54 matches
-
noaptea Italiei. Mă doare sufletul să o spun, căci nu țin cu ei - v-am spus cum mi-au stricat copilăria cu pomanagiii lor de Paolo Rossi și de Schillaci? - dar aseară au fost clar mai buni. Jos pălăria pentru macaronarii pomanagii dați cu ulei de măsline prin păr. Ce-i al lor e pus deoparte: la altele nu s-or pricepe ei, dar la fotbal excelează. Și iată cum astfel, după jocul de aseară, încet-încet începem să ne facem o
Cronica lui Turambar. Mirel Palada despre Italia – Anglia, 2–1: Doi dueliști eleganți și preciși by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73934_a_75259]
-
valoare. Ținînd cont că sînt de pe acolo de prin America Centrală și de Sud, ne așteptăm la un meci ceva mai viu. Iar după miezul nopții, meciul cel mare: Anglia - Italia. Orice ar fi, să nu cîștige Italia. Mama lor de macaronari profitori și pomanagii și care au stricat frumusețea acestui sport cu lăcățelele lor și cu Paolo Rossi al lor și cu Schillaci și cu alți pomanagii aroganți. La al patrulea meci, Japonia - Coasta de Fildeș, ăla de la patru noaptea, să
Cronica lui Turambar. Mirel Palada comentează pentru Editura DCNEWS meciurile de la CM 2014: "După lebăda neagră, un cîrd de rațe șchioape" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73939_a_75264]
-
nu mai pomenise nimeni!), iar Constantineasca, de la parter, inundată și ea, a dibuit în cartea de telefon numerele unor rude. Pe aleea Băiuț au parcat în după-amiaza aia șapte mașini, între care un Mercedes bej, din care n-au coborât macaronari sosiți în ajutor, ci vreo douăzeci de femei cu fuste înflorate, papuci, aoleuri și basmale legate la ceafă și zece bărbați care păreau să-și fi lăsat viorile, acordeonul și țambalul cine știe pe unde. Erau mătușile și unchii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud notă informațiile. — Crăciun fericit, Wendell, Îi ură Stompanato. Bud Îl prinse pe Stomp de cravată și-l smuci. Stomp se lovi cu capul de bord. — Un an nou fericit, macaronarule. *** La Ohrbach’s era Înghesuială mare. Clienții forfoteau printre rafturi și tejghelele cu haine. Bud urcă pînă la al treilea nivel, un loc ideal pentru hoții din magazine: bijuterii și băuturi fine. Galantare pline cu ceasuri. Cozi de cîte treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
numește „adunare infracțională“. Perkins este un fost pușcăriaș care fute cîinii În cur, iar Abe Teitlebaum e eliberat condiționat. Tipul Înalt, cu mustață, este Lee Vachss, care a redus la tăcere cel puțin o duzină de inși pentru Mickey C. Macaronarul ăla arătos este Johnny Stompanato. Nu cred să fi Împlinit treizeci de ani, dar are un cazier lung cît o zi de post. SÎnt Împuternicit de Departamentul Poliției din Los Angeles să le bag la zdup pe aceste labe triste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
turnee Încă din patruș’nouă! Călătorește mereu cu mine. Dom’le, tre’ să mă crezi! — Unde este? Nu știu! — Prietene, amici, alți perverși. Dă pe goarnă!. — Jigodia aia nenorocită n-are prieteni pe care să-i știu eu. Doar pe macaronarul ăla jegos, Johnny Stompanato. Dom’le, tre’ să mă... — Te cred. Dar tu mă crezi c-o să te omor dacă mi-l sperii și spală putina? — Lăudat fie Iisus! Te cred. Bud păși din nou prin fum. Chinezoii erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
