127 matches
-
CE din 21 mai 1992; astfel: firuță de pădure ("Brachypodium sylvaticum"), clopței ("Campanula sibirica"), drob ("Chamaecytisus hirsutus"), bulgării-de-stâncă ("Cnidium silaifolium"), mlăștiniță ("Epipactis helleborine"), sânziene albe ("Galium mollugo"), asperula ("Asperula rumelica"), ruginiță ("Asplenium ruta-muraria"), cătină albă ("Hippophae rhamnoides"), buruiană-pentru-vânt ("Inula ensifolia"), mărgică ("Melica ciliata"), poala „Sfintei Mării” ("Reseda lutea"), coada-iepurelui ("Sesleria heuflerana"), gușa-porumbelului ("Silene nutans ssp. dubia"), dumbăț ("Teucrium chamaedrys"), cimbrișor ("Thymus pulcherrimus"), iarbă neagră ("Lembotropis nigricans"), iarbă grasă ("Sedum telephium ssp. maximum"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective de interes
Cheile Doftanei () [Corola-website/Science/333661_a_334990]
-
căprească ("Salix capreea"), plop tremurător ("Populus pendula"), anin negru ("Aninus glutinosa"), alun ("Corylus avellana"), vornicer pitic ("Evonymus nanus"), soc negru ("Sambucus nigra"), soc roșu ("Sambucum racemosa") și păducel ("Crataegus monogyna"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite elemente floristice cu specii de: mărgică ("Melica uniflora"), păștiță ("Anemone nemerosa"), drăgaică ("Galium verum"), pupezele ("Lathyrus vernus"), brândușă de toamnă ("Colchicum autumnale"), captalan ("Petasites hybridus"), țăpoșică ("Nardus stricta"), lăptucul oii ("Telekia speciosa"), piciorul caprei ("Aegopodium podagraria"), slăbănog ("Impatiens noli-tangere"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), iarba îngerilor ("Angelica
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
fauna și floră sălbatică); astfel: crucea voinicului ("Hepatică transsilvanica"), vinarița ("Asperula odorata"), omag ("Aconitum moldavicum ssp. lycoctotum"), pochivnic ("Asarum europaeum"), cosaci ("Astragalus depressus"), măzăriche ("Lathyrus transsilvanicus"), frate-cu-soră ("Melamphyrum nemerosum" specie endemica), ghiocel ("Galanthus nivalis"), stirigoaie ("Veratrum nigrum"), bărboasa ("Botriochloa ischaemum"), mărgica ("Melica transsilvanica"), timoftica ("Pleum alpinum"), studentiță (Arenaria serpyllifolia), firuța ("Poa nemoralis"), bărbișoara ("Bothriochloa ischaeum"), sclipeți ("Potentilla erecta"), lăcrămioara ("Convallaria majalis"), pochivnic ("Asarum europaeum"), năpraznică ("Geranium robertianum"), rocoțea ("Stellaria graminea"), pupezele ("Lathyrus vernus"), pedicuța ("Lycopodium clavatum"), alior ("Euphorbia cyparissias"); precum și mai
Poiana cu narcise de la Racâș-Hida () [Corola-website/Science/323783_a_325112]
-
primită cartea despre Coșbuc? -DM.: Relativ bine. S-au scris câteva cronici, unele au fost publicate, altele nu le-am făcut publice deoarece nu sunt dintre cei care imediat ce “nasc” două fraze fug cu ele la ziare (precum găina cu mărgica din povestea lui Creangă). Cred că rolul unui scriitor este să scrie cărți iar al cititorilor să le citească, dacă doresc. Important este să scrii despre și pentru oameni, să trezești în sufletul acestora sentimente, să-i provoci în căutarea
Dumitru Munteanu () [Corola-website/Science/315295_a_316624]
-
componentele de bază ale acestei grupări. Flora erbaceelor este frecvent compusă din specii rupicole cum ar fi: Asplenium rutamuraria (ruginiță), Asplenium trichomanes (strașnic), Asplenium ceterach, Draba lasiocarpa, Sesleria rigida (coada iepurelui), Dianthus petraeus, Seseli rigidum (buruiana vântului) și Melica ciliata (mărgică), care marchează eterogenitatea substratului, alături de plante transgresive din asocierile de padure din apropiere, cum ar fi: Heleborus odorus(spânz), Geranium robertianum (năpraznică) etc. Arbuștii Syringa vulgaris cu Fraxinus ornus sunt rezultatul colonizării primare a versanților stâncoși, unde au o compoziție
