270 matches
-
spre care să te miști asimptotic. MISTER Un mister care se leagă și se dezleagă devine o problemă și nu mai e mister. Misterele sunt supranaturale și sunt singurele mijloace de ieșire din înlănțuirea cosmică, din limitele comunității și din mărginirea personală. În orice caz, dacă un mister este comentat și i se găsește un răspuns, atunci misterul se cheamă problemă și răspunsul, soluție. E adevărat că misterul nu e comod, te neliniștește. Dar dacă misterul ar fi absent, neliniștea metafizică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și exasperantă. Condiția nu este prea depărtată de orașele mărunte de provincie, unde același sens moral insalubru al mărginirii, al vidului și al inutilității domnea pretutindeni. Se relevă mediul descris de scriitoare, mediul în care a fost silită să trăiască și Hortensia Papadat-Bengescu, dependentă de ocupația tatălui militar de carieră, și apoi a soțului magistrat, ambii mutați mereu în
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a ascuțit mintea conducătorilor culturii române. Dimpotrivă, i-a zăpăcit! și, vă rog să mă credeți, fac eforturi să rămîn în limitele politeții...". Nicolae Breban se referă la o criză a jurnalisticii care în loc de-a culturaliza, se străduiește, în mărginirea ei cu substrat pecuniar, a satisface gustul unui public înapoiat: "Marile ziare românești se adresează mai ales publicului foarte jos, ziarul de mare tiraj, ŤEvenimentulť, își face tirajul din difuzarea prin titluri mari, groase,care selectează mai ales date senzaționale
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
În acea perioadă, populația este analizată din simplul punct de vedere cantitativ, fără preocupări umanitariste. Numai Vauban, considerând în 1707 populația franceză prea puțin numeroasă cu 25 de milioane de locuitori, va repune în cauză, fără a se face înțeles, "mărginirea vieții economice din cauza unui sistem fiscal și economic prost". În Anglia și în Germania, unde creșterea demografică este mai puternică decât în Franța, un punct de vedere științific asupra legăturii între populație și mijloacele de supraviețuire există încă din secolul
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
putea primi. Probabil că, rămasă perplexă în fața rezoluției divine, voi reveni cu o nouă epistolă la Secretariatul Divinității... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, am primit răspunsul Tău la cererea înregistrată la Secretariatul Divinității, cu nr. 07694..., dar acum, în infinita mea mărginire, nu știu încotro s-o apuc, Doamne. Am ajuns, din păcate, să înțeleg înțelepciunea acelor vorbe care spun că trebuie să ai grijă ce-ți dorești, căci s-ar putea să ți se împlinească. Pentru o pământeancă aidoma mie, locatară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
firii și a necurmatei sale prefaceri; din convingerea lăuntrică a rațiunii sale și a instinctului de viată, omul ajunse a nimici puterea morții prin credința neclintită întru o înviere a tuturor mai curând sau mai târziu căci timpul măsurat de mărginirea minții noastre, nu prețuiește nimic în fața eternității. De atunci, și vor fi milioane și milioane de ani, omenirea păstrează din tată-n fiu credința în învierea morților și într-o viată viitoare, în care nu vor mai fi sclavi și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mult eventualele conotații negative ale cuvântului. Programul revistei cuprindea ideea că nu dilema e negativă, ci lipsa ei, în ipostaza, descrisă de Andrei Pleșu, într-un editorial din 1993, a omului fără dileme, „cu certitudinile lui (mitocănești sau fanatice), cu mărginirea lui inamovibilă".
