96 matches
-
eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor, vor conduce la o modificare a mecanismelor microscopie.” (Prigogine și Stengers, 1989). Apare deci un proces coevolutiv în care entitățile microscopice individuale și macrostructurile create prin interacțiunile dintre aceste se influențează una pe alta într-un proces iterativ continuu. În sistemele sociale, autoorganizarea poate fi descrisă ca apariția spontană a unui grup care execută o sarcină sau are un anumit scop comun; grupul decide
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
În foarte recentele sale scrieri de morală (1998, cap. Despre presă) Umberto Eco oferă o schematizare a presei italiene ca sistem, aproape simultan cu analiza necruțătoare a lui Pierre Bourdieu (1996 Sur la télévision. L'emprise du journalisme). Dar deși macrostructura semantică este inevitabil analogă: spectacularizarea politicului, presiunea scopului și a logicii comerciale, hegemonia televiziunii etc., perspectivele sînt diferite; pentru Eco esențială este evoluția sistemului și a "populațiilor" de concepte, iar pentru Bourdieu rolul actorului-jur-nalist în cîmpul jurnalistic. După dezbaterile și
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
discrete (vezi Boudon, 1997:356). Schimbarea socială este concepută așadar nu numai ca rezultat al "forțelor istorice", ci și al acțiunilor și interacțiunilor actorilor sociali. Ea trebuie analizată ca o consecință a unui set de acțiuni individuale (Boudon, 1986:29). Macrostructurile și schimbările sociale pe scală mare sunt produse prin schimbări agregate la nivelul microresurselor (Collins, 1981). Societatea înseamnă practici sociale, ea este structurabilă, nu structurală. Structurile sociale (regulile și resursele) fac posibilă acțiunea, dar în același timp sunt create prin
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
gramaticii funcționale (Halliday 1994), care pledează pentru un flux mental al interpretării textelor că mesaje, schimburi și, în final, ca reprezentări; și, pe de altă parte, analiza critică a discursului (van Dijk 1977, 1985; Fairclough 1989), care oferă reprezentărilor o macrostructura ideologică construită pe valori experiențiale, relaționale și expresive. Lectură semiotica propusă de autoare are în vedere trei sisteme semiotice: * participanții reprezentați. Reprezentările narative și conceptuale ale textelor corporatiste, politice sau literare, care se regăsesc în cartea Semiotici textuale, sunt construite
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
Analiza critică a discursului (CDA Critical Discourse Analysis) studiază rolul discursului în producția și provocările relațiilor de dominantă (van Dijk 1990: 249), principala teza fiind faptul că orice reprezentare și proces cognitiv social are o importanță dimensiune discursiva, a cărei macrostructura ideologică este construită pe valori experiențiale, relaționale și expresive. I. O analiză semiotica a discursului dincolo de cubul rubik discursiv Conturarea cubului (rubik) discursiv (Cmeciu C. 2005a: 39-43) s-a materializat dintr-o dorința de a depăși reprezentările liniare ale schimbului
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
existența participanților prin modalitățile competenței, cunoașterii, voinței sau/ și datoriei. I.2.c.1. De la acțiune la ideologie Analiza critică a discursului (CDA) presupune depășirea microstructurii unui text, oferită de identitate referențiala, conectori, coeziune, coerentă, pentru a ajunge la o macrostructura discursiva. Acest nivel abstract justifica analizarea participanților interactivi prin prisma unor valori relaționale, experiențiale și expresive. Decodarea unui text pentru a ajunge la un discurs prin glisarea dinspre structurile microtextuale către structurile macrodiscursive justifica triunghiul multidisciplinar discurs societate cunoaștere, care
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
pot fi: - plan narativ, în care se cristalizează un fir epic/un „desen“ epic alcătuit din 23 fire epice (plan „supraetajat“); e dinamizat de unul sau mai multe conflicte - plan descriptiv (plan cadru sintetic sau un plan monografic), care însumează macrostructuri ale universului ficțional: repere spațiotemporale ale acțiunii, elemente definitorii ale existenței unei societăți/unor clase sociale/unui grup social etc. - plan analitic în care se detaliază universul lăuntric al eroilor (conștient, subconștient, inconștient; psihologia/trăirile/reflecțiile/dilemele la nivelul rațiunii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
