53 matches
-
violența gratuită pe care ne-o oferă aproape orice joc pe computer spre altceva, poate o nouă viață, o nouă dimensiune pe care jocul și creatorul lui nu a prevăzut-o. Harald Schleicher realizează o parodie din colaje a clișeelor machiste, romantice sau eroice din istoria filmului, de fapt, un portret arcimboldesc al cinematografiei pe o temă dată. A Man's Got to do What a Man's Got to Do (Bărbatul trebuie să fie bărbat, Germania, 2006) constituie un decupaj
Anonimul român între Dunăre și Mare (II) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9316_a_10641]
-
nevoia exprimată de celălalt și liniștea pe care dragostea adevărată o aduce cu ea. Niciodată misogin, niciodată ascet, Radu Petrescu își trăiește și își scrie iubirile cu măsură și adevăr. Nici o exagerare, nici o poză, cît de departe sîntem de construcțiile machiste care mai trec încă la noi drept accesoriile bărbatului cult și superior... cîtă normalitate trăită și scrisă în registru privat în anii �obsedantului deceniu"! Dacă există o lecție de depășire a istoriei, deși tîrgoviștenii s-au ferit întotdeauna de lecții
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică, depresivă, sau îngîndurată, Nicoleta Sălcudeanu își face de fiecare dată apariția pe scena literaturii cu aplombul machist al unei vedete de cabaret care știe cum să își pună la picioare întreaga suflare din sală. Modelele sale ? cel puțin la nivelul manierei de a aborda un text critic ? par a fi Al. Cistelecan și Dan C. Mihăilescu (afinitățile
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
și îi dă energia să încerce și să reușească să iasă din casă. Scenariul este, pînă aici, plauzibil - dar recunoștința Leliei față de cel care a lovit-o, despre care crede sincer că a salvat-o de la viol, e o excrescență machistă pe o imagine, la prima vedere, netrucată - cum e și recunoștința Toniei din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
din Don Juan față de bădăranul Rogulski care, pe lîngă că îi face favorul de a nu o forța să onoreze contractul inițiat de soțul ei (sex cu parteneri schimbați), prin grosolănia sa, îi amintește că este în viață. Această excrescență machistă nu are doar inocentul rol de a alinta suav vanitatea bărbatului. Ea ușurează integrarea violenței masculine (inclusiv ca manifestare fizică!) în circuitul evoluției spirituale feminine și legitimează provocarea suferinței ca o necesară cale către împlinire. Suferința fiind necesară, pasul următor
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ce satisfacție, ce glorie!". Că o palmă peste fund, pe stradă, e de preferat unui viol, nu s-ar putea pune la îndoială. Dar că o femeie rafinată ar putea găsi asta "chic" e un alt exemplu de wishful thinking machist, din larga și cuprinzătoarea serie a tertipurilor de minimalizare a femeii intimidante, serie în care se încadrează și fanteziile tip Playboy Films cu femei aristocratice posedate de instalatori, mecanici și alții asemenea.. Varietate de wishful thinking, se pare, emblematică pentru
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
demnității: 15 decembrie 1998 "Dimi îmi spune că statuia Gabrielei Adoc, căreia i-am pozat în tinerețe, se află acum în curtea unui spital (mutată din Parcul Herăstrău), cu titlul ŤGabriela Melinescu - Iubita poetuluiť. Sună ca o insultă, o reducere machistă - eu sunt infinit mai mult decât asta, o individualitate aparte, care nu și-a trădat niciodată sinele profund, adică poezia." (pag. 108) Sporadice, mai sporadice chiar decât vizitele în România, astfel de inspirate puneri la punct au calitatea de a
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
-său și de șugubața defăimare a oamenilor. Să rămîie pe loc? Nu avea cele trebuitoare și-i era lehamite de mustrările socrilor." Așa că devine o homeless-ă, o SDF-istă, o vagaboandă, în căutarea tatălui copilului ei, porcul. în Stan Pățitul, mentalitatea machistă e arhi/arhetipică. Flăcăul tomnatic tot amînă să-și ia nevastă, experiențele maritale ale altora făcîndu-l să ezite îndelung: ,De multe ori i-a venit flăcăului în cap să se însoare, dar cînd își aducea aminte de cîte i-au
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
