284 matches
-
Seara când se întorcea îi așteptam la poartă pentru că ne aduceau fragi. Frumoase timpuri! Dar Baliff nu dormea. Tata, tot căpitan, este azvârlit la Bazargic, oraș cosmopolit din Cadrilater, cu greci, turci, tătari, bulgari, evrei. Era prin anii ’30, eram mărișor, la școală știu că ne-am împăcat cu toții. Îmi amintesc însă de o situație când am fost nevoit să folosesc forța asupra unui coleg. Îl lovise pe fratele meu. L-am dărâmat dintr-un pumn și de atunci mi-a
CADENȚE PESTE TIMP by col. (r) Martin CATA () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93206]
-
dori să pătrundă înăuntru, să-i împresoare. Ce făceai iarna, acasă, pe-o vreme ca asta? întreabă Săteanu. Dormeam la spatele tatii. Dumneavoastră? Dormeam în grajd, să am grijă să nu se sperie vitele, să nu rupă lanțul... Evident, eram mărișor, aproape de armată. Apoi, într-un an cam secetos, am plecat la uzină, pentru un timp, dar nu m-am mai întors... M-am întîlnit cu popa nostru, părintele Mihai, prin Iași, o dată, venise la băieți, la facultate; m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul ăsta grozav la serbarea din scuar. Nu cumva ai vreo cutie de tablă ceva mai mare În care să-l pot păstra? — E un cozonac destul de mărișor pentru zilele noastre, zise doamna Purvis cu jind. Nu din cauza războiului era lacomă; Îi mărturisise de multe ori că așa fusese Încă din copilărie. Mărunțică, slabă și sfrijită devenise neglijentă după moartea soțului. La orice oră din zi o puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai lung, iau un castron mărișor, verde, cu mujdei și-o măturică și-ncep să-i botez, „să vă întoarceți de unde-ați venit”, cânt popește și-i mai feștelesc, alabala „să vă...”, înc-o dată, fleoșc, dar n-ajută, acum sunt tot mai mulți, se bulucesc, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
gară la Făgădău, păi... la gară la Făgădău, când e bine, când e rău, vine prostu’ la pârău...”, și-a început să spargă un perete. Sare tencuiala, se desprind până la urmă și cărămizile. - Aschimodie, adună și tu niște bolovani mai mărișori și trage, tată, în geamurile de la ceardac. În toate... Să le-aud cum cad pe jos, uite, nu te lași pe spate, nu din cot ca fetele... ia-l pe ăsta mai rotund, aruncă de-acolo, de unde încep trandafirii. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
biserica adevărată. Dar tot s-a întâmplat o minune... Au crescut stuful și papura pe malul gropii pentru fundație și sunt pești... Stă lumea și pescuiește lângă biserica de tablă... - Cum sunt pești? - Cum îți zic... Sunt carași, unii mai mărișori. Poate și crapi. A aruncat cineva, poate au adus păsările icre, nu știu. - Sau e tactica popii, s-adune enoriașii? O minune contemporană, să se bucure turma păstorită... - Îhî... Intrăm. Un călugăr care vrea să prindă meserie pe lângă pictor amestecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
luă în brațe și-o strânse tare, ca ea să se lipească pentru veșnicie de el și astfel să poată dormi liniștit. Vrei s-o vezi? întrebă. Ce să văd? Garsoniera. Au intrat într-un hol pătrat. În dreapta era baia. Mărișoară, cu aerisire și cadă. În față, camera. Văruită în alb, fără perdele la geamuri, părea uriașă. Pe stânga, o arhitectură ciudată, spațioasă, întruchipa bucătăria. Ștefan era încântat peste măsură de achiziția lui. L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
distra copios pe copilul copilăriei sale. Un clopoțel fermecat a sunat În mintea copilului. A sărit În picioare ca ars și ajunse pe malul cu stufăriș al bălții, târziu când uvertura era pe la mijloc iar volocul din plasă cu ochiuri mărișoare deja era desfășurat pe iarba necălcată a malului nu prea Înalt. Mai Întâi se jucă, interesat fiind de formele din plută ale volocului, căzninduse să-și Însușească una, nu reuși. Copilul, la comanda mai blândă a Ochenoaiei Își acoperi cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
nu la un loc cu mijlocașii, că despre plevușcă nici nu putea fi vorba. Ochenoaia avea o anume știință a ei, nu prindea pește mic, plevușcă, o „aștepta” să crească, așa Își Învăța și fetele, folosea numai volocuri cu ochiuri mărișoare, reținând numai exemplarele mature ale speciilor pitice. După ce Ochenoaia privea Soarele, care se rotea imperturbabil În jurul pământului... și aprecia câte prăjini mai sunt până să apună, echipajul intra În apă, exact În locul ultimei acostări, În timp ce Va, cu ochii Înfipți În
