125 matches
-
a romanului nostru de inspirație istorică, în care accentul, observa cineva, nu mai cade pe "aventură" și "reconstituire", ci pe meditație și parabolă. Privilegiu a deschis o cale nouă pentru proza Mariei-Luiza Cristescu, jalonată, apoi, de alte trei cărți: Îngeri maculați (1990), Iadul meschin (1996) și Ascuțit ca tandrețea (1997). Dacă în romanul din 1987 parabola făcea "complicitate" cu cititorul invitat să citească în trecut semnele prezentului, în cărțile de după 1990, abordarea cotidianului e directă, însoțindu-se, adesea, de protestul deschis
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
făcea "complicitate" cu cititorul invitat să citească în trecut semnele prezentului, în cărțile de după 1990, abordarea cotidianului e directă, însoțindu-se, adesea, de protestul deschis împotriva existenței cenușii a oamenilor în vremuri potrivnice lor. Două treimi din prozele volumului Îngeri maculați, de pildă, pot fi citite ca niște fragmente ale unui roman despre condiția socială a femeii (temă reluată, apoi, în Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea); în intenția Mariei-Luiza Cristescu a stat scrierea unor fragmente dintr-un text despre "sufletul
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
la datele cotidianului (refulare, nemulțumire, revoltă mocnită, resemnare în promiscuitate și derizoriu). Nu lipsesc, desigur, accentele freudiene, protagonistele căutînd cu o voluptate mereu stinsă "vîrtejul violent de sentimente". Umilința reprezintă reperul sigur, cel mai important, al "micilor existențe" din Îngeri maculați; lui i se supune, ca la o fatală comandă, tot ceea ce poate însemna "viață" (iubire, căsătorie, amor, moarte, frumusețe, flirt etc.). Alina este prototipul femeii umilitate și care a fost silită să descopere tocmai în umilință însuși orizontul "destinului": semnificativ
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
în grabă din fața buldozerului, un hingher bețiv care se cheamă acum "agent sanitar pentru purificarea mediului" și gîndirea sănătoasă ce se exprimă între două pahare și în lucirea stinsă a ochilor apatici: "Acum eu nu mai sunt al vremurilor". Îngeri maculați, Iadul meschin și Ascuțit ca tandrețea sînt cărți (documente) despre formele de alienare a individului în societatea al cărei ciclu monstruos ne place să credem că s-a încheiat.
Maria-Luiza Cristescu, prozatoarea by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14975_a_16300]
-
și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuală, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanța și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Proiectele lor comune explicite, așa cum a fost, de pildă, Maculata concepție de acum cîțiva ani, găzduită de Muzeul Literarurii Române, nu sînt atît portretele a doi artiști, oricum definiți riguros prin propria lor istorie, cît configurația unui spațiu și reflexele unui mod inconfundabil de existență (artistică, morală, simbolică, spirituală). In
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
tentația obscură, tînjirea surdă din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistică se manifestă întregul extaz al celui împietrit în rugăciune și o doză subtilă de ipocrizie culturală. Și poate că nu întîmplător Sorin Ilfoveanu expunea tocmai în Maculata concepție, pentru prima oară, desene dintr-un ciclu extrem de purificat ca limbaj, aproape de viziunea eterică a Extremului Orient, în care ideea exorcismului, a luptei cu fiara, a cuplului care visează tenace recuperarea unității androgine este prezentă în nenumărate variante, obsesivă
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
al viscerelor și promisiunea fierbinte a mîntuirii. De fapt, cuplul artistic absolut, cu un picior în cazanul cu smoală și cu celălalt în iezerul din care se pornește la vale numai lapte și miere, se constituia chiar acolo, în expoziția Maculata concepție, tocmai prin această întîlnire. Restul rămîne doar un fundal amplu și profund.