Atunci să nu mai pierdem vorba degeaba: mă duc să vorbesc cu arîndașul, și de la Sf. Gheorghe cîrciuma de la Moara cu noroc e a noastră". Este limpede că bărbatul nu a ascultat nimic din pledoaria soacrei sale pentru că, în societatea machistă al cărei tipic reprezentant este, rolul femeii se reduce la a face treburile casei și copii. Ea nu trebuie să-și dea cu părerea în legătură cu deciziile privind viitorul familiei. Și acesta este doar începutul. Dacă, inițial, Ghiță face un simulacru
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
vrei. El citește sute de cărți. El mimează (cred, de multe ori) plăcerea, emoția. De sute de ori. Pe mine nu mă intereseasă dragostea profesionistelor (profesioniștilor), deși este mai sofisticată decît dragostea unei gîsculițe (cititor oarecare)." Cu astfel de umor machist, cu asemenea poante stătute, Alexandru Mușina și-a cîștigat într-o anumită parte a literaților tineri faimă de dur, de "supărat", de om care spune lucrurilor pe nume. în Sinapse, noua carte publicată la editura proprie, sînt adunate articolele, interviurile
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
mergem atît de departe) ca aceea din finalul prozei care dă titlul volumului: "- Habar n-are ce poate o veveriță să-i facă alteia". În plus, femeile din carte sînt dezvoltări prea puțin nuanțate ale unor clișee masculine (dacă nu machiste) de reprezentare a femeii: de la tipar (tînăra cochetă, zăpăcită, mincinoasă căreia nici măcar "ochii mari", "mirați" nu-i lipsesc etc.) pînă la sintagme consacrate ("ca o pisică", comparația cu recurență obsedantă în mai toate romanele scriitorilor români). Mult mai convingătoare sub
Femei (nu încă) între ele by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15467_a_16792]
-
roz, al literaturii. Nu este tipică, în măsura în care atitudinea poetei față de realitatea grotescă și adesea brutală care o înconjoară este cu totul alta. Dacă, așa ca Elena Vlădăreanu, poetele generației 2000 își expun avatarurile condiției de femeie cu o nedisimulată jubilație machistă, Livia Roșca spune, ce are de spus, cu un soi de resemnare cvasi-depresivă. Exhibiționismul fiziologic și moral, afișat patetic la multe dintre poetele și prozatoarele generației 2000 (vezi și primul capitol al romanului Ioanei Baetica, Fișă de înregistrare) trădează în
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
pe care Genette o distinge clar de „feminitate” și care ne permite să descoperim un feminist sau, mai bine zis, un „filogin” în persoana autorului: „feminitudine ș...ț acest cuvînt desemnează pentru mine altceva decît banalul feminitate, concept un pic machist și vag libidinos ș...ț, vrînd să evoce o anumită manieră de a fi femeie, față de bărbat. Mai aproape de ceea ce latina avea să numească mundus muliebris, cuvîntul meu, feminitudine vizează un univers și un mod de a fi mai autonom
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
Ulrich Horstmann, să scriu această carte, din cuprinsul căreia am exclus intimitățile. În ceea ce privește faptul că lectura romanului epistolar le-a încîntat mai degrabă pe cititoare și mai puțin pe cititorii masculini, aceasta s-ar putea datora, în eventualitatea unor resentimente machiste, superiorității pe care în relația dată, o deține femeia, prin tinerețea ei. Este un fel de forță necruțătoare a destinului ca tocmai într-o relație cu un celebru și minunat artist și filozof vîrstnic, tinerețea să fie cea care-i
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
sine, precum și rulajul unor teme specifice. Avem aici una dintre cele mai bune scene din film în care se poate citi și o mise en abîme a întregii filmografii eastwoodiene, amestecul dintre seriozitatea tezei cu impact social și kitsch-ul machist, amestec în care se află germenii parodiei. În aceeași termeni de virilitate belicoasă este întâmpinat și părintele Janovich, pentru ca perseverența tânărului preot să-i câștige în cele din urmă respectul lui Walt, nu înainte ca acesta să fi consumat o
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
în care ar fi apărut adjectivul bun, de pildă într-o gradare: "cea mai bunăciune actriță din seriale" (computergames.ro). Frecvent e și băbăciune, folosit în primul rînd tot pentru femei (argoul este în general un limbaj masculin și chiar machist): "dacă nevasta este o băbăciune" (9am.ro), dar cu tendințe de extindere, cu sensul general "bătrîn": "și să mai știi că și noi am fost tineri, nu ne-am născut Ťbăbăciuniť... Ce te legi de Ťbăbăciuniť?" (ns1.just.ro); "vino
