175 matches
-
ce să-i spui unei fete. Am scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți de bucate și o cutie mare de ceai ce fusese placată pe interior cu pagini dintr-un catalog de design interior, în vreme ce alta conținea piese unsuroase de mașină, roți dințate și un acumulator de mașină. 3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii ’80, poziționate în cele cinci colțuri ale montajului. Fiecare computer a fost conectat la cele două din apropiere cu cabluri de telefon albe și împreună acestea formau o buclă conceptuală sub forma unei bărci urmând marginile profilului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
poezie decadentă, burgheză și reacționară!!!... V-ați adunat aici, ca să ascultați poezii burgheze și reacționare, tovarăși studenți?... Cum se poate așa ceva?... De-asta vă ține partidul și guvernul la școală?... Iar dumitale, tovarășe, continuă vigilentul, întorcându-se cu trupul lui mătăhălos spre tânărul poet, cine ți-a permis să faci aici agitație dușmănoasă?... Poetul se uită o clipă la matahală, apoi catadicsi să spună, ridicând nonșalant din umeri și privindu-i pe studenți, cu aerul că doar lor merita să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bucuros c-a găsit un tânăr tare de treabă dispus să stea de vorbă cu el. A început a-și muta greutatea corpului de pe un picior pe altul, până la un moment dat, când a început să țopăie de bucurie. Corpul mătăhălos, așezat pe picioare zdravăn înfipte în pământ, brațe puternice și un cap încărcat peste măsură cu mult păr negru ca pana corbului, urechi lungi clăpăuge și o gură mare. Hohotele de râs îi zguduiau trupul masiv, lăsând să se dezvăluie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aici”. Nu m-am obosit să-l contrazic. Sunt numai urechi. Ți-aș oferi și ochii dar îs cam urâți pentru chipul tău angelic.” Discutăm noi mai târziu despre asta. Acum fii atent aici: mă-ntâlnesc întâmplător cu un individ mătăhălos, o namilă de doi pe doi, care tocmai ce-a ieșit de la mititica după vreo șase ani de concediu acolo și, în loc să încerce și el să se facă util societății, primul lucru pe care-l face este să se ducă
Un telefon by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5749_a_7074]
-
toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
lunii, care învăluia băltoacele cu pânze lucitoare. Mulțumit, după fiecare bolindete primit, mângâiam traista care se umplea încet, încet. Preocupat cu urătura și bolindeții, nu am observat că în urma mea, la vreo douăzeci-treizeci de pași, se tot profila o umbră mătăhăloasă. La început, am crezut că este vreun trecător. Dar...cum mă opream eu la o casă cu uratul, matahala cenușie se oprea și ea. Un fior de îngrijorare mă cuprinse. Și îmi era o ciudă că tocmai acum se umpluse
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Tăcutul Broanteș stătea covrig pe mâna, pe bruma, pe mai nimicul de paie rămas și privea. Fie privirea lui Broanteș privirea noastră. în cazul în care urmărim traiectoria dreaptă a privirii rapsodului, constatăm că vedem la 2,5 cm spatele mătăhălos, greu încercat în 1623 (octombrie - Podul Negruî, 1627 (februarie - Poiana Surăî și 1631 (tot octombrie, dar la Ilișeștiî al spătarului Vulture. Admițând cazul particular când privirea se face tot una cu ochiul minții și având capacitatea de a imagina a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu chiar! preciză Amed Habaja. Și nu genul ăsta de tuaregi. Le-am oferit bani și ne-au refuzat. — Poate că vor altceva. — Desigur! Vor mâna dreaptă a nenorocitului ăluia. — Și e clar că nu putem să le-o dăm... Mătăhălosul șef al securității, obișnuit de ani de zile să rezolve tot felul de probleme, scoase dintr-o cutie de argint o țigară groasă de foi și o aprinse cu un calm exagerat, vrând parcă să-și acorde un timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
