41 matches
-
direcție și efect. Jocul este un mijloc educativ prin care se urmărește reproducerea unor situații reale cu finalitate imediată, ce își propune să îndeplinească predominant un rol instructiveducativ. El se înglobează pentru acest motiv în sfera generoasă și largă a macrosistemului educației, care se diversifică corespunzător direcțiilor de perfecționare ale formelor de manifestare uman. În cadrul acestui concept, jocul contribuie la îndeplinirea obiectivelor și împlinirea sensurilor majore ale actului educațional. Relația dintre finalitățile și obiectivele sportului și a jocului este direct. Astfel
Iniţierea în judo : jocuri şi exerciţii cu partener by Marin Chirazi () [Corola-publishinghouse/Science/364_a_641]
-
că lumea înconjurătoare a copilului cuprinde un microsistem (copilul însuși), un mezosistem (copilul, profesorul și colegii săi), un exosistem (copilul și relația lui cu școala privită ca un tot, cu părinții și cu alți factori externi) și, în sfârșit, un macrosistem (copilul în relație cu valorile culturale, sociale și educaționale și cu credințele oamenilor în general). în acest context, problemele care apar sunt văzute ca fiind rezultatul unei disfuncționalități între acestea. Interesul sporit în privința modelului ecosistemic se datorează faptului că acesta
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
rezolvarea așteptărilor diferitelor grupuri sociale, culturale), • în respectarea principiilor ecologice, ale dezvoltării durabile ale mediului, • în diversificarea instituțiilor educative, alături de cele oficiale (clasicul sens al alternativelor educaționale). Paradigma alternativelor educaționale a rezultat, dincolo de aceste determinări obiective, contextuale, la nivel de macrosistem și din dorința de succes, performanță personală, instituțională, de grup, prin aprofundarea studiului diferitelor elemente, condiții, interpretări, experiențe acumulate, combinații. Sau se pot abandona sau perfecționa, reconsidera proiecte anterioare și se propun și altele noi, ca soluții-ipoteze care trebuie cercetate
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
A. Degenne și M. Forse (1994) consideră că rețeaua socială reprezintă ansamblul relațiilor unui individ. Autorii citați precizează că termenul de rețea este utilizat atunci când accentul se pune pe o perspectivă mai largă, deschisă spre exterior, potrivit teoriei sistemice (microsistem, macrosistem, sistem, subsistem de rețelele socioumane), iar termenul de relație se utilizează când accentul cade pe perspectiva interindividuală (relațiile între membrii unei echipe, familii, etc). Rețelele de relații de care dispune o persoană la un moment dat pot include: soțul/soția
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
abuzul persoanelor de vârsta a treia, membri ai familiei); în mezosistem (violența la locul de muncă, violența în școală, violența ritualurilor de inițiere în anumite grupuri); în exosistem (violența în comunitate, în spații publice, în instituții, pe stradă etc.); în macrosistem (la nivelul valorilor, al religiilor, al stereotipiilor și reprezentărilor sociale etc.). 1.3. Violența umană în paginile anterioare am vorbit despre manifestări violente în natură și despre violența omului ca individ sau în grup. Ca țintă și victimă a manifestărilor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de disciplinare a lui; 13.este necesară o viziune ecosistemică în aprecierea incidenței maltratării copilului; chiar dacă în microsistemul familiei, copilul nu este expus la agresivități din partea membrilor familiei, el poate suferi de violență dezvoltată la nivel de mezosistem, exosistem sau macrosistem (Bronfenbrenner, 1979). Atunci când se lucreează cu copilul victimă, toate aceste nivele ierarhice vor fi luate în considerare atât sub aspectul factorilor de risc, cât și al resurselor, al factorilor tampon și protectivi disponibili. Utilizare acestei definiții are importante consecințe pentru
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
consideră că vulnerabilitatea trebuie văzută mai degrabă ca o caracteristică a individului, în vreme ce factorii de risc sunt mai degrabă exteriori, aparținând mediului. în interacțiunile ființei vulnerabile cu factorii de risc și cei de protecție, aparținând microsistemului familiei, mezosistemului, exosistemului și macrosistemului unei societăți, se construiește continuu sănătatea fizică și mentală, subsumate conceptului de bunăstare a individului. Rolul experienței timpurii în construirea vulnerabilității. Vulnerabilitatea poate fi datorată specificului stadiului de dezvoltare a copilului sau a ființei umane și poate fi, în același
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
muncă și viața familiei Parcurgând lista mecanismelor care construiesc reziliența familiei observăm că la baza rezilienței familiei stă o anumită educație, un bun simț și respectul față de celălalt, cu diferențele lui. Contextul cultural în care funcționează familia, aspectele generate de macrosistem (valori, norme ce se reflectă la nivelul societății) sunt în cel mai înalt grad generatoare de reziliență sau dimpotrivă, de adversități ce vor tulbura viața familiei. Așa cum la nivelul individului, capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
