KorAP: Find »[drukola/base=macrosomie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 >

56 matches

Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715

întâlnite în sarcina necomplicată cu DZ, ce sunt cuprinse între 52-115 mg/dl (2,9-6,4 mmol/l), cu o medie de 85 mg/dl (4,7 mmol/l). Kitzmiller și colab. (37) consideră că valoarea glicemică prag pentru apariția macrosomiei fetale, este un vârf postprandial mai mare de 130 mg/dl (7,2 mmol/l), arătând totodată că o glicemie postprandială medie sub 110 mg/dl (6,1 mmol/l) se poate asocia cu întârziere în creșterea fetală și copii

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
observat, că doar o valoare glicemică medie zilnică mai mică sau egală cu 85 mg/dl (5,3 mmol/l), atinsă devreme în trimestrul II și continuată în trimestrul III, se asociază cu o mărime fetală normală la naștere. Incidența macrosomiei fetale în acest grup a fost de 5,4%, față de 37,8% la femeile cu o glicemie mai mare de 95 mg/dl (aproximativ 100 mg/dl) în trimestrul II și mai mică de 95 mg/dl în trimestrul III

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
cel întâlnit în sarcinile nediabetice (8,5% în grupul de control), iar valorile glicemice scăzute nu s-au corelat, în respectivul studiu, cu creșterea incidenței întârzierii în creștere fetală sau a hipoglicemiilor severe. În afara controlului glicemic și independent de acesta, macrosomia fetală se corelează și cu greutatea maternă dinainte de sarcină, ca și cu câștigul ponderal matern din cursul sarcinii. În patogeneza macrosomiei fetale rolul primordial îl are hiperglicemia maternă, ce duce la hiperglicemie fetală, urmată de stimularea celulelor b-pancreatice fetale, cu

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
studiu, cu creșterea incidenței întârzierii în creștere fetală sau a hipoglicemiilor severe. În afara controlului glicemic și independent de acesta, macrosomia fetală se corelează și cu greutatea maternă dinainte de sarcină, ca și cu câștigul ponderal matern din cursul sarcinii. În patogeneza macrosomiei fetale rolul primordial îl are hiperglicemia maternă, ce duce la hiperglicemie fetală, urmată de stimularea celulelor b-pancreatice fetale, cu creșterea sintezei de insulină fetală. Rolul hiperglicemiei materne în apariția macrosomiei fetale este susținut și de constatarea că intensificarea tratamentului insulinic

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
și cu câștigul ponderal matern din cursul sarcinii. În patogeneza macrosomiei fetale rolul primordial îl are hiperglicemia maternă, ce duce la hiperglicemie fetală, urmată de stimularea celulelor b-pancreatice fetale, cu creșterea sintezei de insulină fetală. Rolul hiperglicemiei materne în apariția macrosomiei fetale este susținut și de constatarea că intensificarea tratamentului insulinic, cu normalizarea valorilor glicemice, tinde să normalizeze mărimea copilului, ca și aspectul acestuia la naștere. Această ameliorare se datorează, în parte, reducerii țesutului adipos ce se acumulează în ultimele 8-10

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
cazul sarcinilor nediabetice), asociată cu o creștere normală a capului, chiar în prezența unor hiperglicemii marcate. Creșterea accentuată a circumferinței abdominale se datorează depunerilor preferențiale de grăsime în regiunile abdominală și interscapulară, depunerea centrală a grăsimii fiind una din caracteristicile macrosomiei diabetice. Nou născuții macrosomi sunt surprinzător de asemănători, toți fiind rotofei, pletorici, cu facies cushingoid (în lună plină), piele lucioasă, roșie-vânătă, cu erupții peteșiale și hemoragii periombilicale. Icterul neonatal este mai pronunțat și durează mai mult. La nivelul membranei conjunctivale

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
cu o creștere normală a capului, chiar în prezența unor hiperglicemii marcate. Creșterea accentuată a circumferinței abdominale se datorează depunerilor preferențiale de grăsime în regiunile abdominală și interscapulară, depunerea centrală a grăsimii fiind una din caracteristicile macrosomiei diabetice. Nou născuții macrosomi sunt surprinzător de asemănători, toți fiind rotofei, pletorici, cu facies cushingoid (în lună plină), piele lucioasă, roșie-vânătă, cu erupții peteșiale și hemoragii periombilicale. Icterul neonatal este mai pronunțat și durează mai mult. La nivelul membranei conjunctivale se întâlnesc ectazii venoase