inclusiv detonatorul din mâna lui Abdulah. Încet, parcă urmărind o imagine desprinsă dintr-un vis sau un film de groază, tânărul Moș Crăciun arab observă cum fata la care râvnise până nu demult îl sărută pe albul cel bălos și mătăhălos direct pe mustața acestuia, o bucată atât de uriașă de păr creț, încât Abdulah avu senzația că e o pătură. Discriminare! se gândi acesta din urmă văzând sărutul mustății. Discriminare!, iar în clipa următoare smuci detonatorul ascuns sub haina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
29 Simion Pop se prăbuși în fotoliul din care tocmai se ridicase Ileana. Sper că nu aveați o discuție importantă, spuse el după câteva clipe în care se foise căutându-și o poziție comodă în care să-și așeze trupul mătăhălos. Văzând că inspectorul nu spune nimic, șeful secției de poliție din Baia de Sus se întoarse spre ginerele său: No, scuză-mă, dacă am dat buzna! Am vrut să profit de faptul că nevastă-mea e ocupată cu cel mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ținea În camera lui. — Eu le-am făcut, Îmi explică el, mîndru. Eu eram incapabil să Înțeleg ce erau sau ce pretindeau să fie, Însă am tăcut și am clătinat din cap cu admirație. Mi se părea că solitarul acela mătăhălos Își construise propriii prieteni din alamă și că eu eram primul căruia i-i prezentase. Era secretul lui. Eu i-am spus despre mama și despre cît de dor Îmi era de ea. CÎnd glasul mi se stinse, Tomás mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a Satanei, a politicienilor, a multinaționalelor-stat, a negustorilor de armament, de medicamente, de hot dogs, Klaus Werner Iohanis n-a căzut din cer, se răsucește Ștefan cel Mare în mormânt, nu-i puțin lucru să-l vezi pe nemțoiul ăsta mătăhălos, crescut ca buruiana nebună pe marhinea hatului, umblând ca un elefant scăpat printr-un magazin de porțelanuri, așezându-se în cur pe Brâncuși, la Masa Tăcerii, ori rânjind satanic mulțimii, arătându-și dinții de gloabă vândută la abator, marketingul morții
SCRISOAREA BĂTRÂNULUI GOOGLE CĂTRE NEPOTUL SĂU ERASMUS DIN BANGGUNGGOS ( PAMFLET ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350015_a_351344]
-
toate părțile tot felul de jivine și păsări cu penet multicolor care se grăbeau să ocupe locurile pe bănci. Chiar și banca pe care ședeam eu s-a îmbrăcat în catifea de iarbă fragedă, pe care dădu buzna un urs mătăhălos, ce începu să mă înghesuie ca să-și facă loc. Îmi dădu brânci și un iepuraș, care tot bălăbănea din lăbuțe și mișca neîncetat din urechi, foindu-se întruna. Nu încetă cu foitul până nu mă lipi de matahala de urs
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
de gheață ce se vedea sclipind în depărtări, căruia îi spuse Palatul de Gheață Veșnică. Aici își făcu ea reședința, învăluită în taine și mistere, și își aduse ceata de slujitori fioroși. Dar cine erau enigmaticii slujitori ai Iernii? Unul, mătăhălos și burtos, buzat, cu nasul borcănat și cu ochii bulbucați, s-a aciuat în turnul cel mai înalt al palatului. Purta o manta vineție, lungă, care-i atârna hăt, departe, când plutea prin văzduh. Îi zicea NOR VÂNĂT și comanda
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
îndrăgostită de cineva. Atunci, atitudinea față de Ghiocel părea nefirească, derutantă. Ea se purta cu slujitorii ei mizerabil, de multe ori îi biciuia cu harapnicul plumbuit. (lasă, că și meritau). Câteodată, atitudinea ei de răutate era justificată față de urâciunile de slujitori mătăhăloși, burduhănoși, fălcoși, mitocani, bădărani, jegoși, puturoși. Adevărul este că, față de ororile astea, orice fată delicată și bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
bună la suflet n-ar fi avut nici o urmă de dragoste, nici un strop de milă. Fălcile și ochii lor bulbucați cereau pumni, capetele lor lățoase și cefele jegoase invitau ciomegele, labele lor butucănoase cerșeau nuiele de alun, iar spinările lor mătăhăloase, harapnice de plumb. S-ar putea ca fioroasa Iarnă, înconjurată de urâciunile amintite, să fi avut o scânteie de admirație și dorință în fața delicatului Ghiocel. Mai ales că era îmbrăcat în culorile ei preferate. Dar bietul Ghiocel rămase derutat când
