1,739 matches
-
fără îndoială, anterioară scrisului. E o invenție a sălbaticilor, ea însăși specie sălbatică, multă vreme cinegetică și carnivoră. Edgar M. Forster are un scenariu pentru peșterile neoliticului, poate chiar ale paleoliticului: Spre seară, în jurul focului, temându-se teribil de întuneric, mănunchiul de oameni se încălzește, ascultându-l cu pietate pe unul dintre ei. Este povestitorul, omul cuvântului,al memoriei și al imaginarului care nu are voie să lase auditoriul să se plictisească ori să adoarmă. Plictisul e un demon care, o dată
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
pe care nici nu-l mai spusese. în acel moment înțelese că, în țara în care ajunsese, Numărul lui știa totul despre el. Din hol porneau mai multe coridoare. întrebă încotro să apuce. I se arătă pe podeaua holului un mănunchi de linii de diferite culori. Porni, șovăitor, pe Linia care i se indicase. Urcă șase trepte și își urmă apoi, cu pași tot mai rari și mai nesiguri, Linia lui, oprindu-se în fața unui lift. O teamă îl cuprinse dar
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
-l vadă și mai ales îi era nu știu cum față de Veta, sufragioaica, deși altfel nu se rușina s-o cheme când făcea baie în cadă, să-l frece zdravăn pe spate și pe piept cu mănușa aspră sau spre toamnă cu mănunchiul din frunze de nuc, care lăsa între aburi un miros, de-ți venea amețeală și un gust așa de, de... Veta se oprea câteodată din frecat și izbucnea puternic în cascade de râs, pe care nu i le puteau opri
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
Căutarea realului se face dintr-o nevoie de identificare prin raportare efectivă, precum într-un sistem de lentile, fie acestea pentru reflexie sau refracție. Trecând la o altă secvență, este de notat cum străfulgerarea se bifurcă, ajunge dintr-un generos mănunchi unde aflându-se, în direcțiile date de idiograma iubirii fără echivoc, deși destul de stranii în construcția oarecum labirintică, poate intenționat pentru o anume protecție...: „Sunt mai captivă în tăcerea ta/ decât aș fi dincolo de poarta aceea/ ce se închide spre
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
de la care poate să-și rostească și Crezul artistic și convingerile și năzuințele. Și din tot ce altădată îi provoca plăcere și alinare, poetul nu mai găsește decât urme șterse, amintiri răzlețite, risipite, pe care se trudește să le adune mănunchi și să le rescrie „din negură și scrum”. Gestul oferirii unei flori persoanei dragi, un crâmpei de pasiune, un gând ocrotitor, un semn de încurajare, uitate idealuri, vise ce dor, puține clipe de amor, dar și „Steagul singurătății” - arborat sus
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
-mi scurme mormînt-o turmă De porci în rît cu parfumă Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Mă făcu mama făcu Bărbat ce ferfa-i plăcu Cu picioare lungi-prelungi Și țîțele-n două pungi Ruptă-n suflet și-n genunchi Rochii large peste trunchi Roz ca florile-n mănunchi Fătană cu ochii verzi Ori o bați ori o dezmierzi Cu dînsa tristeța-ți pierzi Uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu Ce plăcere începu? Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii Ce durere se sfîrși?
Cînticel din păhărel by Emil Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/10636_a_11961]
-
câteva trepte! Una din prietenele prințesei îi oferi un mare buchet de garoafe roșii, pe care domnița îl luă în mâini ca singură podoabă de flori, căci nu purta alt buchet cum se obișnuiește din partea mireselor de a avea tradiționalul mănunchi de flori. În aceeași zi tânăra pereche plecă pentru scurt timp la Scroviștea, un domeniu regal, iar nu mult după aceea, în patria tânărului prinț. A fost o despărțire grea între prințesă și amicele ei dragi. Și grea de asemena
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
domeniul criticii, filozofiei și literaturii, cum au fost opera lui Brunetière, Croce sau estetica lui Guyau. În acea perioadă a apărut și un buletin relatând despre ședințele ținute. Ședințele mai importante ale Institutului fuseseră stenografiate și litografiate uneori într-un mănunchi de fascicule care atingeau 300-400 de pagini. Știu că în 1932 cumpărasem și eu un asemenea teanc de imprimate lito în care se reproduceau discuțiile de la ședințele de anul trecut ale Institutului. Mai țin minte că acolo am dat peste
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
Primului Război Mondial, căderea unui imperiu, cel Austro-Ungar. Cartea Incertitudine - gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI este de departe „altceva“ în literatura de specialitate, tocmai pentru că autorul, un spirit deschis, cu o gândire atipică, nu a pus în ea doar mănunchiuri de petale, ci și spini. Oare de ce?