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
rotofei, pletorici, cu facies cushingoid (în lună plină), piele lucioasă, roșie-vânătă, cu erupții peteșiale și hemoragii periombilicale. Icterul neonatal este mai pronunțat și durează mai mult. La nivelul membranei conjunctivale se întâlnesc ectazii venoase cu edem perivascular. De asemenea, nou-născuții macrosomi prezintă mai frecvent malformațiile congenitale (cardiovasculare, ale sistemului nervos central, ale craniului, ale membrelor etc.). Polihidramniosul este frecvent, datorându-se osmolarității crescute a lichidului amniotic (datorată excesului de glucoză), poliuriei fetale (consecința hiperglicemiei fetale) și diminuării deglutiției fetale. Macrosomia fetală

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
nou-născuții macrosomi prezintă mai frecvent malformațiile congenitale (cardiovasculare, ale sistemului nervos central, ale craniului, ale membrelor etc.). Polihidramniosul este frecvent, datorându-se osmolarității crescute a lichidului amniotic (datorată excesului de glucoză), poliuriei fetale (consecința hiperglicemiei fetale) și diminuării deglutiției fetale. Macrosomia fetală se asociază și cu creșterea riscului de traumatisme la naștere (fractură de claviculă, distocie de umăr cu paralizie brahială, ruperea filierei pelvi-genitale), asfixie intrapartum, ce apar ca urmare a neconcordanței dintre mărimea fătului și canalul de naștere, ca și

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
naștere, ca și cu creșterea ratei nașterilor prin operație cezariană. Riscul injuriei de plex brahial prin distocie de umăr, este de aproximativ de 7% la copii cu greutate mai mare de 4000 g, ajungând chiar până la 14% la nou născuții macrosomi din mame diabetice, datorită faptului că aceștia au un grad mai mare de obezitate abdominală. Totodată, nou-născuții macrosomi pot prezenta stări de șoc sau acidoză metabolică și/sau respiratorie, având o evoluție neonatală foarte dificilă. Complicațiile neonatale cele mai frecvente

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
umăr, este de aproximativ de 7% la copii cu greutate mai mare de 4000 g, ajungând chiar până la 14% la nou născuții macrosomi din mame diabetice, datorită faptului că aceștia au un grad mai mare de obezitate abdominală. Totodată, nou-născuții macrosomi pot prezenta stări de șoc sau acidoză metabolică și/sau respiratorie, având o evoluție neonatală foarte dificilă. Complicațiile neonatale cele mai frecvente sunt: hipoglicemia neonatală, policitemia, hiperbilirubinemia, hipocalcemia, tulburări de coagulare. Accelerarea creșterii începută în viața intrauterină, se poate extinde

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
o evoluție neonatală foarte dificilă. Complicațiile neonatale cele mai frecvente sunt: hipoglicemia neonatală, policitemia, hiperbilirubinemia, hipocalcemia, tulburări de coagulare. Accelerarea creșterii începută în viața intrauterină, se poate extinde și în copilărie și apoi la adult. Silverman (62) a arătat că macrosomia neonatală se rezolvă în primul an după naștere, dar se asociază cu apariția ulterioară a obezității, ce este mai pronunțată în adolescență și se corelează cu IMC-ul pregestațional al mamei. Similar, el a observat și o creștere a incidenței

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
și dezvoltării fetale, în scopul reducerii morbidității și mortalității perinatale, stabilirea momentului optim pentru declanșarea nașterii și alegerea căii de naștere. Monitorizarea creșterii și dezvoltării fetale Determinarea vârstei gestaționale exacte este foarte importantă la gravida diabetică (pentru evaluarea corectă a macrosomiei sau întârzierii în creșterea intrauterină și polihidramniosului) și se bazează pe evaluarea ultrasonografică, în relație cu data ultimei menstruații. Monitorizarea fetală este necesară din cel puțin 2 motive: - aprecierea viabilității fetale și prevenirea suferinței fetale; - stabilirea momentului optim al nașterii

