33,140 matches
-
nimic de vreme ce el nu poate citi. A nu ști carte devine astfel a nu afla Cartea. Băiatului căruia îi fuseseră refuzate în același timp știința scrisului și darul vorbirii își capătă glasul la contactul cu magicul obiect ascuns printre ruinele mănăstirii. I se păruse totdeauna că "puterea omenească stă în cuvinte" și se purtase față de ele "cu un respect deplin, ca și cum prin realitatea lor ele erau egale cu lucrurile" (p.22). Considerațiile lui Gauche, prezente în primele pagini ale cărții, relansează
Poveste din vremuri apuse by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15414_a_16739]
-
candidatul obținînd cinci bile albe se proclamă licențiat magna cum laude". Petrece apoi patru ani în Italia, unde se consacră exclusiv gramaticii sanscrite și filosofiei hinduse. Frecventează la Universitate cursurile lui Dasgupta, mentor și gazdă. După "episodul Maitreyi", locuiește în mănăstiri din Himalaya, unde se inițiază în tehnicile Yoga. Se întoarce în 1932 pentru încorporare, dar trece ușor peste rigorile cazone și continuă să scrie. În 1933 apare Maitreyi, romanul prin care devine celebru. Din 1934, cînd face parte alături de T.
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15408_a_16733]
-
iar subiectul cooperării bisericii cu dictatura revine în orice istorie a comunismului românesc - inclusiv în cele ale lui Dennis Deletant - oprindu-se mai ales asupra lipsei de reacție a înaltului cler față de dărîmarea bisericilor din București și distrugerea sistemului de mănăstiri (transformarea lor în cooperative meșteșugărești, impunerea unor condiții de vîrstă, sex și statut social pentru călugări). Lucrarea lui Olivier Gillet se deosebește de aceste abordări - nu numai pentru că este dedicată în întregime evoluției Bisericii Ortodoxe Române în perioada 1948-1989, ci
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Școala, Holban a urmat-o la Fălticeni și la Focșani și a încheiat-o, după primul război, la București, unde și-a făcut și studiile universitare. A ratat un doctorat în Franța, fiind profesor de franceză la Galați, la Seminarul mănăstirii Cernica și în fine la seminarul Central din București. A debutat în 1924 la Mișcarea literară a lui Liviu Rebreanu și, editorial, în 1929, cu Romanul lui Mirel. A colaborat la Sburătorul (frecventînd regulat cenaclul), Viața literară, Rampa, Vremea, Azi
Holban la centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15547_a_16872]
-
Cornelia Ștefănescu Al VII-lea volum din seria Opere de Gala Galaction, Publicistica (1896-1918), urmează în 2002 ediția începută în 1994 cu vol. I Nuvele (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu) și continuată cu regularitate de metronom de Teodor Vârgolici, în calitate de editor, după cum urmează: 1996, vol. II Proză scurtă (La țărmul mării, Răboji pe bradul verde, Toamne de odinioară, Caligraful Terțiu); 1997, vol. III Însemnări de călătorie (Scrisori către Simforoza
Substanța umană by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14357_a_15682]
-
cunosc despre el puține date biografice. Nicolae Caușa în Dascălii Blajului (Blaj, 1943), ne spune că s-a născut în 1720, la Totoi, în județul Alba. A studiat, ca și Inochentie Micu Klein, la Tyrnavia; după terminarea studiilor vine la mănăstirea din Blaj, printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Blaj, printre primii trei călugări. În anul 1753, episcopul Petru Pavel Aron îl numește vicar general. Se opune în 1756 alegerii ca episcop a lui Atanasie Rednic și din această cauză va fi trimis într-un fel de penitență la mănăstirea Strâmba, din nordul Ardealului. După ispășirea pedepsei este o vreme paroh la Gherla, apoi revine la Blaj, unde este repus în drepturi și este un apropiat al epsicopului blăjean. Nicolae Caușa nu menționează anul morții cărturarului blăjean. Cercetătorii iluminismului românesc