Comuna Carașova, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/310315_a_311644]
-
1 februarie 1939. Vegetația comunei este încadrată în zona de silvostepă și zona nemorală, caracterizându-se prin alternanța dintre păduri și pjiști. În păduri predomină stejarul, jugastrul, fagul, carpenul, arțarul ulmii sau teii, iar dintre plantele ierboase, mai răspândite sunt mărgica, umbra iepurelui, laptele câinelui, iedera, vioreaua sau toporașul. Dintre mamifere, cele mai răspândite sunt rozătoarele (popâdăul, hârciogul, șiarecele de câmp, iepurele de câmp), iar în păduri se găsesc căprioare și porci mistreți, iar dintre păsări cele mai răspândite sunt turturica
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
unui tub din os, de păstrat ace (Dodești, Bârlad-Prodana). La categoria meșteșuguri, putem aminti prelucrarea osului și a lemnului. Dintre piesele de os, exceptându-le pe cele amintite, menționăm o spatulă, utilizată la decorarea vaselor (Dodești), un pandantiv și o mărgică (Dodești). În vederea prelucrării lemnului, localnicii se foloseau de o gamă variată de unelte, printre care se numără topoarele (unele erau de luptă, utilizate ca arme, iar altele erau unelte), dăltițe, sfredele, ciocane, dornuri, cuie sau unelte speciale de lemnărit din
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
1970; Jaroslaw Iwaszkiewicz, [Proză], în Maica Ioana a îngerilor, I, București, 1971, Îndrăgostiții din Marona, București, 1972, în Povestiri muzicale, București, 1979; Michal Walicki, Vermeer, pref. Vasile Drăguț, București, 1972; Julian Kawalec, Dansul eretelui. Caut casă, București, 1973; Maria Krüger, Mărgica albastră, București, 1973; Maria Kuncewiczowa, Străina, București, 1974; Witold Gombrowicz, Ivona, principesa Burgundiei, București, 1975, Jurnal. Teatru, îngr. și postfața trad., pref. Romul Munteanu, București, 1988, Jurnal, îngr. trad., pref. K. Jurczak, București, 1998; Banchetul. Nuvele polone contemporane, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]
-
și liniar de la sfărșitul epocii bronzului din fazele Costișa și Noua, precum și din Hallstatt-ul timpuriu. Resturile ceramice aparținînd provinciei Dacia (sec.II - III e.n.) provin de la vase lucrate din pastă fină cenușie sau negriciosă. Din aceiași periodă fac parte o mărgică cenușie și cinci monede dacice de argint. Din perioada de sfîrșit a primei părți a epocii migrațiilor (sec. IV -V e.n.) a fost găsit un număr mic de resturi de vase, în schimb din perioada prefeudală (sec.IX) și a
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
număr mic de resturi de vase, în schimb din perioada prefeudală (sec.IX) și a feudalismului timpuriu (sec. X -XI) resturile ceramice sînt foarte numeroase. Din secolul XII XIII în afară de resturi ceramice au mai fost descoperite o fusaiolă plată, o mărgică din argilă brună și un vîrf de suliță din fier. De asemenea au fost găsite resturi ceramice din perioada feudalismului dezvoltat (sec.XVII -XVIII) și tîrziu (sec. XVIII); La Meri. în apropierea iazului Buragăi, la cca. 300m. nord-vest de sat
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
fragment de mănușă de amforă din pastă cretoasă gălbuie. Din perioada începutului epocii migrațiilor au fost identificate resturi de oale, străchini și castroane lucrate la roată din pastă fină cenușie, un brăzdar lucrat din fier, o fusaiolă bitronconică și o mărgică. De la sfîrșitul sec. IV și începutul sec.V provin mai multe resturi de vase lucrate la roată din pastă impură, cu pietricele și nisip ca incredient. Secolele X-XII sînt reprezentate prin cîteva resturi de borcane, iar feudalismul dezvoltat (sec.XVI