Dileme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6003_a_7328]
-
legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster al lui Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne biruința pe treptele unui suiș sacrificial: „martir solitar, da, răscumpărător singur, prin
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
are educația? ce importanță are, în general, în educație studiul? și de ce tocmai studiul latinei este esențial în educație? Maiorescu răspunde pe rând: rezumând opiniile marilor pedagogi ca Locke, Rousseau sau Pestalozzi, el afirmă că „scopul educației constă în nimicirea mărginirii egoistice a individului și supunerea lui sub rațiunea lucrurilor spre a-l face independent și întărit în contra pasiunilor sale proprii și influențelor exterioare”; studiul (teoretic) în școală reprezintă un „complement al educației în familie”, el ridicând la universalitate experiența individuală
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
latină se supun cel mai bine „principiului obiectivității”. Scrie Maiorescu: „De aici provine impresiunea de repaus și de mărime pe care ne-o produce antichitatea...; de aici provine diferința că, pe când în scrierile modernilor auzim totdeauna vorbind un individ, cu mărginirea sa egoistică, în operele clasicității, în Tucidide, în Cezar, în Salustie, nu auzim pe istoriograf, ci pare că auzim însăși istoria, în epopeele lui Homer și în cântecele rustice ale lui Virgilie, nu vedem pe poet, ci chiar întâmplările și
„Pentru ce limba latină…“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5177_a_6502]
-
Ludmila Ulițkaia oferă cititorilor o imagine caleidoscopică a lumii de azi, o lume apăsată deopotrivă de povara trecutului și de dilemele prezentului, o lume în care până și elanul generos al lui Daniel Stein este sortit înfrângerii în lupta cu mărginirea oamenilor și instituțiilor. Viața lui Daniel Stein, eroul Ludmilei Ulițkaia, e inspirată de aceea a unui personaj real, pe numele său Oswald Rufeisen. Aidoma acestuia, Daniel Stein este un evreu polonez care supraviețuiește Holocaustului lucrând ca traducător, atât pentru Gestapo
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
sunt formulate explicit în Proiectul Lazarus. Hemon înfățișează situații, povestește întâmplări, recurge la anecdote, descrie călătorii, personaje întâlnite. La prima vedere, unele episoade par de sine stătătoare, fără legătură între ele, dar fiecare spune câte ceva despre ipocrizie și viclenie, despre mărginire și rea credință, despre prejudecăți și limitări intelectuale, despre încrederea naivă în semeni și despre iubiri frustrate, despre disperare, camaraderie, idealism - pentru ca în final să ne dăm seama că pretutindeni și întotdeauna oamenii sunt cam la fel și în bine
Sarajevo-Chișinău-București via Chicago by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6317_a_7642]
-
degrabă, fățărnicia spionului, a turnătorului și a agentului sub acoperire?) Nu-ți mai rămâne decât să accepți societatea așa cum ți-o oferă epoca în care trăiești: dacă o consideri drept cea mai bună dintre lumile posibile faci dovada propriei tale mărginiri. Dacă, pe deasupra, o consideri drept cel mai mic rău posibil și imaginabil, ești, pesemne, și un pic „corupt“: ce semnificație are să pretinzi că păcatele unui anumit sistem sunt, precum sistemul însuși, necesare, definitive și imuabile? Există o categorie de indivizi
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
este Confesiunea unui scriitor și medic 8, și făcând cu totul abstracție de ultimul volum de versuri, Clespidra 9, de altminteri și cel mai revelator pentru raporturile autorului cu Dumnezeu?! De ce să-ți asumi riscul de a persifla cu o mărginire simplistă, într-o frază concepută parcă la comandă, un scriitor de valoarea lui Emil Cioran?! Dar, să mă opresc. Esențial rămâne că ai putut să dai despre Gândirea o carte atotcuprinzătoare, obiectivă în limitele posibilului de astăzi, o carte de
Însemnări despre epistolograful Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6031_a_7356]
-
de la înălțime privește compătimitor vorbirea obișnuită, pedestră. În viața de zi cu zi, procedeul ironic apare mai ales în cercurile înalte, fiind un prerogativ din aceeași categorie ca bon ton-ul care pretinde surâsul față de nevinovăție și considerarea virtuții ca mărginire, chiar dacă se crede în ea într-o anumită măsură. Aceste cercuri înalte (înțelese astfel, desigur, după ranguri spirituale) vorbesc ironic spre a nu fi înțelese de vulg, așa cum regii și prinții vorbesc franțuzește, și din acest punct de vedere ironia
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
boier Locul în care mergem astăzi este descris cel mai bine de Manole Filitti, timp de peste 50 de ani trăitor în casă, în cartea sa Gânduri răzlețe, apărută în 1996: "...grădina mea se definește, în mod cu totul neobișnuit, de mărginirea a două biserici. Către răsărit de Schitu Darvari, către asfințit de Biserica Icoanei. Cînd răsare soarele, primele raze ale dimineții scapără și aprind viu turlele Bisericii Icoanei. În schimb, cele din urmă raze ale apusului învăluie cald și luminează dulce
O convorbire cu Georgeta Filitti by Laura Guțanu () [Corola-journal/Imaginative/13666_a_14991]
-
