68 matches
-
omului în raport cu pătratul și cercul, găsite de Blake în lucrarea lui Cornelius Agrippa von Nettesheim (1486-1535) The Occult Philosophy 22, pe care cu siguranță ar fi citit-o, deoarece el era interesat de concepția renascentista privind relația de corespondență dintre macrocosm și microcosm, reflectată, de exemplu, în ideea de mai tîrziu a Gigantului Albion ca Om primordial, etern, arhetipal. S.F. Damon arată că în tinerețe Blake, în căutare de nume semnificative, a împrumutat numele Tiriel și Zazel tocmai din tablele planetelor
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
hrană care întreține focul Spiritului, Logosul fizic-spiritual al Tatălui/Tharmas, și către perceperea ansamblului hrănire-înfometare fizică-spirituală; urechea (Los/Urthona-Nord-Auzul): poarta-pragul (Los-Fiul) către perceperea ansamblului psiho-fizic Logos-Tăcere al Tatălui/Tharmas, catre perceperea ansamblului Armonie(Los)-Dizarmonie(Urizen) al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al (Macroși Micro-)Cosmosului [Macrocosmul este "Oul Lumii" Mundane Egg sau "Marea Timpului și Spațiului" Șea of Time and Space -, i.e. Marea lui Los și Enitharmon; Microcosmul este "Albion", omul/gigantul primordial, arhetipul trupului omenesc androginic ce corespunde în totalitate Macrocosmului și este guvernat de cei patru Zoa; androginul se dezbina cosmic în Adam și Eva, rolul acestui cuplu primordial fiind jucat în Vala VIII de către cuplul Los-Enitharmon, i.e. ansamblul timp-spațiu], și către perceperea ansamblului Ascultare (Los)-Nonascultare (Urizen). Pe de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Decadă (numărul 10) este astfel pentru pitagoricieni numărul perfecțiunii. Tetractisul pitagoreic, adică suma 1+2+3+4=10 (pornind de la tetradă se ajunge la decadă), era considerat a fi o descriere a cvadraturii cercului. Decadă era astfel o reprezentare a macrocosmului, cuprins paradoxal în tetradă (numărul 4), deoarece tetrada conferea lucrurilor "extensiunea matematică cu trei dimensiuni" (numărul 4 este primul număr piramidal, care reprezintă tetraedrul sau piramida simplă; el este izvorul pitagoreic al vieții, combinarea de stihii din natură, "izvorul Naturii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
precum Cugetări nocturne de Edward Young, dar și de imaginile catamorfice, ale ruinelor, din gravurile lui Piranesi. 301 (VIII, 503) toate-oștirile din cer mișcîndu-se în trupu-i: Blake afirmă organicismul spiritual romantic; spiritul și materia se află într-o interconexiune adîncă, macrocosmul desfășurîndu-se în microcosm, prin care puterile germinale macrocosmice intra în manifestare. Împărăția Cerului se află, așadar, în interiorul omului. 302 (VIII, 505) Cerc peste cerc încolăcindu-se-l cuprinde: Este sugerată ieșirea înspre afară din ce in ce mai mult, cu fiecare încolăcire, fie în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din interiorul sistemului uman și lumea externă de uscat și ape, cer și pământ, planete și stele care-l înconjură. Și în acest caz, qi are rolul de intermediar funcțional între cele două lumi, unind energiile microcosmului uman cu forțele macrocosmului universal. Qi gong oferă, astfel, pentru fiecare individ, o modalitate practică de stabilire a unei relații personale directe cu universul și de accesare a rezervelor infinite de putere primordială, cultivând, în același timp, înțelepciunea și compasiunea care provin din aceeași
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
planta o ia din pământ consistă în esență numai din substanțele anorganice ale lui și acestea, nu substanțele organice, constituie bogăția unui pământ. {EminescuOpXIV 971} {EminescuOpXIV 972} ["FOAIA E PENTRU PLANTĂ... "] 2264 Foaia e pentru plantă ce e microcosmul pentru macrocosm: e planta în miniatură; amândouă stau sub legi comune, și, când găsim în părțile foii o orânduire oarecare, putem aștepta cu siguranță de-a o afla și în părțile plantei și viceversa. [P. COEL. M. SCHACHINGER], NAȘTEREA ALBINEI 2257 Matca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vrea să-și înfrumusețeze icoana cea sufletească și cât va putea să o asemene cu chipul icoanei ziditorului său”. În perfecțiunea sa (cei vechi spuneau „desăvârșire”), temei incontestabil al superiorității, omul devine analogul terestru al organizărilor sublime universale - „cât și macrocosm să cheamă” -, o analogie fondată pe identități de structură între „lumea mică” și „lumea mare”: „Ziceau la aceasta cum că sânt 4 stihii dintre carele s-au făcut omul și toată lumea, și iar întru acelea stihii va să se topească