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
Istoricii Bisericii românești, vorbesc despre el ca despre al doilea Inochentie Micu. În timpul, episcopatului său, se introduce în Școlile Blajului ajutorul de pâine pentru elevii merituoși, așa-numiții "țipăi". Este nevoit să abdice în 1782 și să se retragă la Mănăstirea din Alba Iulia. S-a bănuit într-o vreme că a fost implicat în Răscoala lui Horea. În orice caz este tulburătoare coincidența morții sale, în același an, 1785, cu a capilor Răscoalei din 1784. În Dascălii Blajului (Blaj, 1943
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
al lui Jean-Paul Delahaye, matematician și informatician. Plictiseala dependentă de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că "un popor ce nu ar accepta defel să se plictisească, ar fi de neguvernat". Acedia sau plictiseala spirituală, din spatele zidurilor mănăstirilor, în analiza fratelui Thierry-Marie Hamonic, călugăr dominican la mănăstirea din Bordeaux. Mistica plictiselii la Cioran, comentată cam fără nuanță de Jean-François Gautier, doctor în filosofie. Apoi plictiseala ca remediu eșuat într-un fragment interesant de text literar al scriitorului maghiar
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
de telecomnada televizorului în textul lui Olivier Cauly, filosof convins că "un popor ce nu ar accepta defel să se plictisească, ar fi de neguvernat". Acedia sau plictiseala spirituală, din spatele zidurilor mănăstirilor, în analiza fratelui Thierry-Marie Hamonic, călugăr dominican la mănăstirea din Bordeaux. Mistica plictiselii la Cioran, comentată cam fără nuanță de Jean-François Gautier, doctor în filosofie. Apoi plictiseala ca remediu eșuat într-un fragment interesant de text literar al scriitorului maghiar Deszö Kosztolányi. Sau nenumăratele plictiseli dintr-o minuțioasă analiză
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
să se atingă. Ritmul său a fost totuși altul decît al ei și pentru prima oară se înfrunta cu o strașnică presimțire care zăcea la fundul tainicei lui virtuți. Nici vorbă să se potrivească. În ultima seară Despina cumpără de la mănăstirea Sfîntul Naum două lumînări. Pe una din ele i-o dădu lui Leandru, iar pe cealaltă o ținu în bocceluță. Ca de obicei, se îndepărtară pe firul rîului către lac și Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
și Leandru mai încercă o dată. Ultima oară. Cînd nu izbuti nici atunci, fiindcă se vărsă înainte să atingă fata, Despina îi dădu lumînarea ca să o dezvirgineze. Apoi, cam în zorii zilei, cu mare jale îndreptă vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
cu mare jale îndreptă vîsla către Maica Domnului de la Mănăstirea despotului sîrb Irinej Zahumski, unde se poate ajunge doar pe apă. Aici ea aprinse a doua lumînare, pe ai ei, se apropie de Leandru, îl sărută și-l lăsă la mănăstire, iar ea vîsli singură pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-au despărțit pentru totdeauna încredințați că atingerea dintre ei nu este posibilă. Cînd Leandru debarcase cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
pe Drim. Înnebuniți și osteniți, s-au despărțit pentru totdeauna încredințați că atingerea dintre ei nu este posibilă. Cînd Leandru debarcase cu lumînarea în mînă, slujba de utrenie era pe sfîrșite. Încă înainte să intre în biserică, observă că în mănăstire se desfășura ceremonia înhumării unei icoane. Era străveche, din Pelagonia, și înainte să o așeze în mormînt și să o ude cu vin, Leandru reuși să vadă icoana. Unde era reprezentată Maica Domnului care alăpta pruncul și un om cu
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
întorcea la om. Această linie, pe care Leandru a prins-o înainte ca pămîntul să înghită icoana, semăna cu singura literă pe care o învățase, cu litera teta -, și el, văzînd-o, gîndi: - Așadar, atingerea este posibilă. După care plecă la mănăstire și se călugări.
