96 matches
-
proiectivă sau retrospectivă), în cazul repetiției, și contiguitate contextual - discursivă, în cazul progresiei. Coerența locală nu generează în mod necesar un text coerent și la nivel global; coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței la nivel global, macrostructura joacă și un rol cognitiv de structurare a informației. Existența macrostructurii explică de ce identitatea referențială a indivizilor și a proprietăților, ca și relația lumilor, nu constituie o condiție
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
progresiei. Coerența locală nu generează în mod necesar un text coerent și la nivel global; coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței la nivel global, macrostructura joacă și un rol cognitiv de structurare a informației. Existența macrostructurii explică de ce identitatea referențială a indivizilor și a proprietăților, ca și relația lumilor, nu constituie o condiție suficientă de coerență. Fenomenul coerenței (principiu fundamental în funcționarea discursului) este dublu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și la nivel global; coerența globală este asigurată de un principiu semantic integrator, definibil în termeni de macrostructură. Pe lîngă rolul lingvistic de "gardian" al coerenței la nivel global, macrostructura joacă și un rol cognitiv de structurare a informației. Existența macrostructurii explică de ce identitatea referențială a indivizilor și a proprietăților, ca și relația lumilor, nu constituie o condiție suficientă de coerență. Fenomenul coerenței (principiu fundamental în funcționarea discursului) este dublu determinat: pe de o parte, de reguli propriu-zis lingvistice de selecție-concatenare
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de vorbire), atribuită propozițiilor. Există apoi un al doilea nivel, unde grupurile de propoziții sînt, printr-o serie de prefaceri, condensate și stocate în memorie pentru a permite continuarea construcției sensului prin integrarea enunțurilor următoare. Aceste grupuri de propoziții formează macrostructurile semantice iar stabilirea lor este facilitată, la un ultim nivel, de recunoașterea organizărilor convenționale, structuri globale de forme sau scheme de texte pe care T. A. van Dijk propune să fie numite suprastructuri. Spre deosebire de macrostructură, suprastructura nu determină un conținut
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Aceste grupuri de propoziții formează macrostructurile semantice iar stabilirea lor este facilitată, la un ultim nivel, de recunoașterea organizărilor convenționale, structuri globale de forme sau scheme de texte pe care T. A. van Dijk propune să fie numite suprastructuri. Spre deosebire de macrostructură, suprastructura nu determină un conținut global, ci mai degrabă o "formă" globală a unui discurs. Propozițiile, cele de la nivel înalt, vor organiza, prin categoriile schematice ale suprastructurii, schema narativă. Acest cercetător vorbește de suprastructuri atît în cazul povestirii și argumentației
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de teoreticianul francez e extrem de util pentru investigarea "discursului repetat", după cum a dovedit-o chiar ampla analiză pe care Genette i-a consacrat-o romanului Ulysses de James Joyce. E drept că abordările de această factură, care panoramează cu succes macrostructurile literare, sunt de o mai mică utilitate pentru demersurile lingvistice care își concentrează atenția asupra microstructurilor textuale. 6.4. În afara cazurilor semnalate mai sus, studiul "discursului repetat" a stârnit și interesul criticii literare. Printre cele mai cunoscute demersuri de acest
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de cartografiere a macrostructurilor epice. Dar, suspendând raportarea la contextul istorico-literar, O. ratează în mare măsură șansa de a da prima sinteză de anvergură asupra prozei optzeciste. Justă în esență, ideea de a circumscrie proza generației sale cu ajutorul conceptelor liminalitate și transgresiune este în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
e13 Expresiv: Trăiască Franța! Se vede limpede aici cum, într-un text monologal, actele discursive punctuale nu capătă sens decît prin inserția lor în structuri ierarhice la nivele superioare de complexitate. Capitolul 5 va avea ca scop clarificarea naturii acestor macrostructuri textuale, dar să reținem de pe-acum că sensul unui enunț rezidă fundamental în continuarea discursului pe care o face posibilă. Este important să nu ne oprim la actele de discurs înfăptuite (la valoarea lor ilocuționară proprie), ci să luăm