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ca incredient. Secolele X-XII sînt reprezentate prin cîteva resturi de borcane, iar feudalismul dezvoltat (sec.XVI - XVII) și tîrziu (sec.XVIII) prin frgmente ceramice, o lamă de cuțit, un vărf de săgeată din fier, o limbă de clopoțel și o mărgică tubulară de argilă. (Costache Buraga și Emilia Zaharia) JUNIMEA 1975 Cartea eveniment Eugenia și Costache Buraga DĂINUIRI DĂNEȘTENE O carte cu totul neobișnuită, scrisă într-o manieră absolut originală, care dă autorilor posibilitatea să toarne - într-o narațiune de mare
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cu martori și soli ce vorbesc despre niște trăiri pentru care, noi, astăzi, cu greu încropim înțeles.” ,,Și ce încîntare pe înfriguratele degete cînd, prefirînd răveneala călduță a brazdelor mari, nimereau pe cei trei minunați ochișori învăscuiți pe o mică mărgică de sticlă, abia cît e bobul de nohot; sau, cînd, lunecînd în ispită, pe rînd, cîte unul, cercau inelușuș de fildeș țîșnit rostogol spre lumină prin vreo crăpătură de bulgăre care, fusese și el zdruncinat cu puternicul vărf al brăzdarului
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
delimitate cronologic, care își urmau unul altuia într-un ritm sacadat. Impresia de continuitate nu a fost însă cu totul neglijată, fiind întreținută prin invocarea acelorași interlocutori imaginari sau prin chiar anunțul explicit asupra recurențelor temporale ("să mai înșir o mărgică pe firul istoriei"220). Expunerea principală era punctată cu dialoguri și se încheia cu un final exemplar, moralizator, de ținut minte ("și nu uitați copiii..."). Insistența cu care povestitorul dorea să intre în lumea copiilor 221 s-a tradus în
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
procedeul flexionar nu mai este activ. - Cele mai numeroase oscilații flexionare ale femininelor actuale privesc acest tipar substantival, variația formelor intervenind sau la singular, sau la plural: (i) Pentru singular, vezi variantele libere din DOOM2: floricea/floricică - pl. floricele, mărgea/mărgică - pl. mărgele, pătlăgea/pătlăgică - pătlăgele, picățea/picățică - picățele, pietricică/pietricea - pl. pietricele, purcea/purcică - pl. purcele, rămurea/rămurică - rămurele, surcea/surcică - pl. surcele, turturea/turturică - pl. turturele, vițea/vițică - pl. vițele. (ii) Pentru plural, vezi variantele libere din DOOM2: broșurică
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
noi?70. T. Ulmu argumentează ideea în virtutea căreia Eminescu îmbracă ipoteza atomilor în veșmânt poetic și ajunge la concepția unui ultramundus ce încapsulează o mulțime de universuri, fiecare reprezentând pentru marginile cosmice atomul în raport cu Pământul. Omul stăpânește acest miez ontologic (mărgica eminesciană...sau glontele). Iar Eminescu l-a intuit și l-a făcut posibil, poetic. Articolul se încheie cu gândul că George Panu și cei opt care nu înțeleg nimic de la Junimea 71 ar pricepe mai mult din nuvelă, în lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și simplu o operă de artă. — Ce să zic, spune Christina. Când mi-ai spus că ai de gând să porți ultima creație a tânărului domn Kovitz, am fost un pic îngrijorată. Însă trebuie să recunosc... pune mâna pe o mărgică minusculă. Sunt impresionată. Bine, mai rămâne să vedem dacă nu rămâi fără trenă în timp ce mergi spre altar. — N-o să rămân fără ea, o asigur. Am mers o jumătate de oră prin casă cu ea. Nu i-a căzut nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
0,27 m de la suprafața solului actual. Nu este exclus ca partea stângă a trunchiului și craniul să fi fost distruse de lucrările agricole. Era orientat cu capul NNV 62 și picioarele ESE 30. La gât avea ca inventar o mărgică din sticlă mată și un fragment dintr-o aplică de bronz ajurată (Pl. 15/2,3; 28/2). Mormântul nr. 6 (Pl. 15/4). Înhumat în groapă. Se păstrează foarte prost, doar câteva oase de la picioare, găsite amestecate, două din