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
că nu se poate și apoi era copleșită de stolul de gânduri ce zburau prin pădurea supărărilor sale și ale celorlalți, copilul Își reluă, cu ambiții sporite, preocuparea ce-l pasiona de când sosise. Ochii săi urmăreau o cloșcă cu pui mărișori, de care se apropia tiptil, cu speranța că, doar-doar, va prinde un puișor cu creastă roșie, pui care blânzi, cum erau Învățați cu oamenii, nu-l prea luau În seamă, ferindu-se doar așa cât să arate mamei-cloșcă modul cum
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un anume fel după „băietu ista nou peici” dar crezând că vine cu vaca de la veterinar l-au lăsat În pace. S-a Întors după o oră, a găsit toate treburile puse la punct și, În timp ce Marinița „hăcuia”pentru rățuștele mărișoare, Va mătura ograda cu târnul și căra gunoiul. Când au considerat că și-au terminat treburile, au mers În casă și au mâncat lapte cu mămăliguță și două ouă făcute scrob. Bomboanele erau terminate de multă vreme. Au dat amândoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mici amănunte cum se pregătește un gospodar pentru aceste nopți speciale. Din acest motiv, n-a fost luat niciodată pe nepregătite, nu i s-a furat toporul, barda și nici cîrnații afumați. Bătrînul avea bani mărunți, mai mici și mai mărișori, după cum erau și urătorii. În tindă avea un imens coș cu mere, culese din curtea casei lui. Cînd prichindeii veneau, el, bătrînul, îi invita cu bunătate: Hai, luați și cîte un merișor. Așa, ziceți bogdaprosti. Mici, mici, dar șmecherași, copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Moartă ești cînd cobori, nu cînd te sui, rîde Dinu. Femeia își face cruce, își scuipă în sîn și se roagă la Sfînta Fecioară Maria. Cămătaru a umblat, a ales și a devenit proprietarul unei bijuterii de avion, oleacă mai mărișor decît un bondar. Pilotul l-a mai învățat una, alta, a confirmat că acest avion nu se bușește nici dacă îi dai drumul dintr-o macara. Cum adică? întreabă Dinu. Planează și n-are nevoie decît de cîțiva metri ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a mutat acolo de tot. Cazacioc avea și facultate, lumea nu știa ce anume și cred că nici el, din acest motiv știa și toaca în cer. Mare parte din pămîntul său era pîrloagă, dar avea și o porțiune mărișoară cu livadă, pe care bătrînul spunea că obține produse ecologice. Singurul neam al lui Cazacioc era un nepot, domnul Cepoi, mare amator de moșteniri și chilipiruri. El avea moștenire doar un hectar, lîngă moș Cazacioc și hectarul acesta nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
viețuit o jumătate de secol și aproape în același timp au părăsit-o, lăsînd și fata nemăritată. Bucuria fetei după măritiș n-a durat mult. Vasilică, minerul, s-a însurat cu Lara și după un an a plătit scump salariul mărișor oferit de minerit. Lara a plîns și s-a întors la căsuța ei, lăsînd blestemul peste cei care i-au ucis bărbatul. A plîns Lara azi, a plîns mîine, a plîns ani și ani pînă s-a dilit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
am luat țepii la purtare. Da' ce ai tu cu oamenii, să le iei apărarea?!" "Eu nu știu cum sunt toți oamenii, răspunse cicoarea. Dar am să-ți spun despre cei pe care i-am cunoscut. Surorile mele creșteau într-o tufă mărișoară, în parcul unui spital. Cum se rătăciseră acolo, nimeni nu știa. Era un parc îngrijit, or, așa cum se știe, noi nu prea avem ce căuta acolo unde cresc trandafiri, crini, lalele și alte flori de soi. Dar pe noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
afară", pâlpâie din când în când câte o lumină; un pat în care se zărește un copil care stă sprijinit în perne patul e așezat în partea dinspre povestitor, un scaun mic, pe care se află așezat un copil mai mărișor, o masă alături. De afară se aude o frântură de colind cât se poate de cunoscut și foarte scurt). Povestitorul: Era Ajunul Crăciunului. Nu eram decât eu și fratele meu pe lume; tata murise într-un accident de muncă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ea mai tot timpul ori că-i borțoasă, ori îi lehuză și umblă ca o cloșcă cu doi-trei plozi agățați de fustă, cu unul de mânuță, cu unul în brațe și cu unul în burtă! Plus cele două fetițe mai mărișoare. Asprimea afirmațiilor parcă l-a trezit din buimăceala și mahmureala ce puseră stăpânire pe el. Se părea că oamenii aveau dreptate. Dreptatea lor, firește... Că el avea dreptatea lui, asta-i altă socoteală. Că niciun bărbat nu-și defăimează nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