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în memoria de lucru, fapt care permite continuarea construirii sensului prin integrarea enunțurilor următoare. Stabilirea acestor regrupări semantice este facilitată, la un ultim nivel, de recunoașterea organizărilor convenționale, schemele textelor pentru care Van Dijk a propus denumirea de "suprastructuri": Spre deosebire de macrostructuri, acestea nu determină un "conținut" global, ci mai curînd "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele de un nivel destul de ridicat, vor fi organizate de categoriile schematice ale suprastructurii, ca de exemplu, schema narativă. (1981: 26-27) Van Dijk
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
290). Această configurație sau "întreg al enunțului finit" trebuie abordată din două unghiuri complementare. 3.1. Macro-structură semantică (temă, topic) Un text poate aproape întotdeauna să fie rezumat semantic de un titlu (dat sau deductibil). În acest caz vorbim de "macrostructură semantică" sau de "tema-topic" a discursului, stabilită fie la producere (dată peritextual) pentru orientarea interpretării, fie în cursul lecturii/audiției unui text: Topicul este o ipoteză care depinde de inițiativa cititorului care o formulează într-un mod oarecum rudimentar, sub
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
putea nicio clipă să treacă drept o frază cu sens. (1969: 133) Revenind acum la aria lingvisticii propriu-zise, M.A.K. Halliday și R. Hasan, într-o lucrare clasică de lingvistică textuală (Cohesion in English), nu ezită să vorbească de "macrostructuri" care fac din fiecare text un text de "natură specifică conversația, povestirea, cântecul, corespondența comercială etc." (1976: 324). În opinia acestora, fiecare tip de text are propria sa structură discursivă, înțelegând prin aceasta structura globală "inerentă noțiunilor de povestire, rugăciune
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
globală "inerentă noțiunilor de povestire, rugăciune, baladă, corespondență oficială, sonet..." (1976: 326-327). Câțiva ani mai târziu, în cadrul teoriei sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri", rezervând noțiunea semantică de "macrostructură" temei sau topicului global al unui enunț: "Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs. Această formă este definită, precum în sintaxă, în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
sale despre text, T.A. Van Dijk (1978, 1981 a și b, 1984) vorbește mai degrabă de "suprastructuri", rezervând noțiunea semantică de "macrostructură" temei sau topicului global al unui enunț: "Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs. Această formă este definită, precum în sintaxă, în termeni de categorii schematice" (1981a: 26). În acest fel, problematica tipologiilor a sfârșit prin a fi introdusă în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
într-o zi voi ocupa un post de răspundere, nu voi mai permite niciodată ca francezii să aibă ocazia să spună: "Am fost înșelați." De aceea acum vă vorbesc deschis. A.3. Dimensiunea semantică globală este reprezentată prin ceea ce numim macrostructură semantică sau, mai simplu, tema globală a unui enunț. Caracterul ficțional sau nu al textului este, și la acest nivel, absolut esențial. Lumea reprezentată este fie imaginară, adică adesea supusă unei logici particulare, fie o lume guvernată de alternativa ADEVĂRAT
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cât și despre sonet (1984). Preiau parțial prima sa definiție a suprastructurilor, deoarece aceasta ne va permite să perfectăm ipoteza lui Bahtin despre relațiile dintre unități și "întregul enunțului finit": Suprastructurile sunt structuri globale care se aseamănă unei scheme. Spre deosebire de macrostructuri, ele nu determină un "conținut" global, ci mai degrabă "forma" globală a unui discurs [...]. Macro-propozițiile, cel puțin cele situate la un nivel superior, vor fi organizate pe categoriile schematice ale suprastructurii, de exemplu schema narativă. (1981: 26-27) Preiau, de asemenea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
m) legate de momentele constitutive ale aspectului. Cele două extreme permit redefinirea componentei (A integrând în unitatea de acțiune a procesului: m 1 = ÎNAINTEA PROCESULUI (acțiune iminentă = t), m 5 = DUPĂ PROCES (îndeplinirea recentă = t + n). Aceasta corespunde primelor două macrostructuri narative (Pn1 și Pn5) constitutive ale secvenței de bază. Procesul poate fi descompus, la rândul lui, în trei momente: m 2 = Debutul procesului (a începe să, a se pune pe). m 3 = Parcursul procesului (a continua să) m 4 = Sfârșitul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