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
detectează majoritatea malformațiilor cardiace. În condițiile unui control metabolic slab în ultimul trimestru de sarcină, poate să apară o creștere rapidă a placentei și a diametrului abdominal fetal, în discordanță cu diametrul biparietal, care rămâne nemodificat, modificări caracteristice pentru apariția macrosomiei fetale. Predicția greutății fetale, folosind un singur set de măsurători, nu este suficient de fidelă, ecografiile seriate (la 2-3 săptămâni) putând oferi o estimare mai bună a greutății fătului la naștere. Ultrasonografia trebuie repetată după maxim 4 săptămâni. Monitorizarea „stării

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
funcțională a placentei, în timp ce nivelele estriolului plasmatic și urinar probează starea fătului. Estrioluria: metodă larg folosită, mai ales în trecut, pentru aprecierea sarcinii cu risc crescut. Valorile normale diferă în funcție de vârsta sarcinii, cele mici sugerând suferința fetală, iar cele mari macrosomia. Pentru a avea valoare prognostică estriolul trebuie dozat în dinamică, după săptămâna 32 de sarcină. O scădere de peste 35% este considerată patologică și necesită internarea gravidei. Estriolul plasmatic poate oferi date mai importante pentru aprecierea viabilității fetale, dar se determină

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
asocierea cu o perfuzie continuă cu insulină. O alternativă la administrarea de glucocorticosteroizi la mamă este administrarea de surfactant, sub formă de aerosoli, la nou-născut. Stabilirea momentului nașterii Este momentul cheie al atitudinii obstetricale, știut fiind că riscul suferinței fetale, macrosomiei, morții intrauterine a fătului sau al traumatismelor la naștere crește cu vârsta gestațională și devine maxim în ultimele 4 săptămâni. În același timp, o vârstă gestațională prea mică favorizează apariția SDR după naștere, ca urmare a imaturității pulmonare fetale. În

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
parametrii: - gradul de maturitate fetală; - apariția suferinței fetale. În absența complicațiilor materno-fetale ținta pentru momentul nașterii trebuie să fie între săptămânile 39 (38 de săptămâni complete) și 41 (40 de săptămâni complete). Prelungirea sarcinii după săptămâna 39 poate crește riscul macrosomiei fetale și morții intrauterine a fătului, fără a scădea rata operațiilor cezariene. La gravidele cu risc crescut, sau dacă obstetricianul este îngrijorat de creșterea greutății fetale, nașterea poate fi indusă între săptămânile 36-38 de sarcină, numai după documentarea maturizării pulmonare

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
asupra metabolismului glucidic, decât cele ce conțin norethisteron. De aceea pilulele trifazice cu norethisteron vor fi prescrise preferențial la pacientele diabetice sau cu risc crescut de a face diabet (antecedente heredocolaterale de DZ, antecedente de diabet gestațional, nașterea de copii macrosomi, obeze etc). Efecte pe metabolismul glucidic: ACO estroprogestative sau numai progestative pot determina scăderea toleranței la glucide, hiperinsulinism și creșterea rezistenței periferice la insulină. Cu toate acestea, nu s-a constatat o creștere a incidenței diabetului zaharat printre femeile ce

Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru (2004) [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484

mică decât cea a pacienților tratați convențional. Eficacitatea clinică a administrării insulinei la pacientele cu diabet gestațional, la care obiectivele glicemice nu au fost realizate prin terapie nutrițională, evaluată prin reducerea mortalității fetale intrauterine, a accidentelor obstetricale, a reducerii incidenței macrosomiei fetale și a mortalității perinatale, a fost convingător demonstrată (7). 18. PROBLEME SOCIO-ECONOMICE ÎN TRATAMENTUL CU INSULINĂ Mai mulți factori pot fi invocați în a explica creșterea considerabilă în ultimii ani a numărului studiilor privind costurile îngrijirii diabetului zaharat (1

Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
Corola-website/Law/270343_a_271672

