553 matches
-
încă o dată,Ție, Fecioară Preacurată,Îți ard tămâie la picoare,Nu-s, în Altar, o cerșetoare!Nu vrea să-mi dai aur, mărire, Rog întru credință și iubire. Și mă rog, în gândul meu,La tine, Magnus Dumnezeu!Ți-aștern mătănii la picioare,Nu-s Fariseu ori cerșetoare! În genunchi mă rog pentru toți,Pentru cei vii,pentru cei morți,Doar pace, pace și iubire! Tu poți să-mi dai și fericire.Mă-nchin la Cer, mă rog la Soare,La
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
au „organizat bine” întâlnirea. Au strâns probabil toată popimea fidelă patriarhiei ruse din Italia, aducând-o în sală (a se vedea fotografia în grup a „creștinului socialist-comunist Dodon!” în mijlocul popilor), care a „sfințit” adunarea, Dodon făcându-și des cruce! (doar mătănii nu bătea păcătosul comunist!). Observați cum și-a încolonat Dodon armata. Ultimul patriarh nekagebist al Rusiei Tihon, cel care a anatemizat hoarda bolșevică-comunistă pentru crimele monstruoase comise împotriva bisericii (peste 200.000 de clerici executați, dar și milioane de alți
BRAVO DIASPORA !!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380643_a_381972]
-
depărtările trecutului, chiar dacă nu și-au găsit destinatarul. Va veni o zi când toate cuvintele, tăcute, dezgolite, desprinse și înălțate, se vor întoarce risipite în paginile albe ale clipelor noastre, printre amintirile vii, cu primul și ultimul cuvânt, șirag de mătănii în cerul oglinzii din care și-au luat zborul. Retrase în singurătate, rostite sau nerostite, continuă să respire, continuă să palpite, pe cerul nopții tale. Va veni o zi, o altă uluitoare zi, când fără cuvinte, apă și foc, sămânță
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
proteice" (ibidem). Sau înverșunîndu-se a enumera ciudățeniile unei lumi care se complace într-o pitorească semiconștiință etică: "în temple islamice Mohamed proorocește/ din manualul de economie politică/ și la lumina lumînărilor de seu din Vatican/ preasfinții barili fac rugăciuni și mătănii/ sub icoana de fildeș a Sanpetrodolarului/ făcătoare de tot mai multe minuni"(ibidem). Oricum, postura lui Ion Zubașcu nu e adorația necondiționată. Conștiința d-sale vulnerată printr-un traiect de viață ieșit din comun îl face să perceapă legătura dintre
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
existenței story-ului și al tensiunii dramatice. "Nu orice poveste e dramatică, adică se poate constitui în piesa de teatru.(...) Trebuie să recunoaștem că noi, dramaturgii români contemporani, cădem adeseori din planul de dramă în planul de poveste, înșirînd boabe de mătănii independente, interschimbabile și căzătoare, piesa de teatru fiind cu totul altceva", conchide Dumitru Solomon. Piesa lui Ion Mircea, poet al generației ^70, membru fondator al grupării și publicației Echinox, redactor-șef al revistei Transilvania din Sibiu, eseist, traducător, mă face
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana. Cine scormonește arhiva plecăciunilor scriitorilor noștri față de supușenia oficială, descoperă și un Tudor Arghezi gata oricînd să prefacă noroiul în mătase sau bubele în mătănii". Sub comunism, desigur că Arghezi n-a mai suflat o vorbă despre "voievodul culturii", căruia părea să-i poarte o devoțiune eternă, dar n-a ales nici tăcerea, scriind, între multe alte texte conjuncturale, un extrem de stînjenitor "bocet" la dispariția
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
francezii au fost destul de maturi ca să înțeleagă că Brâncuși este într-adevăr un personaj crucial al artei contemporane. Cu zece ani în urmă, unii spuneau că e ciudat, că e cienva care a făcut o coloană ca un șirag de mătănii, că la celălalt capăt al orașului a pus o masă și câteva scaune și ce poate să însemne asta, - din fericire românii sunt acolo și taie copacii, astupă râul, sfarmă coloana etc... În încheiere, v-aș pune o întrebare mai
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
rebeliuni fără frîu, neocolind tangențele cu patologicul și anume paradarea erotică. N-au existat oare bărbați care, spre a-și impresiona iubita, au săvîrșit crime? Următoarea confesiune e relevantă: „pentru că eu așa văd omul/ care nu își mai poate stăpîni mătăniile/ care nu mai poate convinge prin tandrețe”. Astfel că întreaga această magmă delirant neagră, care alcătuiește materia volumului ar putea fi interpretată ca o declarație de iubire. De un romantism tratat cu acizii negației, maculat cu rîvnă în epoca noastră
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
cu strigături, ca la școală, că nu sunt capabili să țină minte cine ce a comandat: “Pulpă de porc la grătar!”, “Paste nu știu de care!”, “Lasagna!”, “Lasagnaa!”, “Lasagnaaa!”. Apoi, iar milogeli după beri! Rugăminți fierbinți pentru o apă plată. Mătănii pentru o Cola. În fine, chiar nasol, nasol. Partea cu bacșișul obligatoriu de 10% n-am prins-o, că am plecat, dar fac pariu că i-au pus sărbătoritului o bandă de leucoplast la gură și pistolul la tâmplă și
Omul sfințește locul, omul îl distruge by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20148_a_21473]
-
sfințită și mir, la marea confruntare finală. Și alergându-l în jurul pupitrelor ălora cu o cruce și-un buchet de busuioc, în timp ce madam Geoană lansa, din tribune, fumigene cu tămâie, iar susținătorii se aruncau în genunchi pe sub scaune și făceau mătănii.
