița mea și nu vrei să mă asculți, parcă eu nu știu, hoațo, că tu vrei să-ți povestesc numai despre tine! mi-a răspuns râzând. Râdeam în hohote. Deci tataie îmi cunoștea șmecheria și mă lăsa să cred tot timpul
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
scoate din sat. Erau toți flăcăii călare de-a lungul drumului. O ascultam pe mamaie cu ochii măriți de curiozitate iar gândurile mi se învălmășeau. Deodată o săgeată mi-a plecat din minte cu direcția tataie. Îmi împuia capul cu „măiculița lui” și nu-mi spusese nimic despre mami. Eram furioasă și geloasă pentru tăticu, așa că, fără nicio jenă, am întrebat-o: -Și ea ce vroia? -Dumnezeu știe? Noi i-am spus că ea nu se putea mărita la țară, cum
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
neatenția noastră, se plimbau indiferente pe prispa proaspăt lipită. Ne-am întrerupt povestea aici. Mamaie avea treabă iar eu trebuia să rumeg în liniște răzbunarea împotriva lui tataie. Îmi ascunsese atâtea povești interesante despre mami, ca să mă plictisească adesea cu „măiculița lui”. Ce treabă aveam eu cu trecutul lui? Eram confuză. Tot ce credeam că știam, pica. De la tataie nu aflasem nimic interesant până atunci; el nu uita niciodată să mă supere că era să cad în wc-ul maternității și că
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
mamaie plângând. Și ridicându-se apoi, cu o voce înceată l-a strigat pe tataie: -Gogule, vino să luăm vițelul de aici. Tataie a intrat mai repede de cât mă așteptam. Era emoționat și tremura. Mă așteptam să spună iarăși „măiculița mea”, dar nu am auzit decât: -Să-l chem pe Fane să mă ajute să facem groapa și vedem noi ce facem cu vițeaua. De-ar primi-o vaca Leanei măcar o săptămână până mai crește, că altfel moare. A fost
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
da proastă mai ești, plângi pentru o vacă? Mia a intrat cu mine în curte. Tataie a trecut pe lângă noi fără să se oprească din mers. Am izbucnit în râs amândouă când am auzit frânturi din frază lui preferată cu “măiculița“. -Și eu am iubit-o pe Bună, mi-a spus Mia. Apoi, căutând-o cu privirea pe mamaie prin curte, mai mult pentru ea a continuat: -Eram mică, tu nu erai când am stat cu mamaie în grajd o noapte
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]