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Hydra, în California și la New York. Este autorul unui număr impresionant de volume de versuri bine primite de critică și al unei discografii care a făcut din el idolul mai multor generații. După o ședere de câțiva ani într-o mănăstire budistă, anul trecut a avut o revenire spectaculoasă în lumea muzicii cu Zece cântece noi, disc ce l-a readus în clasamentele de specialitate și pe primele pagini ale revistelor. CATHERINE TEKAKWITHA, cine ești tu? (1656-1680)? Să fie destul atât
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
găzdui străini. Mi s-a părut că lucrurile nu erau tocmai în ordine, însă mi-am spus că, decât să mă întorc la Paris, voi încerca să fac această experiență. Am fost introdus acolo, - mai întâi la Sucevița, o mare mănăstire, deci un loc de pelerinaj. La început eram plin de îndoieli cu privire la utilitatea și eficacitatea investigațiilor pe care le puteam face, însă foarte curând mi-am dat seama că exista o adevărată dublă cultură în acel sat: pe de o
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
îndoieli cu privire la utilitatea și eficacitatea investigațiilor pe care le puteam face, însă foarte curând mi-am dat seama că exista o adevărată dublă cultură în acel sat: pe de o parte, înalta cultură monastică, ce rămânea oarecum închisă în incinta mănăstirii, cu vizitatorii, pelerinii și ceilalți purtători ai acestei culturi înalte, iar de cealaltă parte o cultură a oamenilor de la munte, a tăietorilor de lemne. Sucevița era o zonă colectivizată? Da. Era, așadar, o cultură de săteni, de oameni ai pădurii
Jean Cuisenier - "NU PUTEM PROIECTA ÎîN VIITOR INTEGRALITATEA CULTURILOR VECHI" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15028_a_16353]
-
vii, cu contradicțiile lor, cu condițiile în care își desfășoară practicile sociale. Am făcut chiar portretul unei călugărițe pe care am cunoscut-o pe când era foarte tânără, în perioada de ucenicie, și pe care, revenind, am găsit-o stareță a mănăstirii sale, într-un climat intelectual și cultural complet diferit. Am întâlnit, apoi, persoane care culegeau plante medicinale, schițez portretul unui bătrân care cultivă mătrăgună pentru fetele din satul lui, care să le permită să-și atragă anumite favoruri și dragostea
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
conflict. Iar acest conflict, după câte știu, nu e rezolvat în chip fundamental. Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
nu e rezolvat în chip fundamental. Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică a fost greu de condus sub puterea comunistă, pentru un întreg ansamblu de motive, unul, fundamental, fiind dificultatea recrutării. Mănăstirile erau populate de călugări îmbătrâniți, unele mănăstiri fuseseră chiar închise, și de aici a apărut o vie interogație privind șansele de menținere și perpetuare ale mișcării monastice. E o interogație cu atât mai vie după căderea regimului comunist, cu cât însăși ierarhia mișcării monastice fusese pusă sub
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
religioase și chiar iarahia acestei mișcări n-a scăpat complet de presiunile ideologice venind de la partidul comunist. De unde, o mișcare cu totul diferită, care nu cunoaște dezvoltări neobișnuite, dar e foarte demnă de interes, de reîntemeiere, cu crearea de noi mănăstiri, în condiții de pustnicie. Nu știu ce viitor poate avea această mișcare, dar o semnalez, ca să arăt, totuși, cât de profunde sunt conflictele generate, pe de o parte, de controlul aparatului de stat, nu numai asupra structurilor sociale și economice, ci chiar
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
Carmen. Eram șapte sau opt copii. Eu cântam la vioară, un prieten cânta la contrabas, iar directorul unei instituții religioase din Alcañiz (los Escolapios - piariștii), cânta la violoncel. Am cântat de vreo douăzeci de ori. De obicei, eram invitați la Mănăstirea Carmelitelor - mai târziu a dominicanilor - care se afla la ieșirea din sat și fusese fondată la sfârșitul secolului al XIX-lea de un oarecare Forton, locuitor din Calanda, soțul unei aristocrate din familia Cascajares. Era o familie foarte credincioasă, care
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
secolului al XIX-lea de un oarecare Forton, locuitor din Calanda, soțul unei aristocrate din familia Cascajares. Era o familie foarte credincioasă, care n-a lipsit de la slujbă nici măcar o dată. Mai târziu, la începutul războiului civil, toți dominicanii din acea mănăstire au fost împușcați. Calanda avea două biserici și șapte preoți, pe lângă unchiul Santos care, în urma unui accident (căzuse într-o prăpastie în timpul partidei de vânătoare) fusese angajat de tata, ca să-i administreze bunurile. Religia era omniprezentă și se manifesta în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
zona urechilor, zice: - Vedeți că în cazan e smoală clocotită pentru asfaltarea străzilor... Gemenii premierului au fost salvați în ultima clipă de Octav Cozmâncă și Dan Matei Agathon, asistați cu profesionalism de Ioan Rus - toți trei, Doamne, tocmai întorși de pe la mănăstiri unde încercaseră convertirea enoriașilor de la ortodoxism la pesedism... Gata, nu mă mai interesează televizorul. Și nici nu mai dorm nici măcar pe taburetul din bucătărie unde am domiciliu forțat, fiindcă o imit în somn pe Gabriela Vrânceanu-Firea prezentând la Antena 1
Visuri telefilice by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13499_a_14824]