zvon: Kikey ar fi omorît odată În bătaie un tip pentru că i-a zis „jidan“. — O să vă fac pe plac. E o zi frumoasă și n-am altceva mai bun de făcut decît să mă bat pe burtă cu un macaronar slinos și cu un jidan umflat. Abe răse Împăciuitor, Îl apucă de braț și spuse: — Ești un bulangiu. Pentru ce-l vrei pe Dublu? Bud Îl strînse și el de braț, și mai tare. — Nu te privește pe tine, jidane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de gândurile mele, Încât ratez curba spre Rossi. Opresc la un chioșc de ziare ca să-mi cumpăr un Playboy, un Penthouse și un Mayfair, Înainte de a trage În fața clinicii. Puțoiu ăsta de dr. Rossi se crede tare. Un nemernic de macaronar negricios. Se-mbracă bine Rossi ăsta. Costum mișto, cămașă, pantofi. Pun pariu că face o căruță de bani din consultațiile lui private. — Da, avem rezultatele testului. După cum bănuiam, În mod sigur aveți viermi. Va trebui să continuăm cu acest tratament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
văcuță. Sâmbătă, pe la ora 13.30. Ne-am resemnat, cum poți comenta când dai de astfel de amănunte deja clasice în România? La o masă distanță de a noastră am observat două puștoaice românce, puternic italienizate, care distrau un tânăr macaronar, care era prietenul uneia dintre cele două. Sângele apă nu se face, chiar după 2000 de ani. La sfârșit l-am lăsat pe francez să plătească, nu m-am repezit cu banii să-mi plătesc consumația, pentru a face unul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se leagănă deasupra pământului, sprijinindu-se pe nimic, în schimb, macaronarul se îneca în glorie și admirație, pe cînd ei își rodeau coatele prin birouri și stăteau smirnă în fața unui pifan cu tuleie la gură care urcase în grad ca furnica pe cireș. "Trăim zorii unei noi lumi, o lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca el nu mai putea fi nimeni. Absolut nimeni. Locui e ocupat." Tocmai de aceea îl admira pe Șerban Pangratty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vrem să le oferim ceva de păstrat, în schimbul liberalismului putred, găunos, pe care sînt nevoiți acum să-l ocrotească. Noi vrem să le oferim o ordine bărbătească, în plină forță, fără compromisuri. Dacă ducele Italiei a reușit să facă din macaronarii, din trubadurii lui un popor de soldați capabili să inspire respect, noi de ce n-am putea? Pînă și apa, dacă știi s-o îngheți, devine puternică, rezistentă, înspăimîntătoare! Totul este să știi cum, să găsești calea cea bună! Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se aplecă peste masă, drept în fața lui Scoppettone. — Mi se rupe. O să intri diseară la o identificare, împreună cu alți suspecți, și amărâții ăia trei de la Moonmist Lounge or să se uite la voi. Trei spălăciți amărâți, care cred că toți macaronarii sunt Al Capone. Înțelegi, nu te vreau pentru Sun-Fax, Vinnie. Te vreau legat pe veci. N-am făcut-o eu! — Dovedește-o! N-o pot dovedi! Atunci plătește, belitule, oalele sparte! Tot trupul lui Scoppettone se reducea acum la scăfârlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aproape de noi cu planul de oțel al combinatului siderurgic. În școală, rusa dispăruse aproape complet. Învățam în schimb limbă și literatură engleză de la Chaucher la Huxley, franceză de la Villon la Sartre. Alții învățau germană, spaniolă, italiană. Verile erau invadate de „macaronari” în căutare de amoruri și de neveste. Parcurile își lăsau înserarea peste chitariști pletoși, picioare tinere dezgolite de minijup. Phoenixul găsea forme de racordare autohtonă la ritmuri euro-americane. O „Internațională” comunitară care nu mai era acuzată de cosmopolitism. Cenzura n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