doar nu o fi Împăratul Roșu, ori Zmeul sau Căpcăunul! Cred că trebuie să-i cerem imediat ajutor Tovarășului, ca să ne scape de toate relele! Trage odată fermoarul la gură, lasă că mai vorbim, a pus capăt conversației surioara mai mărișoară, vizibil stingherită de prezența în preajmă a unor gură-cască. După ce orologiul din turla Sfatului a marcat ora matinală cu șase bătăi grave, cele două fetițe, purtând în sacoșe câte un pachețel de unt, câte două pâini și două pungi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tuturor. În situația dată, Vasilica avea responsabilitatea încredințată și asumată să vegheze ca treburile casei să se desfășoare cât mai bine, fără niciun fel de întâmplări neplăcute. De fapt, obligația aceasta îi revenea în mod firesc, ea fiind cea mai mărișoară prezență între cei mici pe parcursul unei zile. Ea le rânduiește pe toate, ea îl verifică pe Ionuț dacă și-a făcut temele și îl trimite la școală, ea le împarte celor mici suplimentul. Bine-nțeles, când acesta era, iar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Diego Velázquez nu l-a putut picta mai târziu În tabloul lui cu luarea Bredei ca pe amicul și tizul său Alatriste, care apare acolo, În spatele calului -, i-a promis să se ocupe de mine când voi fi ceva mai mărișor. Iată de ce, când mergeam pe treisprezece ani, mama mi-a Îndesat Într-o bocceluță o cămașă, niște nădragi, un șirag de mătănii și un coltuc de pâine și m-a trimis plocon căpitanului, profitând de faptul că un văr al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ironie, un soi de complicitate a duhurilor care nu au nimic înspăimîntător sau amenințător. Intervențiile lor sînt ca o poantă, ca o evadare în alt fel de fantastic, unul pașnic, domestic, naiv, ca un basm pentru copii. Copii ceva mai mărișori...Ariel cîntă, duhurile cîntă, cîntatul devine contaminant, se întinde pe insulă și se vîră în fiecare colțișor, în fiecare personaj. Soluția aceasta, spectaculoasă și foarte rafinată, aluzivă și ambiguă, este o călătorie fabuloasă în visceralitatea și, în același timp, în
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
troleibuz de noi, tot în Drumul Taberei, dar mai în profunzime. O țuică, o bîrfă, o măslină și pe covor printre noi, patru căței - trei îi dăduseră - care umblau cu coada pe sus de colo, colo. Unul dintre ei, mai mărișor, dădea cu capul într-o ușă, de parcă ar fi vrut s-o deschidă, apoi obosit, se așează la picioarele Danielei. Ea îl ia în brațe. El de bucurie sau mai curînd de frică face pipi pe rochia ei. Rezolvă doamnele
Un telefon de la Gelu Ionescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6815_a_8140]
-
fără nume. Așa încât Luisa n-a băgat de seamă grupul ca pe un grup vrednic de milă, ca atâtea altele, ci i-a individualizat pe membrii săi, i-au atras atenția tânăra bosniacă și santinela care era copilul ei mai mărișor, vreau să spun că i-a văzut pe ei, nu i s-au părut nedeosebiți și nici interșanjabili ca obiecte de compasiune, a văzut persoanele dincolo de condiția lor și de funcția lor și de nevoile lor, care erau atât de
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
propriei sale poezii. Cînd își citește poeziile, Ion Mureșan e un clovn ce interpretează viziunile unui profet. Înainte de a citi, poetul, surprins parcă, de fiecare dată, că trebuie să citească, preocupat tot timpul de altceva, caută febril într-o geantă mărișoară, de unde scoate un maldăr de hîrtii, pune geanta pe un scaun, răsfoiește hîrtiile, mormăie că nu acolo e poemul, îl găsește în cele din urmă, apoi începe să citească, nu înainte de a privi spre auditoriu, spunîndu-i din priviri triumfătoare: „credeați
Un satyr convertit la orfism sau un Orfeu satyric by Aurel Pantea () [Corola-journal/Journalistic/5697_a_7022]