Teoria și practica puterii by Flaviu Pre () [Corola-journal/Journalistic/2431_a_3756]
-
se puteau auzi muezinii chemând credincioșii la rugăciune din vârful minaretelor înalte și ascuțite care străpungeau cerul. Heinrich îi arătă moscheile cu cupole strălucitoare, străzile pietruite ale vechiului cartier, cu arcadele lor de piatră și cu grădini în spatele gardurilor înalte, mănunchiurile de cupole în formă de bulb de ceapă ale bisericilor bizantine mai vechi...” Este evident că permanentul dialog între Sofia și Heinrich se vrea nu doar o armonizare între Orient și Occident (acesta din urmă simbolizat de arheologul activ, bogat
„Căutând Grecia cu sufletul“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2417_a_3742]
-
și s-a urcat în/ podul grajdului să fie mai aproape de semnele vuitoare/ ale norilor/ visa și cerea struguri/ visa și cerșea alte poame/ mîinile mele buimace i-au cuprins oasele/ pata albă a frunții// am cîștigat pentru tine un mănunchi de vegetație/ cuvinte încurcate moalele capului - ca o curte/ umezită de ploaie/ ca o fereastră brună// te-ai trezit și ți-am arătat pălmile mînjite cu cerneluri/ și pe foaie călcîiul unui zeu îndepărtîndu-se/ aerul se curăța iar/ respirația noastră
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
de canto, a avut o carieră muzicală, s-a căsătorit cu sculptorul Heppe de Moor, decedat în 1991, are două fiice ajunse la vîrsta maturității, a studiat tîrziu arhitectura și istoria artelor și a debutat literar în 1991) și un mănunchi de ecouri critice (favorabile toate) la cărțile apărute și traduse în germană - ceea ce a facilitat considerabil dialogul nostru. Știam că Margriet de Moor practică o anume autoreflexivitate literară, că story-urile romanelor ei sunt minimaliste, că povestea se autopovestește, că glasul
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
i se închină un contraimn al divorțului elementelor, al dizarmoniei patetice, al mistuirii în flăcări ce cuprind și tărîmul morților: "Crucile de lemn trosnind în flăcări, îmbrățișări ce se îmbie nimănui./ La căpătîiul mormintelor pomii cad pradă vîlvătăii ca un mănunchi de spice bine coapte./ Cuiburi de jăratec din care nici un phoenix nu țîșnește./ Poate că dogoarea a ajuns la răposați ca respectare a unei promisiuni din partea iadului" (Viziune de solstițiu). Se îndesesc iluziile infernale. În ciorchinii roșii ai castanilor stau
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
din sfera forțelor naturii și utilizează cu scop expresiv conotațiile negative ale dezlănțuirilor ("dezagreabilul ca mod de întărire"): puhoi, torent, val. Sînt de obicei pozitive cele care indică și diversitatea - paletă, evantai, gamă (cam ieșite din uz) - sau asocierea - buchet, mănunchi. Seriei i se mai poate adăuga poeticul și nedefinitul noian, devenit ridicol în asocieri banale ("noian de fapte cetățenești"). Categoria metaforelor marcate pozitiv ale mulțimii era de altfel folosită pînă la sațietate în presa de dinainte de 1989, în care cazurile
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
Gheorghe Grigurcu Gravitatea unui experiment pur scriptic, abis în care e pusă umanitatea curentă, în care dispare ,,inima" (experimentez viața și neviața fără de inimă/ acum de pildă stau așa fără inimă stau în șezut cu pieptul îmbuibat cu un mănunchi de vată" - viața și neviața fără de inimă), e înlocuită frecvent de humorul negru, rețetă agreabilă de mediere între lumea gratuității și cea aievea. Cu observația că asociațiile șocante vădesc un fond de fragilitate și duioșie, că rostul lor este mai
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
bîjbîieli și de apetențe pur materiale, a unei dorințe de parvenire și de îmbogățire, a unui politicianism fără frînă morală și a unei lipse de cultură și de seriozitate științifică, s-au găsit cîțiva oameni, reuniți nu numai de un mănunchi de idei comune căpătate în universități străine și de o identitate de idealuri, ci și ceea ce e mai presus decît orice, de o identitate de caracter, a cărei notă esențială a fost dezinteresarea". Cît de ,,lovinescieni" ar putea fi considerați
Un impas al lovinescianismului? (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15726_a_17051]
-
scrie el aici, „la arborele genealogic/ care anul acesta/ a dat încă trei versuri” (p. 17). Până aici e frumos. Doar frumos. Mai departe, triada se aliniază strălucit, căci fandarea e de tot neașteptată: „versurile” promise sunt, în realitate, niște mănunchiuri de versuri, enumerate scrupulos, fără nici o reținere: „1. despre faima necruțătoare/ care m-așteaptă la ușă/ de câte ori intru și ies dintr-o librărie// 2. despre cum acest vers/ nu are altă noapte/ decât aceea care vine/ dintr-o copilărie nemiloasă