către principiile globale sau stările generale care însoțesc întreaga mulțime de agenți. De pildă, el afirmă că activitatea neuronală a creierului uman reprezintă o proprietate emergentă, și de aici sunt posibile conștiința, gândirea și creația. Relațiile reciproce dintre microevenimente și macrostructuri sunt bidirecționale și se creează astfel o influență reciprocă atunci când feedbackul funcționează „Una dintre cele mai importante probleme ale teoriei evoluționiste este feedbackul eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
feedbackul eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor, vor conduce la o modificare a mecanismelor microscopie.” (Prigogine, Stengers, 1989). Apare deci un proces coevolutiv în care entitățile microscopice individuale și macrostructurile create prin interacțiunile dintre acestea se influențează una pe alta într-un proces iterativ continuu. În sistemele sociale, autoorganizarea poate fi descrisă ca apariția spontană a unui grup care execută o sarcină sau are un anumit scop comun; grupul decide
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
de natura celor pe care turbulențele le declanșează în structura lui internă. Din această perspectivă, turbulențele sunt necesare, deoarece declanșează schimbări care produc „rupturi” între interacțiunile și conexiunile care există între elementele sistemului. Aceste „fracturi” afectează, în continuare, microstructura și macrostructura sistemului, în modalități extrem de complicate studiate de criticalitatea organizată. 2.4.4. Ce este volatilitatea piețelor financiare? Piețele financiare, spre deosebire de alte piețe din economie, pot înregistra schimbări dramatice, în care prețul activelor poate să apară prea volatil pentru a putea
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
granițele funcționale, în timp ce federalismul implică autonomia jurisdicțională a unităților locale. Conceptul de cooperare federală implică suprapunerea verticală a autorității cu guvernanța comună. Dacă acest concept este extins spre coordonarea orizontală, va rezulta o apropiere a conceptului de organizație organică de macrostructura teritorială a statului. Structurarea recursivă a rețelelor de politici sugerează că relațiile many-to-many pot fi extinse dincolo de granițele dintre organizații și unitățile teritoriale ale statului. Această perspectivă corespunde argumentelor conform cărora caracteristica esențială a unei organizații în rețea constă în
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
pot fi: - plan narativ, în care se cristalizează un fir epic/un „desen“ epic alcătuit din 23 fire epice (plan „supraetajat“); e dinamizat de unul sau mai multe conflicte - plan descriptiv (plan cadru sintetic sau un plan monografic), care însumează macrostructuri ale universului ficțional: repere spațiotemporale ale acțiunii, elemente definitorii ale existenței unei societăți/unor clase sociale/unui grup social etc. - plan analitic în care se detaliază universul lăuntric al eroilor (conștient, subconștient, inconștient; psihologia/trăirile/reflecțiile/dilemele la nivelul rațiunii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
țărilor apărute după prăbușirea sistemelor coloniale în deceniile postbelice. Ideologia socialismului depindea de mult- așteptata "moarte a capitalismului ajuns în ultimul stadiu de evoluție (Lenin)". Or, capitalismul a trecut prin multe schimbări infrastructurale, datorită unor achiziții tehnico-științifice în micro- și macrostructura lumii, precum și în noile posibilități umane de muncă și avuții sociale. Este adevărat că nu s-au prea găsit soluții la fenomenele de criză spiritual-umană care subminează cultura și dezechilibrează viețile oamenilor atinși de duritățile noii civilizații. Pe de altă
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt enunțător, "GENERAL", care este veritabilul garant al adevărului din proverb (1984, p. 113). O macrostructură semantică, rezultată din cele treisprezece propoziții, poate fi construită pe baza propoziției generice: "Cărți cu care copiii ajung direct mari". Această semnătură publicitară, legată de numele colecției, este un factor unitar al propozițiilor. În egală măsură, valoarea generală a enunțurilor
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semantismul substantivului "învățare" (care implică o anumită durată) au o dimensiune temporală și cauzală care permite apariția concluziei [P4']. De fapt, elementele plasate în poziție rematică ("anumite lucruri", "viața") au o capacitate și o densitate informativă superioară. Reunirea lor construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