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
XVII-lea? Putem noi mărturisi cu mâna pe inimă și cu negrul pe alb că nu vom declanșa prin dezvăluirile noastre implicații greu de controlat în tumultoasa și imprevizibila lor desfășurare? Nu cumva vom păta irecuperabil memoria și așa destul de maculată a lui Bijinski? Ni se va răspunde că pan Bijinski e, totuși, doar un personaj. Așa este, într-adevăr. Dar la fel cum orice om normal are o familie, rude, fii, nepoți și strănepoți ce primesc prin ramurile tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sufletele inocente ale colegilor. Atunci au început și dificultățile de vorbire ale Annei, limba ei spune din ce în ce mai des nu, azi nu lucrez. Momentan Anna se ocupă din nou de pete și cel mai mult i‑ar plăcea s‑o vadă maculată astfel pe Sophie. Numai că aceasta e făcută din cel mai rezistent material. Un material care respinge murdăria. Încă un mic exemplu. Anna are paisprezece ani. Stă goală pe podea cu picioarele desfăcute și încearcă să se defloreze singură, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i zici nimic, pentru că el nu mănâncă pe la alții, după cum se exprimă el însuși. Tata se gândește adesea la scheletele întunecate ale oamenilor pe care i‑a ucis până când zăpada din Polonia n‑a mai fost albă și imaculată, ci maculată și pătată de sânge. Totuși zăpada revine mereu și între timp nu mai poartă nici o urmă a celor dispăruți. Mama, pe de altă parte, încearcă să‑și învețe copiii ce este omenia, lucru care intră în atribuțiile unei mame. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel împăcat laolaltă cu cel neostoit de suspin. Mi-amintesc doar că am trecut pe acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsat pe cel iubit să rămână, să plângă, și
UITAREA, GROZAVĂ CONSPIRAŢIE A TIMPULUI de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368452_a_369781]
-
o lume de poveste,/ Cu stânci aride, greu de trecut,/ Pe care o străbatem împreună;/ Iarba înverzește în rime,/ Văzduhul e ritm/ Sub norii ca tropi prevestitori/ De frumoasă furtună...// Acolo, departe de forfota pământeană/ Și golite de hainele lor/ Maculate,/ Mi-am trimis gândurile,/ Spre a deveni flori de lotus/ Adevărate...(Furtună). Setea de absolut în iubire o trăiește poeta și acum, când se apropie de anii mai târzii ai vieții. O nuntă împărătească, ce i-ar fi scăldat chipul
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
dragostei ce face ființa umană să înflorească, înălțând-o la cer, parte integrantă a universului, aspirând spre absolut: „Mereu cu fața la cer” (titlul primei poezii din volum) „Căutând calea” (titlul celei de a doua poezii )... mai greșești, te lași ispitit și maculat; de aceea, se înverșunează să caute calea dreaptă „Fără spini‘’... și se lasă purtată de heruvim „spre sălașul ceresc”. Așa ajunge poeta la „Înflorire‘’ - din iubire, trăind prima tresărire, neliniștea la „glasurile chemării inimii” ce se pregătește să înflorească pentru că
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
cuvântul, e adevărat, deturnat de la funcțiile sale firești, întemeietoare?! Am spus ce aveam de spus deschis, fără ezitare și echivocuri, iar, cel mai adesea, nu m-am sfiit să-i numesc pe circarii fruntași ai acestei realități bulversate, răsucite și maculate, ce ne obligă să fim actori și spectatori, totodată, așezați gospodărește pe râsu´ plânsu´, nu departe de resemnare, or ceva mai trist decât asta nu pot, cu mintea mea, să-mi imaginez! Vor fi cititori care se vor amuza participând
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339693_a_341022]
-
în lecturarea textului captivant, nu am regretat... Junglă de beton a orașelor, întrece cu mult, în cruzime pe cea a animalelor, care ucid instinctual, pentru hrană și numai cât e necesar. Este un adevăr inconturnabil...dar, să ne întoarcem la maculata junglă a Bucureștiului de dupa nebuloasele vremuri ale ,,involuției'' din 89, în care, omul simplu este sacrificat de către șacalii mafioți imobiliari fără scrupule, servitori ai zeului BAN, apăruți în vidul legislativ când mizeria umană iese la suprafață precum otravă din rană
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
au rămas cuvintele, Nimfe neștiute în pânza timpului, Hrănite cu secundele celui care, Simțind, învață să nu mai simtă Și plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel împăcat laolaltă Cu cel neostoit de suspin... Mi-amintesc doar că Am trecut pe acolo cu gândul, Iar mai apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am rătăcit, Am suspinat, dar n-am plâns.. L-am lăsat
AM TRECUT… de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375365_a_376694]
-