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
rădăcini. Din acel moment, destinul locului sare pe altă orbită, ajungînd la o treaptă simbolică ce, în lipsa deciziei suverane, nu ar fi fost atinsă în veci. Potrivit lui Carl Schmitt, numai suveranul are puterea de a decide, căci decizia e „tăierea“ mănunchiului de posibilități cu păstrarea uneia singure. Istoria e făcută numai de persoane înzestrate cu virtuți suverane, niciodată de masele ignare. Regina Maria „decide“ destinul Balcicului prin ridicarea „Cuibului liniștit“ pe malul lui. Nici un geniu și nici un om politic nu ar
Tenha Juvah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2671_a_3996]
-
cum literatura presupune un șir de autori răsfirați pe secole și mode, Răzvan Voncu urmărește de la începuturi pînă în 1989 ocurențele acestei teme. Cum „etosul vinului“ sună vag, de o ambiguitate stînjenitoare, Răzvan Voncu preferă expresia de „cultură potatorică“, acel mănunchi de obiceiuri ce se învîrt în jurul plăcerii de a consuma vin: de la taina euharistiei, în care vinul e asimilat cu sîngele lui Hristos (ca în textul latin despre martirii Epictet și Astion, secolul 3 d. H.), pînă la odiosul șpriț
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
convorbiri cu pisica mea.” Cronicarul a mai reținut partea a doua a eseului lui Cassian Maria Spiridon despre „Curajul monahului de la Rohia”, precum și articolul lui Virgil Nemoianu despre scriitorul german Botho Strauss. Cu apariție lunară și bucurându-se de un mănunchi de colaboratori de primă mână, Convorbiri literare este una din cele mai importante publicații culturale de la noi.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2627_a_3952]
-
da bine-ar fi!“.5 Cu mulți ani în urmă, împreună cu folcloristul clujean Virgil Medan am descins in localitatea Păucinești, din bazinul Țarii Hațegului, mergând pe urmele etnomuzicologului de renume mondial, Béla Bartók, care în anul 1912 a cules, un mănunchi de colinde de la țăranii de aici. Spre marea noastră uimire, prin comparație, producțiile muzicale de acest fel înregistrate cu mai bine de un secol în urmă și cele depistate atunci, doar un singur vers a suferit o neînsemnată modificare, celelalte
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
Și de la aceasta până la drumul destinului nostru, biete paiațe ce ,,înaintăm țopăind’’ (Să mergem - p. 15) și râdem strâmb și hâd, biete fețe anonime și palide, ca de mârțoagă spălată de lacrimi, măști în fața unui adevăr gol-goluț, o lume de mănunchiuri de suflete între cer și pământ, până la drumul destinului nostru care merge umăr la umăr alături de noi. ,, Cine suntem noi?’’ Noi suntem cei care din lăuntrul sufletului nostru trăim pentru a dispărea cu amărăciunea unei inimi de lut ,,pe pământul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
și cultural, în general privind, știut fiind faptul că, încă de pe atunci, preotul Radu Botiș era o personalitate marcantă a spațiului cultural (a transgresat de mult granițele băimărene, prin activa sa manifestare pe diverse și atât de numeroase paliere!). Acest mănunchi de poezii, de o sensibilitate aparte, a fost premiat la secțiunea Volum de debut, în cadrul Festivalului PRO UNIONE, Ediția a II-a, Baia Mare, în decembrie, 2001, obținând premiul Editurii Ariadna, pentru poezie religioasă. De asemenea, această apariție tipografică marca atunci
Rugăciune în versuri … Ca tămâia înaintea ta [Corola-blog/BlogPost/92661_a_93953]
-
din ceea ce au primit spre lectură până acum. Să recapitulăm: “Valentina aleargă pe câmpul poeziei cu exuberanța tinerească, lăsându-se vânată de ispite, dorințe, iluzii, vise - toate frumos îngemănate într-un buchet de versuri line, de o sensibilitate aparte, un mănunchi de versuri fine, care vorbesc de la sine” - spuneam, în Prefața semnată la primul volum, “Din petalele sufletului meu”. “Candoare, sinceritate, simplitate în enunț dar multă lumină și culoare în imaginile redate fac să sclipească și visele frumoase și dezamăgirile, și
UN ZBOR FRUMOS PRIN POEZIE, CU ARIPI DE ÎNGER de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384140_a_385469]
-
trebuie să facem alegeri pe baza încrederii noastre în ceilalți. Dar sunt unele situații de cumpănă , în care dăm girul încrederii noastre , pur și simplu neavând alternativă. Acestea sunt cele mai dramatice ! Și pare că toate forțele universului se adună mănunchi și voința noastră se concretizează în forța pe care o insuflăm celorlalți de a acționa întru sprijinul sau protecția noastră. Acordănd necondiționat încredere, configurăm acel plus de putere care elimină barierele în acțiune și lucrurile încep să funcționeze. Un pahar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383518_a_384847]