epoci; condiția umană); comentariile și evaluările abundă ("cu siguranță această poveste se va termina prost"; "rechizitoriul cel mai violent și cel mai lipsit de speranță"; "ceea ce numim "ordine stabilită""; "ceea ce este etern"); imaginea redusă propusă de text este cea a macrostructurii semantice: un rechizitoriu împotriva ordinii stabilite. Menționăm că efectele de ecou dintre cele două texte ("reclama Balafre" și rezumatul cărții Un giulgiu nu are buzunare) punctează o complementaritate între conținutul parodic al unui roman polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces..." [s. n.]) și manifestată explicit în apelul final către public [P14]. O macrostructură semantică, rezumat al cuvîntului înainte, poate fi construită pe baza ultimei propoziții (catalogul ca mărturie a recunoștinței editorului față de public), consecință a unei serii de propoziții. Implicit, va rezulta valoarea ilocuționară a mărturiei: îndemn final care asigură unificarea unei succesiuni
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
putea nicio clipă să treacă drept o frază cu sens. (1969: 133) Revenind acum la aria lingvisticii propriu-zise, M.A.K. Halliday și R. Hasan, într-o lucrare clasică de lingvistică textuală (Cohesion in English), nu ezită să vorbească de "macrostructuri" care fac din fiecare text un text de "natură specifică conversația, povestirea, cântecul, corespondența comercială etc." (1976: 324). În opinia acestora, fiecare tip de text are propria sa structură discursivă, înțelegând prin aceasta structura globală "inerentă noțiunilor de povestire, rugăciune
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
globală "inerentă noțiunilor de povestire, rugăciune, baladă, corespondență oficială, sonet..." (1976: 326-327). Câțiva ani mai târziu, în cadrul teoriei sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri", rezervând noțiunea semantică de "macrostructură" temei sau topicului global al unui enunț: "Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs. Această formă este definită, precum în sintaxă, în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri", rezervând noțiunea semantică de "macrostructură" temei sau topicului global al unui enunț: "Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs. Această formă este definită, precum în sintaxă, în termeni de categorii schematice" (1981a: 26). În acest fel, problematica tipologiilor a sfârșit prin a fi introdusă în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
într-o zi voi ocupa un post de răspundere, nu voi mai permite niciodată ca francezii să aibă ocazia să spună: "Am fost înșelați." De aceea acum vă vorbesc deschis. A.3. Dimensiunea semantică globală este reprezentată prin ceea ce numim macrostructură semantică sau, mai simplu, tema globală a unui enunț. Caracterul ficțional sau nu al textului este, și la acest nivel, absolut esențial. Lumea reprezentată este fie imaginară, adică adesea supusă unei logici particulare, fie o lume guvernată de alternativa ADEVĂRAT
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cât și despre sonet (1984). Preiau parțial prima sa definiție a suprastructurilor, deoarece aceasta ne va permite să perfectăm ipoteza lui Bahtin despre relațiile dintre unități și "întregul enunțului finit": Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele situate la un nivel superior, vor fi organizate pe categoriile schematice ale suprastructurii, de exemplu schema narativă. (1981: 26-27) Preiau, de asemenea
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
m) legate de momentele constitutive ale aspectului. Cele două extreme permit redefinirea componentei (A integrând în unitatea de acțiune a procesului: m 1 = ÎNAINTEA PROCESULUI (acțiune iminentă = t), m 5 = DUPĂ PROCES (îndeplinirea recentă = t + n). Aceasta corespunde primelor două macrostructuri narative (Pn1 și Pn5) constitutive ale secvenței de bază. Procesul poate fi descompus, la rândul lui, în trei momente: m 2 = Debutul procesului (a începe să, a se pune pe). m 3 = Parcursul procesului (a continua să) m 4 = Sfârșitul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
b). Identificarea unui text sau a unei secvențe de text ca fiind "descriptiv(ă)" se face, credem noi, pe baza unui efect de secvență. Acest efect de secvență (detaliat ceva mai departe) constă în recunoașterea unei completitudini configuraționale (recunoașterea unei macrostructuri semantice sau bază tematică, a unui ancoraj enunțiativ-general și stabilirea unui macro-act de discurs, dat sau derivabil), pe de o parte, iar pe de altă parte, în recunoașterea unei grupări de propoziții în structură secvențială specifică. Această grupare poate corespunde
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]