politice, sociale, ecologice, culturale ale unei anumite societăți, în care comunitatea reprezintă o structură componentă. Așa cum am spus deja, reziliența familiei se manifestă și este sprijinită de contextul social în care funcționează familia, de comunitate, cu aspectele de mezo-, exoși macrosistem (Bronfenbrenner, 1979). Prin analogie cu reziliența individului și a familiei, reziliența comunitară reprezintă capacitatea unei comunități de a face față dificultăților cu care se confruntă. Depășirea dificultăților conduce la un plus de cunoștințe, abilități, capacități de confruntare cu dificultățile. „Reziliența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
de factor structural nu se referă la un parametru al vieții sociale, ci la însăși structura social-economică a respectivei societăți. Orice fenomen social particular are dinamica sa proprie, cauzalitatea sa „locală”, dar, făcând parte dintr-o societate globală, dintr-un macrosistem, va fi determinat într-o măsură sau alta de structura acestuia. Introducerea structurii macrosociale, ca parametru structural în explicația diferitelor fenomene sociale, reprezintă, de asemenea, o caracteristică definitorie, distinctivă a abordării sociologice marxiste. În ultimele decenii s-a dezvoltat o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
public în domeniul activității sportive, cu determinările sale legale și izvorâte din necesitățile sociale, ar trebui să aibă ca obiect și studiul proceselor și relațiilor specifice din cadrul următoarelor domenii: * dintre componentele sistemului național de educație fizică și sport și elementele macrosistemului economico-social național; * dintre sistemul specific din țară și suprasistemul internațional interorganizațional (CIO, federații sportive internaționale, etc.) și interstatal (Consiliul Europei -CDDS, Comunitatea Europeană, ONU, UNESCO, etc.); * dintre elementele componente ale sistemului național de educație fizică și sport; * în cadrul organizațiilor, structuri
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
organizația sportivă mai are și atributul de formare; c. dimensiunea structurală - organizația sportivă privită ca un organism formal constituit; d. dimensiunea sistemică - organizațiile sportive sunt sisteme deschise de sine stătătoare în cadrul sistemului național de educație fizică și sport, integrate în macrosistemul economico-social; e. dimensiunea culturală - organizația sportivă ca producătoare de valori reflectate în cultura organizațională, de sistem și națională; f. dimensiunea politico-socială - organizația sportivă ca loc de reflectare a cursului social politic. 2. A doua determinare este aceea dată de condițiile
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
a mediului organizațional. Misiunea organizației sportive poate fi conturată dacă se va încerca să se formuleze răspunsuri pertinente la o serie de întrebări, cum ar fi: * care este rolul organizației sportive în cadrul sistemului de educație fizică și sport și în macrosistemul economico social specific; * care sunt produsele și / sau serviciile organizaționale și căror categorii de consumatori se adresează aceasta; * care sunt valorile promovate în cadrul organizației sportive și către ce aspiră managementul acesteia; * în ce măsură sunt promovate preocupările pentru imaginea publică a organizației
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
elaborarea, operaționalizarea și evaluarea strategiilor și politicilor organizaționale nu poate avea o fundamentare științifică fără cunoașterea și valorificarea deplină a factorilor de mediu, a interacțiunilor dintre aceștia; 3. organizația sportivă există, funcționează și se dezvoltă numai integrată în micro și macrosisteme (local, regional, național, internațional); îndeplinirea funcțiilor organizației, satisfacerea categoriilor de trebuințe specifice și asigurarea resurselor manageriale este posibilă numai în condițiile luării în considerare a factorilor mediului ambiant. Considerăm că cercetarea mediului organizațional și determinarea celor patru categorii de elemente
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
2001, E. Burduș 2004) considerăm că pot fi formulate o serie de premise care stau la baza managementului comparat în activitatea sportivă: 1. premisa abordării sistemice, culturale și contextuale a managementului comparat care: 1.1. să cuprindă micro, mezo și macrosisteme; 1.2. să vizeze soluționări practice și investigații teoretico metodologice; 1.3. să ia în considerare determinări de natură economică, socială, politică și tehnologică; 2. premisa considerării diversității, noutății și dinamismului formelor de management; 3. premisa determinării celor mai eficace
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
conduitelor organizaționale considerate valide din punctul de vedere al influențelor pozitive asupra managementului; oferă un fundament solid pentru compararea managementului promovat în diferite contexte și culturi, pentru analiza legăturilor între elementele sistemului organizației și între organizație și celelalte componente ale macrosistemului economico-social, precum și efectuarea unui transfer eficace de know how managerial. 11.4. Cultura organizațională și cultura managerială Din cele prezentate în subcapitolul anterior se desprinde concluzia că aria de cuprindere a culturii organizaționale este destul de largă și depășește sfera de
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]