un cadru polifonic, vom remarca faptul că locutorul proverbului este și enunțătorul lui, adică și-l asumă personal, dar nu o face decît în spatele unui alt enunțător, "GENERAL", care este veritabilul garant al adevărului din proverb (1984, p. 113). O macrostructură semantică, rezultată din cele treisprezece propoziții, poate fi construită pe baza propoziției generice: "Cărți cu care copiii ajung direct mari". Această semnătură publicitară, legată de numele colecției, este un factor unitar al propozițiilor. În egală măsură, valoarea generală a enunțurilor
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
semantismul substantivului "învățare" (care implică o anumită durată) au o dimensiune temporală și cauzală care permite apariția concluziei [P4']. De fapt, elementele plasate în poziție rematică ("anumite lucruri", "viața") au o capacitate și o densitate informativă superioară. Reunirea lor construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
epoci; condiția umană); comentariile și evaluările abundă ("cu siguranță această poveste se va termina prost"; "rechizitoriul cel mai violent și cel mai lipsit de speranță"; "ceea ce numim "ordine stabilită""; "ceea ce este etern"); imaginea redusă propusă de text este cea a macrostructurii semantice: un rechizitoriu împotriva ordinii stabilite. Menționăm că efectele de ecou dintre cele două texte ("reclama Balafre" și rezumatul cărții Un giulgiu nu are buzunare) punctează o complementaritate între conținutul parodic al unui roman polițist ("Marca unui bărbat hotărît") și
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de-a doua propoziție narativă (complicarea) drept un argument pentru o concluzie. Orientarea argumentativă a textului (proprie ultimei coperte) reprezintă funcția unei secvențialități, în cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în co-enunțători (NOI-VALID); acest ultim aspect este sensibil la punerea în lumină a unei validități a propozițiilor așteptată de "partenerii" editorului (librari, bibliotecari, ziariști, cititori: "ei să aibă acces..." [s. n.]) și manifestată explicit în apelul final către public [P14]. O macrostructură semantică, rezumat al cuvîntului înainte, poate fi construită pe baza ultimei propoziții (catalogul ca mărturie a recunoștinței editorului față de public), consecință a unei serii de propoziții. Implicit, va rezulta valoarea ilocuționară a mărturiei: îndemn final care asigură unificarea unei succesiuni
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
revenind asupra textului. Această discuție imaginată duce la distingerea a ceea ce este esențial de ceea ce este secundar, deci la o temeinică înțelegere. Corelațiile stabilite cu cunoștințele anterioare obligă la o nouă sinteză, la extragerea unui sens global al textului, sesizarea „macrostructurii sale” (Gaonach,D., p. 78), ceea ce favorizează includerea noilor cunoștințe în memoria noastră semantică, modificând unele idei și îmbogățind altele. În acest fel, asimilarea unui text științific asigură noi posibilități de studiu și de soluționare a unor probleme. După cum se
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
ceea ce însemna și trebuia să facă națiunea în lume. Când folosesc termenul de "hegemonie" înțeleg că nu a fost într-adevăr posibil să vorbești împotriva structurilor capitalismului, chiar dacă doreai s-o faci. Acest lucru a fost valabil nu numai în ceea ce privește macrostructurile economiei și ale politicii unei națiuni, ci și micropolitica vieții cotidiene. Ideea proprietății private a casei în care locuiești nu putea fi pusă în discuție, cum nu putea fi discutată nevoia de a avea bani la bancă, ca și procesele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
către principiile globale sau stările generale care însoțesc întreaga mulțime de agenți. De pildă, el afirmă că activitatea neuronală a creierului uman reprezintă o proprietate emergentă, și de aici sunt posibile conștiința, gândirea și creația. Relațiile reciproce dintre microevenimente și macrostructuri sunt bidirecționale și se creează astfel o influență reciprocă atunci când feedbackul funcționează „Una dintre cele mai importante probleme ale teoriei evoluționiste este feedbackul eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
feedbackul eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor, vor conduce la o modificare a mecanismelor microscopie.” (Prigogine, Stengers, 1989). Apare deci un proces coevolutiv în care entitățile microscopice individuale și macrostructurile create prin interacțiunile dintre acestea se influențează una pe alta într-un proces iterativ continuu. În sistemele sociale, autoorganizarea poate fi descrisă ca apariția spontană a unui grup care execută o sarcină sau are un anumit scop comun; grupul decide
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]