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
vreo trei ori, când făceam rondul de noapte. În același loc am văzut-o, a precizat agentul, hotărât. - Atunci, să intrăm. Deschide ușa!... După dumneavoastră, domnule comisar, l-a invitat amabil pe acesta, încercând o înclinare pe care trupul său mătăhălos nu prea a reușit-o. - Ce-i asta? a exclamat Gabriel cu reală surprindere. Domnule comisar, jur că am lăsat ușa încuiată... La fel ca poarta de la curte... Am verificat doar. E descuiată... În mod sigur am încuiat-o. Așa
CHEMAREA DESTINULUI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356242_a_357571]
-
am dat la cineva și nimeni, în afară de mine, nu a condus mașina mea. - Atunci cine p...a mă‑tii a condus‑o în noaptea aia, cretinule? Numai tu ai putut să o conduci, a țipat procurorul Dincă, ridicându‑și trupul mătăhălos de pe scaun. Tocmai mă lăsasem impresionat de povestea ta, nenorocitule. Nu te mai iert! a hotărât el cu voce tare în încăperea pustie pe care a început să o măsoare cu pași mărunți, nervos. O bătaie ușoară în ușă, urmată
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar, ... lung până la gât ... și mirosea urât. De fapt, duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu ... - Înalt, scund ... ? - Cu o idee mai înalt decât mine ... Dar mai gros, mătăhălos ... . Așa ca un urs ... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi l imaginez din nou ... Credeți mă! s a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit o cu privirea în timp ce s a
CHEMAREA DESTINULUI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356705_a_358034]
-
Mărțișor, care își aduse aminte cum i-a răsturnat în cap Nămețilă un munte de zăpadă. De data asta scoase paloșul fermecat și trăsni dintr-o lovitură pe uriașul dobitoc, cât și pe ticăitul de lângă el. În câteva secunde, pe mătăhălos îl transformă într-un munte cu trei stânci țuguiate în vârf, iar lângă el, Pui de Ger deveni un pietroiaș, din care țâșni un izvor cu apă cristalină. Cojoacele de zăpadă căzură de pe uriaș, rostogolindu-se în avalanșe. Ajuns în fața
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar,... lung până la gât... și mirosea urât. De fapt duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu... - Înalt, scund... ? - Cu o idee mai înalt ca mine... Dar mai gros, mătăhălos.... Așa ca un urs... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi-l imaginez din nou... Credeți-mă! s-a rugat cu voce tânguitoare, Iuliana. Comisarul Olaru a liniștit-o cu privirea în timp ce s-a
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
fandă rapid spre stânga, pară la fel de rapid, prinse cu amândouă mâinile încheietura brațului sortit să-i rupă epoletul și, folosind forța cu care fusese repezit, precum și greutatea individului, se răsuci, intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
fiecare gară și nu puteam adormi după aceea, înviorându-mă aerul de afară. La Bacău cred că am staționat mai mult. Fumasem liniștit țigara întreagă și ajutasem una dintre doamne să coboare. Locul ei fusese atunci ocupat de un domn mătăhălos. După nici zece minute de mers, sforăitul dumnealui a acoperit toate zgomotele, chiar și pe al roților de tren. M-am înfuriat pe el, nu pentru că sforăia, ci pentru că era calm, nepăsător, indiferent și... gras. Eram convins că din cauza asta
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
și, fără să deschidă ochii, a acționat telefonul ce zăcea pe undeva sub trupul ei, pe scaun. - Alo...! Da, tati, suntem în tren!... Nu știu, dar mai e puțin, lasă-mă! A zâmbit toată lumea. Se treziseră pe rând, inclusiv bărbatul mătăhălos, care arăta cel mai odihnit. Noi ne-am coborât bagajele, am făcut urările cuvenite celorlalte persoane și ne-am luat rămas bun. Am ieșit din compartiment și ne-am deplasat către ușă. Nu eram primii. Doi băieți tineri și trei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]