Gravidele cu risc crescut de diabet gestațional vor fi supuse screening-ului pentru diabet zaharat cât mai curând posibil după confirmarea existenței sarcinii. Criteriile pentru riscul foarte ridicat sunt: obezitatea severă, diagnostic anterior de diabet gestațional sau nașterea unor feți cu macrosomie pentru vârsta gestațională, glicozurie persistentă, diagnosticul de sindrom al ovarelor polichistice, antecedente heredocolaterale semnificative de diabet zaharat tip 2 (C). R 9. Gravidele cu risc moderat vor efectua screening-ul pentru diabet gestațional în săptămânile 24 - 28 de sarcină (C). R

GHID din 1 martie 2016 la Ordinul nr. 226/2015 , privind modificarea anexei nr. 12 la Ordinul nr. 1.059/2009. In: EUR-Lex (2016) [Corola-website/Law/270343_a_271672]
Corola-website/Science/91986_a_92481

au risc crescut de complicații obstetricale și ulterior, un risc de 50-70 % de dezvoltare a diabetului zaharat de tip 2 în următorii 5 - 10 ani [7,8]. Copiii proveniți din mame diagnosticate cu DZG au șanse sporite de complicații perinatale (macrosomie, distocia umărului, leziuni ale plexului brahial, hipoglicemie) și risc pe termen lung de obezitate și diabet zaharat tip 2 [10]. Insulinorezistența este mai marcată în trimestrul III de sarcină, acesta fiind și motivul pentru care screeningul pentru DZG se recomandă

Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
este de obicei multifactorial și poligenic. Uneori, datorită nevoilor crescute de insulină în sarcină, diabetul autoimun și diabetul de maturitate al adultului tânăr (MODY) pot fi ocazional diagnosticate inițial ca DZG. Hiperglicemia din trimestrul III de sarcină se asociază cu macrosomia, hipoglicemia, hiperbilirubinemia și hipocalcemia neonatală *22,23]. Studiul HAPO (Hyperglicemia and Advance Pregnancy Outcomes) a arătat că până și creșteri ușoare în glicemia mamei cresc riscul pentru macrosomia fetală și consecințele legate de aceasta și nu a demonstrat un prag

Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
inițial ca DZG. Hiperglicemia din trimestrul III de sarcină se asociază cu macrosomia, hipoglicemia, hiperbilirubinemia și hipocalcemia neonatală *22,23]. Studiul HAPO (Hyperglicemia and Advance Pregnancy Outcomes) a arătat că până și creșteri ușoare în glicemia mamei cresc riscul pentru macrosomia fetală și consecințele legate de aceasta și nu a demonstrat un prag glicemic pentru acest risc [24]. La femeile cu diabet zaharat slab controlat preconcepțional, sau în primul trimestru de sarcină, crește riscul de malformații fetale; atunci când el rămâne nediagnosticat

Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
și alte strategii diagnostice. Se sugerează screeningul în primul trimestru de sarcină pentru femeile cu risc crescut și screeningul universal în săptămânile 24-28 de sarcină. Sunt considerate cu risc crescut femeile: cu vârstă peste 40 ani, cu istoric de copii macrosomi, cu istoric de tulburări de glicoreglare, din etnii cu risc crescut, cu valori glicemice a jeun sau ocazional crescute. d. Ghidurile NICE, în Marea Britanie: recomandă screeningul femeilor cu oricare din următorii factori de risc pentru DZG [37]: IMC>30Kg/m2

Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]
istoric de tulburări de glicoreglare, din etnii cu risc crescut, cu valori glicemice a jeun sau ocazional crescute. d. Ghidurile NICE, în Marea Britanie: recomandă screeningul femeilor cu oricare din următorii factori de risc pentru DZG [37]: IMC>30Kg/m2, copii macrosomi (>4,5Kg), DZG anterior, istoric familial de diabet zaharat (rude de gradul I cu DZ), origine în zone cu prevalență crescută de diabet zaharat (sud asiatici - mai ales, femei cu origine în India,Pakistan sau Bangladesh, negrii din Caraibe; Orientul Mijlociu

Diabetul zaharat gestațional - ghid clinic [Corola-website/Science/91986_a_92481]