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
15 m. Se păstrează doar câteva oase de la craniu și din oasele lungi de la picioare și mâini. Era așezat în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp, orientat cu capul NNV 62 și picioarele SSE 30. Ca inventar avea o singură mărgică, rotundă, de calcedoniu, la gât (Pl. 16/2). Mormântul 9 (Pl. 16/3). Mormânt de înhumație, descoperit la adâncimea de 0,15 m, distrus în cea mai mare parte de lucrările agricole. Nu se mai păstrează decât câteva oase de la
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Nu se mai păstrează decât câteva oase de la craniu, coaste și membrele superioare. După mărimea oaselor putem spune că este vorba de un copil. Orientare aproximativă - capul VNV 51 și picioarele ESE 19. Nu a avut ca inventar decât o mărgică, rotundă în secțiune, păstrată fragmentar, care a fost descoperită în zona oaselor mici de la coaste (Pl. 16/4; 29/2). Mormântul nr. 10 (Pl. 16/5). Mormânt de înhumație. Se păstrează doar o bună parte din craniu, așezat cu fața
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Nu a avut inventar. După mărimea oaselor putem spune că aparțin unui copil. Mormântul nr. 15 (Pl. 16/11). Înhumat, descoperit la adâncimea de 0,40 m. Se păstrează doar câteva oase de la craniu. Lângă oase, ca inventar, avea o mărgică discoidală dintr-o pastă sticloasă albă (Pl. 16/10; 29/8). Oasele aparțin unui schelet de copil. Mormântul nr. 16 (Pl. 16/13). Mormânt de înhumație, descoperit la adâncimea de 0,40 m. Se păstrează destul de prost. Doar câteva fragmente
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din cot, la fel și piciorul drept îndoit de la genunchi spre interior. Se păstrează destul de bine cu toate că se află la o adâncime atât de mică. Orientat cu capul VNV 55 și picioarele ESE 23. Ca inventar a fost descoperită o mărgică din pastă de sticlă, în regiunea gâtului (Pl. 29/9). După mărime, putem spune că aparține unui copil. Mormântul nr. 25 (Pl. 17/3; 29/13). Mormânt de înhumație, descoperit la adâncimea de 0,25 m. Se păstrează doar o
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Înhumat în poziție întinsă cu mâinile pe lângă corp. Se păstrează destul de bine, mai ales partea superioară a scheletului și îndeosebi craniul. Orientat cu capul NNV 58,5 și picioarele SSE 26,5. A avut ca inventar, în zona gâtului, o mărgică sau o verigă din os, pătrată, un ac de la o fibulă din fier, puternic afectată de rugină și un cuțitaș din fier, fragmentar, descoperit în zona bazinului (Pl. 18/3,4; 30/ 3). După dimensiunile scheletului, putem spune că aparține
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Înhumat în groapă. Se păstrează destul de bine. A fost descoperit la adâncimea de 0,35 m. Se afla în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp, orientat cu capul NNV 56 și picioarele SSE 24. Ca inventar s-a descoperit o mărgică - 10361 - pe bazin și un resort de fibulă din fier, fragmentar, pe piept (Pl. 23/8,9; 42/1,2). După mărimea oaselor putem spune că aparține unui copil. Mormântul nr. 84 (Pl. 23/10; 42/4). Înhumat în groapă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din pastă cenușie. Se observă o cantitate mai mare de oase calcinate în comparație cu celelalte morminte de incinerație. În schimb, nu s-a putut delimita groapa în care au fost așezate aceste materiale. Ca inventar, printre oase s-a descoperit o mărgică din pastă roșie, mată, trecută prin foc (Pl. 25/2; 44/3). Mormântul nr. 90 (Pl. 25/3; 44/7). Incinerat în urnă. Descoperit la adâncimea de 0,15 m. Urna de culoare cenușie, lucrată la roată, cu fundul inelar
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]