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
nici pe departe cazul meu. De altfel, reexaminându-mi amintirea, mi se păruse că vocea care spusese „alo” la capătul firului era cea a unei femei. O femeie poate conduce un garaj? Îmi fu ciudă pe mine pentru această reflecție machistă. Da, o femeie mecanic, de ce nu? Te puteai gândi și că i-a telefonat soției lui ca să-i ceară numărul de la garaj. În cazul acesta, era suficient să apăs o tastă ca să anunț o doamnă că e văduvă. Rolul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
conservare mai puternic și cu o capacitate de rezistență la stres sporită, începe să-și facă loc, timid și politicos, prin mulțime. Eu, ca de obicei în situații de aglomerație extremă, sunt cu capsa pusă (secreția de testosteron și gesturile machiste cresc proporțional). Îmi dau seama că senzația de claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul de carne, așezat în contrapunctul Pacificului. Ochii mi se îngustează
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
însă că tragicomedia femeii nipone este instrumentată, abil și pervers, de bărbat. Proiectând fără milă o imagine excitantă doar pentru simțurile sale egoiste, japonezul nu se gândește o clipă la drama identitară pe care i-o provoacă partenerei sale. Vulgaritatea machistă a formulelor utilizate de masculi pentru a descrie aventurile erotice sunt elocvente în sine. Dacă vrea să facă amor cu ea, el spune că dorește "să pună mâna" (te o tsukeru). Dacă nu se încurcă în detalii inutile, precum preludiul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin printr-o campanie bine articulată bestsellerul brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fie etichetată drept „prostituată”, deși în evanghelii nu există nici o informație clară în acest sens dovedește intenția Bisericii timpurii, dominată de bărbați, de a elimina orice concurență feminină. Biserica și-a constituit așadar teologia într-o paradigmă de gândire exclusiv machistă, scrierile lui Pavel jucând un rol decisiv. A venit însă timpul eliberării de sub tutela vechii paradigme. Maria Magdalena s-a transformat în simbolul luptei pentru emancipare a femeilor creștine și în sigla nevinovată a teologiei feministe. În mare, noile bacante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Jane Schaberg se oprește asupra episodului Noli me tangere, văzând în el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu întâmplător, numai la Ioan, dar și aici într-o versiune amputată, care-i schimbă complet sensul. În opinia lui Schaberg, episodul inițial ar fi fost „confecționat” plecând de la un model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aici, mărturia ei capătă adâncime, referindu-se la sensul mistic al morții. Din punctul de vedere al lui De Boer, e normal ca mărturia ei să fie subliniată, dat fiind că este vorba despre mărturia unei femei într-un context machist. 7. Frica în fața perspectivei morții iminente a „ucenicului iubit”. Criteriul face aluzie la Ioan 21, 21-23: Întorcându-se, Petru îl vede pe ucenicul pe care l-a iubit Isus urmându-L (cel care, la cină, s-a aplecat peste pieptul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
misterioasă și neutră, „ucenicul pe care Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel al lui Jusino pleacă de la o schemă ideologică apriorică, formulabilă astfel: Maria Magdalena a devenit foarte curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de brațe ca la țară. Gata și cu pupăturile de mâini, cu promptele reverențe ale aristocraților. Grație cinematografiei, revistelor pentru femei și, curând după aceea, televiziunii, se impune pentru toți un același solfegiu al seducției. Bărbații pot să prefere virilitatea machistă a unora ca Marlon Brando, John Wayne sau Gary Cooper romantismului unora ca Montgomery Clift sau Gérard Philipe, sau să râvnească la multiplele fațete ale junelui-prim Alain Delon. La rândul lor, femeile își pot lua drept model femeia fatală Ava
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]