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
este microcosmosul în care se oglindește armonia macrocosmosului. Întreaga străduință pansofică constă în a-l ajuta pe fiecare să-și dea seama de această condiție privilegiată. Din rădăcinile sale divine el poate crește ca un copac viu între microcosm și macrocosm. Este doar potențial o axis mundi; prin efort pansofic însă crește. Când ramurile lui ating Cerul, devine Arborele Lumii. Pansophia este această înălțare grea și bucuroasă prin care Pământul se împacă liniștit cu Cerul. Cu ce ar putea fi asemănată
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează pentru soluția revoltei în perpetuitate, ci pentru una estetică și umanistă: împăcarea cu soarta, prin integrarea în macrocosm. Proiectat în pură idealitate, atenuat de feericul înscenării dramatice, tragicul, în Deliana, are, ca în Miorița, seninătatea zâmbetului deasupra prăpastiei. Durerea nu exclude conștiința frumuseții lumii, magia înfricoșată pe care o exercită în tocmelile ei desăvârșite. În Soarele și Luna
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
un aspect de un ordin mai profund? Nu cumva toată această construcție poetică, bazată pe întrepătrunderea dintre interior și exterior, are ca punct de plecare o interferență subtilă între sufletul autoarei și „sufletul lumii”, o vibrație insesizabilă între „microcosm” și „macrocosm” - ca să păstrăm limbajul hermetismului tradițional? Poate fi o rezonare care nu se produce la nivelul conștientului Verei Crăciun, dar care nu poate trece în actualitate decât sub forma poeziei. Atunci nevoia de poezie este tocmai nevoia de a nu pierde
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
e un antidot al tragicului; drept urmare, destinul suferit poate deveni un destin dominat. Insul fremătător, "bolnav de faptă" un demonic în sens goethean opune "devorantului Cronos" înfăptuiri demiurgice. Intră în joc un vădit orgoliu răsturnător, creatorul fiind "un microcosm în macrocosm", un fel de Eu atotcuprinzător în care se oglindește Umanitatea. Ca atare, la nivelul expresiei operează hiperbola, paradoxul, fabulosul reacții prefigurând insurgența. A trăi plenitudinar în clipă e un mod de a sfida Marea Trecere: "Nu veșnicia rece și arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mai vechi pe care ceilalți l-ar fi distorsionat”55. Iar În Agon (1982), Bloom elogiază gnosticismul drept „deconstrucția inaugurală și cea mai puternică dintre toate, căci a desfăcut toate genealogiile, a amestecat toate ierarhiile, a alegorizat toate relațiile microcosm/macrocosm și a respins orice reprezentare a divinității ca non-referențială”56. Cu ochiul expert al teoreticianului literar, Bloom descoperă Într-adevăr că gnosticismul dă semnalul unei exegeze inverse a Scripturilor, Îndreptată contra tradiției. Rămîne Întrebarea dacă Bloom poate fi calificat drept
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
percepția primordială a lumii este,de fapt, o creație în care cuvântul începuturilor s-a transformat în imagine. Sălășluirea în imagine transformă dublul aspect al existenței, subiectiv și obiectiv, în nucleu semantic. Dialogul dintre subiectiv și obiectiv, între microcosm și macrocosm, își are obârșia în procesualitatea imaginilor arhetipale, înțeleasă ca ritual. Dynamis-ul arhetipurilor dă naștere unui nou tip de imagine, imaginea mitică, transfigurând a-temporalitatea inițială în spațialitate cognoscibilă și imagistică. Prin ritual are loc inițierea omului în cunoașterea și construirea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
65, este prezentă sub dublu aspect, de "imagon mundi" 66, dar și de oglindire a omenescului. Cele patru elemente originare (apa, pământul, focul, aerul) se regăsesc și la nivel microcosmic, reprezentat de om și casă: "omologarea tradițională dintre microcosm și macrocosm raporta cele cinci elemente cosmologice (apă, foc, lemn, aer, pământ) la organele corpului omenesc (...); omul posedă în trupul său propriu toate elementele care constituie Cosmosul și toate forțele vitale care asigură înnoirea sa periodică". 67 Construcția casei începe cu alegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