La flacăra violetă se merge cu apă sfinţită şi mir by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21044_a_22369]
-
peste cap și acum dați lecții de moralitate? Va credeți mai curate ca Fecioara Maria, mai sfinte ca moaștele Sf. Paraschiva sau vă împinge curiozitatea să stați în genunchi sub p...oala popii să-i pupați șopârla și să bateți mătănii cu botu’ țuguiat și bucile înapoi că doar asta prestati ... Adică după ce v-ați tras-o ca dracii, vorbiți de Dumnezeu! Ptiu, spurcatelor și prefăcutelor. Nu mai vorbiți, fă, cu gură plină! Lupu' își schimbă părul dar năravul, ba! Pițipoanca
FI-NE-AR SCÂRBĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384206_a_385535]
-
Demnitatea, omenia, toate sunt cuvinte goale! De aceea nu-mi da bani ci dă-mi Doamne- nțelepciune, Să pot ajuta cu ea de va fi nevoie- o lume! Lacrimile mamei mele și-ale mamelor din lume, Tu transformă-le-n mătănii să le fac la rugăciune! Pentru fiecare zi ce-o petrec plângând pe fiii, Dă-mi Iisuse câte-o zi petrecută cu copiii! Nu-mi mai da parale Doamne, dă-mi cuvânt de-mbărbătare, Pentru fiecare om de poți, dă-
DOAMNE, DACĂ ȘTII CĂ POT... de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380265_a_381594]
-
întâlnești în funcție frecvent. Înainte, băiatul sărea pe fată Dar acum totul s-a schimbat, Viața nu mai e ca altădată, Sare fata pe băiat. Omului rău și invidios Degeaba ești tu credincios Dacă ești rău și-nvidios, O sută de mătănii de-o să faci Tot o să ajungi în Iad, la draci. Credeai că dacă ai mulți bani Și-ți cumperi notele de zece, Te-vei deștepta peste ceva ani, Văzut-ai însă că prostia nu mai trece. Suflet bun Astăzi, un
EPIGRAME de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378250_a_379579]
-
în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului O ALTĂ SOCOTEALĂ De multe tare nu m-am dezbărat, deși între ceilalți mă văd bărbat; în anii strânși în câteva decenii puțin, foarte puțin am învățat să fac mătănii. Codanele cu fiecare primăvară-ntineresc, ca florile spontane prin lan îmbobocesc; sânii s-au țuguiat ca perele de toamnă, pe care i-ar dori să-i aibă orice doamnă. Ar îndrăzni minunea. De teamă că se află, se lingușesc sălbatic
O ALTĂ SOCOTEALĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377219_a_378548]
-
cu zeama de la mucenici. Rod bogat în flori să lege. Iar copiii-n bătătură, bat pământul cu ciomege. Din el să iasă căldură, și frigul iernii s-alunge. Cei ce simt povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
Acasa > Literatura > Proza > O STRADĂ Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului ... pe o stradă pustie, un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile o stradă fără adresă, fără nume ... un drum fără destinație doar mintea ta poate să stabilească traseul te uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai
O STRADĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382143_a_383472]
-
fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ... Camelia Constantin iunie 2016 Referință Bibliografică: O stradă / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1983, Anul VI, 05 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Camelia Constantin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
O STRADĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382143_a_383472]
-
interdisciplinar, în care discursul antropologic se îmbină cu forme de expresie creativă - studii de teren, filme etnologice, concerte și înregistrări sonore, întâlniri interculturale și ateliere creative, cărți și alte publicații, piese de teatru, expoziții itinerante. Drumul, muntele, caravana, oile, fălcarea, mătăniile, cârlibana, devenite locuri și obiecte iconice pentru cultura tradițională aromână, alături de alte elemente ale patrimoniului imaterial, vor constitui conținutul unei prime arhive digitale publice de acest fel la nivel sud-est european, în încercarea de a (re)compune povestea socială și
„CU TENDA” pe urmele aromânilor cu Muzeul Național al Țăranului Român [Corola-blog/BlogPost/93142_a_94434]
-