au rămas cuvintele, Nimfe neștiute în pânza timpului, Hrănite cu secundele celui care, Simțind, învață să nu mai simtă Și plângând, să nu mai plângă.. Și peste toate, uitarea grozavă, Conspirație a timpului... Risipind, pe cel pur, Deopotrivă cu cel maculat Și pe cel împăcat laolaltă Cu cel neostoit de suspin... Mi-amintesc doar că Am trecut pe acolo cu gândul, ... Citește mai mult Mi-au rămas cuvintele,Nimfe neștiute în pânza timpului,Hrănite cu secundele celui care,Simțind, învață să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
au rămas cuvintele, nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care, simțind, învață să nu mai simtă și, plângând, să nu mai plângă. Și, peste toate, uitarea, grozavă conspirație a timpului ... Risipind pe cel pur deopotrivă cu cel maculat și pe cel împăcat laolaltă cu cel neostoit de suspin. Mi-amintesc doar că am trecut pe acolo cu gândul, apoi cu sufletul... Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsat pe cel iubit să rămână, să plângă, și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
a timpuluiMi-au rămas cuvintele,nimfe neștiute în pânza timpului ..., Hrănite cu secundele celui care,simțind, învață să nu mai simtăși, plângând, să nu mai plângă.Și, peste toate, uitarea,grozavă conspirație a timpului ...Risipind pe cel pur deopotrivăcu cel maculat și pe cel împăcatlaolaltă cu cel neostoit de suspin.Mi-amintesc doar că am trecutpe acolo cu gândul, apoi cu sufletul...Am trecut, dar n-am plâns,l-am lăsatpe cel iubit să rămână, să plângă,și mai apoi să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
spune-mi că și tu ești o pată nearătată, întoarce-mă într-un An Nou, un amalgam între ce am făcut bun și ce trebuia să fac viețuind, păcătuind. De Revelion, arată-mă din cenușie, neagră, ninge-mă zgură prezentului maculat, timpului instaurat... RENAȘTERE - Ei, acum, asta la primăvară! - Știu, dar, să zicem... - Să zicem, spune, ce te paște? - Să zicem că am o grădină bătrână și-n ea un măr crețesc la fel de bătrân. M-am tot întrebat, dacă pe măr
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
specificului național sau regional, fie și cu o tentă anacronică. Invocând moravurile, nu puțini au fost cei care au socotit mai nimerit să plaseze, sub acest raport, sud-estul continentului în Asia. Ce-i drept, turpitudinile asiatico-levantine dădeau o anume „față” maculată zonei, dar în spatele ei societatea era drenată de efluvii de idei și tentative concrete firav modernizatoare, timide și confuze. Bibliotecile Cantacuzinilor și Mavrocordaților, de pildă, reforme ale acestora din urmă, ca și ale altora care i-au succedat, poartă pecetea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tras pentru a ucide bunătatea din om?). Nonconformist, poetul este un artizan de imagini șocante, insolite, viziuni plastice, într-un spectacol debordant al lirismului grotesc, rafinat totuși, proiectat cosmic în detalii obsedante. Acorduri grave de confesiune esențializată, într-un prezent maculat, acompaniază trăirile unui suflet pur într-o lume ce se deteriorează prin propria ei depersonalizare: „Ninge cu zăpadă criogenă peste liniștea circumterestră [...]. Atoteternul contabilizează pe ecrane de computer viața efemeridelor!” (Iarna absențelor noastre). SCRIERI: Chiron sau Răni permanente, Cluj-Napoca, 1997
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
este considerată o reușită a teatrului istoric scris de L. Întâmplările înfățișate, având drept punct de plecare cronica lui Ion Neculce, se petrec în secolul al XVII-lea, sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, și glosează pe motivul romantic al purității maculate de viciu. Sunt surprinse realități proprii unei perioade de gravă criză, în care boierii moldoveni și cei venetici se angajează în turniruri fals principiale, contradicțiile de fond trebuind căutate în situarea cât mai avantajoasă pe scara profitului imediat și substanțial
LUCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287860_a_289189]
-
putrezire”, între „curcubeu și rană”, „aripă și cădere”, dominată de „cele două simboluri, de ruptură și bucurie”. Disperarea și speranța, damnațiunea și mântuirea, carnea (vocabulă obsesivă) și spiritul, violența și tandrețea, întunericul și lumina, viața și moartea, moartea și învierea, maculatul și imaculatul, transcendentul și imanentul, căderea și înălțarea, fărâmițarea și realcătuirea, dorința și asceza (dorința de asceză) ș.a. se strâng cu furie în brațe în această poezie care vorbește de „disperarea fericirii”, de „amiaza întunericului”, de „noaptea toată zori”, de
KIROPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287716_a_289045]
-
Versurile din cărțile care au urmat accentuează această a doua mișcare, evoluând în sfera gravității, cu sau fără conotații ironice, a viziunilor sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]