239 matches
-
sub semnul miticului. Numai în mit este cu putință comuniunea cu lumea, numai așa lucrurile dobândesc același limbaj spiritual, numai așa păstorul poate vorbi cu oaia năzdrăvană și se poate uni cu "mireasa" lumii. Viziunea din Miorița cuprinde planuri multiple: macrocosmosul și microcosmosul, realul și legendarul. Măreția unică a acestei creații privind concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Aici unduirea, începută de freamătul frunzelor și continuată de sunetul cornului, se prelungește cu tensiunea infinită a dorului care trece de pe orbita timpului pe vectorul veșniciei. Lirica lui Eminescu participă la universul din Miorița în primul rând prin afinitatea pentru macrocosmos. Și participarea la mitic apare de la primele poeme. În Venere și Madonă poetul visa o lume care să gândească din perspectiva basmului și să trăiască după modul poetic. Climatul de poveste, prezent în numeroase poezii, nu este nici el simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
referindu-se la proiec?ia subiectiv? a eu-lui asupra spa?iului descris. Iar sentimentul care confer? unicitate oric?rui peisaj din poezia eminescian? este cel al unit??îi cu marele cosmos, al particip?rii fiin?ei umane la via? a macrocosmosului, stare poetic? pe care Lucian Blaga o exprim? În versurile „Melancoliei"; „altoit?" de propria fiin?? a poetului, Întreaga lume I?i retr?ie?te existen?a În lacrimile acestuia, ca Într-o ap? primordial? (a c?rei imagine se reg
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i altoit? de fiin?a mea, imensă lume cu toamnă ?i cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că mitic?, arhetipal? condi?ie cosmic?" , fiind Întruchipat? de fiin?a poetului. Poezia, „dimensiunea spiritual? care suport? cel mai greu defini?iile" (N. St?nescu) , „art? a limbajului" (P. Valery), „Începe de acolo de unde frază
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-n Întuneric, C?ci e vis al nefiin?ei, universul cel himeric... " Simbol al cunoa?terii pure („obiect al intui? iei, nu al voin?ei" În viziune schopenhauerian?), luna este de aceea „st? pân-a m?rii",, a micro ?i macrocosmosului, dând via?? gândului (intui?iei, cunoa?terii pure) ?i Întunecând suferin?ele (patimile inutile izvorâte din „voin?a ce c??? uze?te fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
structurile. În studiul lui Virgil Nemoianu, cu capitole scrise la diferite vârste, dar cu o aceeași perspectivă critică, unificarea reprezentată de Ștefan Aug. Doinaș este probată și prin unificarea pe care el a operat-o la nivelul textului poetic. În macrocosmosul socio-cultural, cu păienjenișul de relații și raporturi definitorii pentru o epocă, precum și în microcosmosul liric, regăsim "planul mai mare al unei logici interne", un ideal armonizant pe care Doinaș îl aproprie laborios, mergând, ca și magistrul său Lucian Blaga, pe
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
publicate la diferite edituri din țară și din străinătate, care au scris despre orice mișcă-n univers, pornind din atemporalitate, de dincolo de Zidul lui Planck, dincolo de Big Bang, din haos, din absolut, o poezie antropologică, a existențialității din micro și macrocosmos, În altă ecuație, ontologică. Nu voi numi nici pe poet, nu voi menționa nici poezie, aș face, cred, o gafă de neiertat. Cum s a scris? “Poeții din această antologie nu scriu de dragul artei, ci pentru a face artă, scriu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ceva căutat, chinuit și sunt lipsite de haz: „Dacă viezure și vizuină - cuvinte eminamente geto-dace, la care nu știm dacă veți ajunge în acest dicționar - descriu microcosmosul nostru, numit mai popular - pădure, cuvântul viziune descrie aspirația noastră către lumea largă, macrocosmos și Universul nemărginit. Prefixul «vizi» a fost preluat, de altfel, de la goți. Dar viziunea vizigoților s-a limitat la Atlantic. Viziunea noastră nu a cunoscut niciodată limite. Poate și datorită faptului că noi am rămas devotați înmulțirii pur aritmetice, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Oricine cunoaște admirabilele progrese ale științelor naturale din ultimile două secole începând cu Kant nu poate decât să se minuneze. Dar tocmai aceste progrese în cunoașterea naturii sunt cele care ne-au evidențiat propriile limite, în microcosmos, cât și în macrocosmos. Aceste limite nu trebuie să ne tulbure bucuria de a trăi, ci dimpotrivă, să ne determine la contemplație. Cu același profund respect al lui Immanuel Kant, filozof și om de știință care observa cerul înstelat deasupra lui, la fel și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