Și fiecare stea ce pentru noi se naște , La fiecare scâncet ce sună prima dată, O Tinkerbell aievea din zâmbete renaște, Mama fiindu-i Eva, făcută dintr-o coastă. Numele lui Adam purtat e peste timp De Făt-Frumos chemat din mărginirea zării. Timp-spațiu străbătu 'mbracandu-le în nimb, Din Valea interzis-auzind glasul chemării. Pașii grăbiți se-ndreaptă tainic spre alte sfere, Cu mintea sprijinind marea boltă cerească . Scânteia din amurg ofrandă să-i confere Fecioarei, care vrea traseu-i să-nsoteasca. Astfel, scriind
DILEME de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382636_a_383965]
-
o forță necunoscută, fie și În faptele cele mai obișnuite, În dispreț față de libertatea pe care ne-a conferit-o Creatorul? - Libertatea ce ni s-a Îngăduit este la fel cu aceea dată ghindei pentru a deveni stejar. Numai Înșelătoarea mărginire a simțurilor noastre ne amăgește cum că lucrurile ar fi schimbătoare și ne constrânge să vedem fragmentar ceea ce, dimpotrivă, este stabilit dintotdeauna. - Dar din asta rezultă că Însăși mișcarea corpurilor e o iluzie, obiectă Dante. Și totuși, suntem Înconjurați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
este atotcuprinzătoare dintr-un capăt la altul din acest volum, deși uneori nu se vede, precum soarele, lumina aceasta există, blândă, matură, uneori obosită dar mereu gata să spele cu ,,lacrima toamnei,, obrazul Planetei. În acest context, poeta stă între Mărginire și Nemărginire, defel derutată, ea știe că locul din care pornesc în lume și în viață, toate visele , locul tainic al fiecăruia om, punctul de legătură cu Cosmosul ființei este Copilăria. Acolo se apleacă peste gânduri, ia în răspăr poveștile
CRONICĂ LA VOLUMUL DE VERSURI VRAJ(B)A CLIPEI A VIORELEI CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364580_a_365909]
-
nr. 1069 din 04 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului deasupra cocorilor sfârșitul de an galopul calului întunericul umbra lumina toate aprind lumânări de grație gândul acesta gârbovit și umbra lui pe zidul plin de cocoloașe de nori trupuri părăsite visuri mărginirea aleilor plopi fără aer trunchiuri rătăcind prin cadrane solare soarele flautul forța lui răzbind falsul omenirii rostiri năuciri și vocea clară a clopotelor care adună adună adună odată cu flautul toaca răsună răzbit mâinile darnice harnice bat cântă gloria gândului curată
CONSTAT CĂ SUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1069 din 04 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363057_a_364386]
-
Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului autor pictură: Mihaela Tălpău ce ochi de roșu și speranță ne-aruncă azi natura noi alergăm cu discrepanță și nu-i vedem căldura... ce roșii și nebune guri ne fură mărginirea noi stăm cu albii noștri nuri și acceptăm orbirea ce stropi roșcați și plini de soare ne mai arată macul noi nu ajungem la valoare fiindcă dorim norocul ce brațe verzi ne-ntind - cu rugă - și ne mai dau din
MACI de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363543_a_364872]
-
non-culoarea. Deși este un termen de evaluare al unui întreg atât de impropriu spus, non-culoarea este un derivat al universului, în timp ce timpul poate coresponda ca o variațiune în do major, ce rezonează chiar și în dimensiunea pietrei. Vibrația timpului în mărginirea cărnii, are consistența roșului-cenușiu, în timp ce rezonanța timpului în frecvența pietrei, are înțelegerea vânătului ca și trăsătură existențială a infinirii. Culmea unui munte nu se regăsește în veșnicia sa, ci în dimensionarea fiecărei pietre, ce contopite au ajuns să îi definească
CULOAREA TIMPULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367295_a_368624]
-
mintea și cărora tot le amân clarificarea? Și, tot în micimea gândurilor mele, sper să am certitudinea unui răspuns sigur care să suspende această continuă vâjâială de jumătăți de idei sau gânduri suspendate. Probabil că ele nu depind de osificarea, mărginirea șli neputința cuprinderilor mele spirituale, de aprofundare și explicare clară a întregii odisei a desfășurărilor din natură și societate, ele curg oricum și puține pot fi îndreptate pe o cale prestabilită, dorită într-un sens benefic. De ce nu m-am
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366805_a_368134]
-
noian de întuneric.Părinți sobri, neinstruiți și fără lumina cărții, cu judecăți statornice dealtfel, și cu mentalități polițienești în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă nevoie de dragoste, de dragostea-flacără ca să poată îndura viața. Dar mărginirea, egoismul și șovăielile bărbaților o transformaseră într-o melancolică, care respira compasiune și dragoste pentru oameni,pentru umilirile și bolile neîndurătoare ale acestora. Iubirile înșelate și prăbușite explicau tristețea aceasta care-i înflorea ochii și făcea să inrupă înlăuntrul ei
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
cu poetul: Universul vibrează în sufletul său, Natura țâșnește în ființa sa prin fiecare mugur și seva-i nevăzută. Anotimpurile înfloresc în inima sa și, toate îi invadează sufletul precum parfumul florilor. Artistul se contopește cu Universul care îl inspiră, „mărginirea” se armonizează cu „nemărginirea” iar „eternitatea” cu „clipa” de față... În „artă” se rezolvă antitezele prin bucuria creării. Din bucurie s-a născut și „Arta”. Esența primordială, „bucuria” se află în roua de pe flori și în azurul cerului; în efervescența
MIHAI CĂTRUNĂ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367095_a_368424]