piele neagră, astfel încât să putem aprecia contrastul. —Popo! îi spuse Bill, în scârbă. —O, asta e noua culoare din gamă? Presupun că e un violet închis. Cât de minunat. —Pervers nenorocit ce ești, zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zise Bill. Ăștia ca tine și ca macaronarul ăla pitic nu merită numele de actor! — Ce idee extraordinară, răspunse Hugo cu glas suav. Și chiar te sfătuiesc să nu cumva să-i spui lui Sally în față că e un macaronar pitic. Sicilienii sunt ciudat de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în fugă, m-a luat pe după umeri: - Hai, mă, Piti, ce ești copil? Știi doar că te iubesc! Crezi că îmi pasă mie că mă cheamă ăla să-i fac masaj? - Oricum, maică-ta e tare ciudată. Mai întâi pune macaronari să te sune, iar acuma te înduioșează cu casete. - Ei, iart-o și tu! Ea, sărăcuța, îmi vrea binele. Doar că nu te înțelege. Ce vrei - dacă nu vii și tu cu o propunere concretă? Se teme că ai să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tare, În sus și-n jos, pe peticul ăla de șosea. Și să știi că era lucru mare să-l vezi pe bătrân cum sare coarda. O Învârtea când repede, când În bucle complicate. Da’ să-i fi văzut pe macaronari cum se uitau când treceau pe-acolo spre oraș, pe lângă boii ăia mari și albi care trăgeau carele. Erau convinși că bătrânu-i nebun. Ș-atunci el Învârtea coarda și mai repede până Înțepeneau acolo privindu-l, ș-apoi strigau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jochei pot slăbi doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rămas În Milano și am fi alergat doar acolo și la Torino, căci dacă există curse ușoare, păi astea două sunt. — O pianola, Joe, atâta tot, spunea bătrânu’ când descăleca În boxa câștigătorilor, după o cursă cu obstacole pe care macaronarii o găseau drăcească. L-am Întrebat o dată de ce zice așa. — Păi e o cursă pe care-o fac și-n somn. Salturile sunt periculoase doar dacă ai viteză. Aici nici viteza nu-i cine știe ce și nici salturile nu-s grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
țineau strâns de căpăstru și uneori slăbeau strânsoarea lăsându-i să fugă puțin. Cel mai mult Îmi plăcea când ajungeau la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe care o scosese-n frunte pe ultima sută de metri cum scoți dopul de la o sticlă. Imediat după Premio Commercio ne-am retras și am plecat din Italia. Taică-miu, Holbrook și un macaronar gras cu o pălărie de paie, care-și tot ștergea fața cu o batistă, se certau la o masă În Galleria. Vorbeau toți trei În franceză și ăștia doi aveau ceva cu taică-miu. Până la urmă bătrânu nu mai zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
toți trei În franceză și ăștia doi aveau ceva cu taică-miu. Până la urmă bătrânu nu mai zicea nimic, stătea doar și se uita la Holbrook, și ei nu-l slăbeau o clipă, când se oprea unu’, Începea celălalt și macaronarul se tot băga peste Holbrook. — Nu vrei să te duci să-mi iei un Sportsman, Joe? zise bătrânul și-mi dădu câțiva bani, fără să-și ia ochii de la Holbrook. Așa că am ieșit din Galleria până-n față la Scala, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziarul, și apoi m-am Întors, dar am rămas mai Într-o parte, pentru că nu voiam să mă bag peste ei; taică-miu stătea rezemat În șezlong, privind În ceașca cu cafea și jucându-se cu lingurița, iar Holbrook și macaronarul gras se ridicaseră-n picioare, macaronarul ștergându-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi zise: — Vrei o Înghețată, Joe? Holbrook se uită la el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dar am rămas mai Într-o parte, pentru că nu voiam să mă bag peste ei; taică-miu stătea rezemat În șezlong, privind În ceașca cu cafea și jucându-se cu lingurița, iar Holbrook și macaronarul gras se ridicaseră-n picioare, macaronarul ștergându-și fața și clătinând din cap. Atunci m-am apropiat și bătrânul se purta de parcă ei nici nu erau acolo, așa că-mi zise: — Vrei o Înghețată, Joe? Holbrook se uită la el și Îi spuse rar și răspicat: — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]