psalmul curat, înalt, cu conversația cotidiană! Lasă gândul filosofic să se întrevadă ici și colo, în spatele fabulei cotidiene, tărăgănate! Evită ritmul fix și sigur! Lasă oamenii să vorbească când superficial, aproape neatent, când adânc și minuțios! Schimbă des perspectiva de la macrocosmos la microcosmos! Față de nici un alt poet nu simt atâta recunoștință ca față de Erwin Strittmatter. Și cuvintele lui Manfred Marklund despre scrisoarea de la tata s-au întipărit în mine ca arse cu fierul înroșit. Dacă scrisoarea va fi publicată, se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
născut la Ulm. O însușire izbitoare a minții lui Einstein este că se descurca foarte bine la scară mare și înregistra eșecuri la scară mică. Cu alte cuvinte, germanul era sclipitor cînd era vorba de probleme ce țineau de domeniul macrocosmosului și întîmpina dificultăți cînd era vorba de microcosmos. Așa se explică de ce teoria lui relativistă e valabilă pentru ordine de mărime mari și este inaplicabilă la nivelul mecanicii cuantice. Explicația acestei particularități ia în seamă tipul de gîndire în care
Bietul Einstein by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8045_a_9370]
-
despre Dumnezeu, dar de un Dumnezeu privit ca o instanță corectoare: toate greșelile din lume sunt îndrep-ta-te de o corectură transcendentă care se propagă peste tot după o rețetă fractală, o rețetă care face ca microcosmosul uman să fie replica macrocosmosului: Avem acces conștient la 5% din creier. Exact pro-centul de materie vizibilă din Univers. Știți cîți neuroni avem în creier? În jur de o sută de miliarde. Știți ce înseamnă o sută de miliarde? Numărul stelelor din galaxia noastră și
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
originea cosmosului până la sancțiunile penale și regulile succesorale ale moștenirii. Erau pătrunse de spiritul filozofiei asiatice, conform căreia toate lucrurile se asemănau, în contrast izbitor cu dreptul natural și concepția despre lume a creștinismului - adept fervent al distincției clare dintre macrocosmos și microcosmos. Totuși, dreptul la acțiune în justiția romană cuprindea un principiu care contrazicea conceptul modern despre legi; și anume, susținea că ele se abrogă atunci când nu există posibilitatea de îndreptare a nedreptății. La fel și Legile lui Manu, conform
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
dau întîlnire în mod fatal. Spiritul care clipocește în quarci și bosoni, împreună cu duhul care mișcă galaxiile, se întîlnesc în pipernicita de conștiință a omului, caz în care specia umană are un nobil rost metafizic: să fie releul care leagă macrocosmosul găurilor negre cu microcosmosul supracorzilor. Mihai Butnariu are limfa mansuetă a unui spirit tacticos, în a cărui umoare frămîntările unui ateu nu pot încăpea. Pe scurt, are o mină optimistă și relaxată, de om care a intuit. Sintaxa îi curge
Particula lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5038_a_6363]
-
în final să arăți că una fără alta nu ar exista, relația dintre ele fiind mai importantă decît dezbinarea. Dacă dansul acesta dialectic îl altoim pe o viziune dihotomică în care perechea de bază e omul și universul (micro- și macrocosmosul, spiritul și materia etc.), atunci aflăm optica lui Viorel Chițea: o viziune antropocentrică în care singurul ochi aplecat asupra lumii stă în spiritul omului, lumea existînd doar pentru conștiința care o percepe, și conștiința neexistînd decît în lumea care o
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
de un imbold care le imprimă o direcție în viață. Iar cine are direcție are tendință, adică impuls culminînd în atingerea unui scop. Romanticii au fost prin excelență spirite tendențioase, rîvnind la atingerea unei stări ideale: unirea microcosmosului (omul) cu macrocosmosul. Arta lor e cu tendință, aspirînd la o ipostază ce trece dincolo de artă. Astăzi, cînd spunem despre un autor că e tendențios, înțelegem de fapt că e sub obediență ideologică, că așadar e mînat de intenții care sînt străine artei
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
unealtă stîngace a cărei rază de acțiune nu depășește felia vizuală a universului. Cu vorbele nu putem descrie decît ce vedem, și tot ce sare din lumea simțurilor, fie în sens infrasensibil (ca microcosmos cuantic), fie în sens suprasensibil (ca macrocosmos transcendent), iese de sub jurisdicția limbilor intrînd în regatul virtuților matematice. Cine nu respectă granița celor două imperii alunecă în diletantism cu tentă de impostură. Pentru Neculai Andrei, filosofia nu e decît treapta premergătoare de care spiritul a avut nevoie spre