versurile, cântarea și vorbirea au o origine comună". 108 Muzica a fost considerată " o unire a contrariilor", acea "coincidentia oppositōrum" dintre cer și pământ, sonoritatea muzicală fiind înțeleasă drept "comuniune a macrocosmosului și microcosmosului". 109 Astfel, plecând de la interdependența microcosm macrocosm, evidențiind permanenta comunicare dintre lumea interioară și trăirea exterioară, Wittgenstein consideră că "gândirea muzicală, notele muzicale, undele sonore, toate se găsesc, unele față de celelalte, în acea relație internă de reprezentare care există între limbaj și lume." 110 În mentalitatea populară
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Conu Iliescu); f. poetul, purtător al destinului neamului (Testament); g. omul, creator al universului artificial (Cel ce gândește singur); h. lupta pentru restaurarea omului și a societății (Cuvinte potrivite, Testament, Cântarea omului); i. omul, centru de corespondență între microcosm și macrocosm (Cântare omului); j. societatea, o sumă de modele umane degradate. SURSELE INOVAȚIEI ARGHEZIENE: 1. Un contact cu totul nou cu creația populară. Arghezi reține cuvântul aspru, expresia dură dar autentică; 2. O atitudine activă față de materialul lingvistic. Arghezi a avut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sfărâme zenitul și-nnebunit să bea/ Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină" (Copacul); 3. Setea de absolut, în înțeles platonician, admirația pentru "perfecțiuni poliedrale" duce cu gândul la increat, la "oul dogmatic"; principiul lumii este prezent în microcosm și macrocosm și trebuie contemplat în starea lui pură: "E dat acestui trist norod/ Și oul sterp, ca de mâncare/ Dar viul ou, la vârf cu plod/ Făcute să-l privim la soare!" (Oul dogmatic); 4. Conflictul dramatic al ființei umane între
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
direcțiilor spațiului terestru. În filmul lui Arrabal, omul cu mască de elefant ar putea, prin felul în care arată, evocă imaginea lui Ganesha, simbolul cunoașterii. După Dicționarul de simboluri, "trupul său omenesc reprezintă microcosmosul, manifestarea; capul său de elefant este macrocosmul, non-manifestarea. Potrivit acestei interpretări, elefantul este de fapt începutul și sfârșitul, ceea ce se înțelege, deopotrivă, din dezvoltarea lumii manifestate pornind de la particulă om (deci de la stadiul de non-manifestare), cât și din împlinirea interioară a yoghinului. Gaja, elefantul, este alfa și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
demonstra în următoarea secvență: "Altădată mă adânceam în cercetarea motivelor, cum ai căuta izvorul apei neregulat subterane într-o grotă."42 Spațiu-boltă, spațializator nespațializat și topos arhaic securizant, grota (care închide izvorul) devine proiecție a unei Geneze în stare latentă, macrocosm care tinde a se transforma în microcosmos. Prin vetustul imanent grotei, se pune din nou în evidență imaginarul camilpetrescian, acesta cu inflexiuni mitice (să-i spunem mitul Facerii în desfacere). Tot lui Jung îi revine meritul de a fi stabilit
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
E SUFLETUL ORICĂRUI OBIECT] 2255 Oricare corp care are un singur punct de gravitație e față cu tot restul universului un individ capabil de-o împărțire infinitezimală ca și universul. El e un microcosm - mărime infinită în mic - față cu macrocosmul - mărime infinită în mare. Punctul de gravitație e sufletul oricărui obiect; la cuvinte el e reprezentat prin accent. El aleargă acolo unde echilibrul a fost distrus, pentru a-l restabili. [DISPERSAREA CENTRULUI DE GRAVITAȚIE] 2255 Când un corp moare își
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
-l paște pe om este "complexul lui Iuda". Neputându-și suporta și înfrânge păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
păcatul trădării, Iuda a comis un păcat și mai mare sinuciderea. Antropocentrismul creștin al Părintelui Stăniloae produce și o altă răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
răsturnare, cea a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
a raportului dintre microcosm și macrocosm. În antropocentrismul profan, asimilat de postmoderni, omul este un microcosm care oglindește macrocosmul. Pe urmele Sf. Maxim Mărturisitorul, Părintele Stăniloae recurge la o răsturnare "copernicană", căci în viziunea lui, omul este adevăratul macrocosm, iar macrocosmul fizic devine microcosm. E cea mai înaltă treaptă a antropocentrismului creștin ortodox. Iată și motivația: "Omul are capacitatea de a le uni toate între ele și cu Dumnezeu, pentru că în gândirea lui se-ntâlnesc toate, iar prin voința lui poate
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]