Nichita Stănescu (Sensul iubirii), Cezar Baltag (Comuna de aur) și cu mine (Vântul cutreieră apele), cărți apărute aproape concomitent în toamna anului 1960. Al. Philippide m-a onorat scriind prefața plachetei mele, dar bucuria mea era contrariată de niște inhibante "mătănii ideologice" ale academicianului: "Poezia noastră se dezvoltă astăzi în spiritul realismului socialist, Având drept călăuză învățătura Partidului, drept principiu de lucru reflectarea actualității, drept metodă, metoda realismului socialist care îmbină oglindirea fără greș a realității cu visul creator, poezia noastră
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
aceasta iscă o reverberație fantasmatică ce merge mînă în mînă cu credința propriu-zisă. Ce înseamnă asta? Un lucru foarte simplu: jargonul filozofic are o funcție liturgică, credința cititorului hrănindu-se din concepte cu aceeași ardoare cu care un mirean, bătînd mătănii în timpul slujbei, se reculege cu evlavie. Că cititorul de filozofie este prea rafinat ca să se mulțumească cu mirosul de tămîie cădelnițat între proscomidie și euharistie este iarăși un lucru secundar: substratul trăirii e același, doar cauzele exterioare care o declanșează
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
hăituiesc zilnic și peste tot: "La ora 10,00, Stan" a ieșit de acasă și, cu autobuzul 72, a mers la biserica Schitul Darvari, unde a intrat la ora 10,25. Aici, "Stan" a sărutat mai multe icoane, a făcut mătănii, a dat un acatist și, în timpul slujbei, a stat în genunchi."8 Cititorul copleșit de rușine și revoltă, vrea să afle până la capăt adevărul chiar de-i schingiuit și mistificat de "organe". Exegetul îl pune pe gânduri prin interogațiile sale
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
lume, în Tramvaiul: "Pe claia cît o casă în căruță/ Purta-un vlăjgan căciula pe urechi;/ Din dealu'nalt, Mitropolia blîndă/ Își sună clopotele ei străvechi,// Iar pe trotuar în cațaveici roșcate/ Femei de cimbru și de mușățel/ Fac cruci, mătănii, strigă cît li-e gura:/ Iaurt, iaurt și lapte căimăcel.// Pe clae sus, pe maldărul de-otavă/ Scoțîndu-și de pe ochi căciula gri/ Vlăjganul îngenunche către slavă/ Privind uimit la crucile-aurii,// Pe cînd aproape'n spatele căruții/ Vin șiruri, șiruri de
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
Emil Botta spre poezie. În primele volume de versuri (Întunecatul April, Pe-o gură de rai), gesturile largi, grandilocvente, corespunzătoare pozei de cabotin, își găsesc locul într-un spațiu proporțional larg: pământ și cer înfrățiți (Alegorie) Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului... (Mila pământului) Școlarii (...) au vărsat pe Bărăgan cerneala. (...) Dunărea din albie a protestat, Delta brațele a ridicat (Nocturnă) Însuși trupul cunoaște un fenomen de creștere. Poetul trăiește o explozie fizică: De când le port ca pe niște pâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
fi conștient de zădărnicia ironiei, de nonsensul ei. Este o armă îndreptată spre sine. O formă supremă a onestității care se întâlnește cu ipocrizia. Un impas fără ieșire. O dramă. Ironia înseamnă acuitate, perceperea polisemiei realului: Munților, nu mai bateți mătănii la altarul cerului, posomorât, de toamnă, Dumnezeu e obosit, nu vă dă ascultare, cuvântul vostru colindă prin veșnicie ca un fum, la întâmplare. (Mila pământului) Prin atribuirea gestului de prosternare munților se realizează un transfer calitativ: ruga este înaltă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
cum au intrat femeile, cu desagile lor pline cu pietre, în iatacul unde creștina cea blondă se roagă. Cu spatele la ele, în genunchi, cu coatele sprijinite de pat, cu palmele împreunate, cu perlele care-i înconjoară mijlocul între degete, ca niște mătănii. Când ploaia de pietre o lovește, ea nu vede mâinile care aduc durere. Crede că e mâna lui Dumnezeu, care o spală de păcate atât de vârtos, încât oasele i se fărâmă în așchii și sânge, care o binecuvântează cu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]