Legi de conservare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3670_a_4995]
-
profund. Poezia ne relevă văzutul și nevăzutul. Ne relevă trecutul nostru scufundat în beznă, rămas în memoria materiei ce ne înconjoară, dar și viitorul ce se năpustește peste noi. Poetul e un receptacol sensibil la vibrațiile pe care micro- și macrocosmosul le-au înmagazinat sau urmează să le înmagazineze în interiorul lor. Viitorul își are o coerență a sa. El poate fi prefigurat. Desigur, în mare parte. Putem presupune că undeva, într-un gol cosmic, are loc gestația evenimentelor ce vor lua
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
desigur, și partea lor logică. Rațională. Dar dincolo de rațiune intervine și hazardul ce împinge cursul evenimentelor pe un anumit drum, după care le deviază, în aparență, spre un alt țel. În lume însă nu se desfășoară nimic întîmplător. Schimbările din macrocosmos le au ca punct de plecare pe cele din microcosmos. Ultima particulă a materiei poate genera, oricînd, un nou început și un nou sfîrșit al lumii. E necesar aici un infim impuls și toată arhitectura universului nostru se va prăbuși
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
conotație total diferită de utilizarea lui întâmplătoare de către un fiștecine, ca la începutul alfabetizării. Cât despre ,,Infinit’’, după știință noastră, oricum inițiată și în ale matematicii, omenirea, până în prezent, încă nu i-a găsit subtilitatea nici în microși nici în macrocosmos. Din acest motiv, dar și pentru a nu fi ridicoli sau taxați drept babe ce își dau cu părerea despre orice pe marginea sântului, ne abținem. Ca să mai destindem puțin atmosferă, într-un anume fel, parcă prea didactica, trebuie să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuvintele se reîncorpo rează în mental, întregind, clarificând și absorbind prin lucrul spiritului/ajutător, imaginea și duhul și chipul Divinului. * Cea mai sigură relație a omului, intuiție și iluminare a sa, din sursă Divină, este aceea a analogiei minunate dintre Macrocosmos și Microcosmos, dintre Dumnezeu și Om, implicit. De aceea s-a scris la Delphi: „Cunoaște-te pe tine însuți“... Dar să nu uităm calitatea acestei cunoașteri și nicidecum con lucrarea fericită, prin iubire de Tatăl, cu Divinitatea. * A fi viu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
indefinibil. Clipa devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea o înțelegem aprioric prin Călătoria mentalului în astral. în spațiul visat, însă nu în somn, ci în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
putea să surprindă. Mandala este locașul lui Buda, un loc al armoniei sufletului luminat de înțelepciune, în care se întâlnesc iluminații, pentru săvîrșirea riturilor și neofiții, pentru a străbate etapele inițierii. Mandala îi permite inițiatului să descopere linia care unește macrocosmosul (Universul, tot ce ține de exterioritate) de microcosmos (propria sa dimensiune fizică & spirituală). Altfel spus, mandala este calea prin care EU-l inițiatului se armonizează cu tot ceea ce îl înconjoară. În ultimă instanță, corpul este mandala interioară a fiecăruia. Mai
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
transformă într-o viziune poetică și are prea puțină importanță dacă în realitate Oana Cătălina Ninu este bîntuită sau nu de obsesiile care răzbat dintre versurile poemului. Important este ca, în spiritul mandalei, microcosmosul (EU-l) să se integreze în macrocosmos (în cazul concret, lumea exterioară, Bucureștiul). Or, microcosmosul din poemul citat (și din foarte multe altele), se încadrează perfect macrocosmosului, așa cum este el imaginat de poetă în secțiunea Nu e timpul fato: "Bucureștiul prin care te plimbi fără nimic pe sub
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
de obsesiile care răzbat dintre versurile poemului. Important este ca, în spiritul mandalei, microcosmosul (EU-l) să se integreze în macrocosmos (în cazul concret, lumea exterioară, Bucureștiul). Or, microcosmosul din poemul citat (și din foarte multe altele), se încadrează perfect macrocosmosului, așa cum este el imaginat de poetă în secțiunea Nu e timpul fato: "Bucureștiul prin care te plimbi fără nimic pe sub fustă/ bucureștiul cu cruci albite și dumnezeu pitic lingîndu-și rănile/ bucureștiul decojind succesiv foițele de ceapă de pe cupola bisericii/ babele
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]