81 matches
-
ghicindu-i-se printre rânduri). Dar Niculae Gheran recunoaște, în spatele timbrului special, o partitură care-i e, parcă dintotdeauna, familiară. Anecdota despre G.C. Nicolescu (evident, încondeiat mai încolo ca W.C. Nicolescu), presărată cu licențe de tot felul, funcționează ca o madlenă: „Se săturase să mai roadă la rusoaica de nevastă-sa - altminteri cu vreo treișpe ani mai tânără decât el; i se făcuse poftă de un pui fript! Booon. De căutat, n-a căutat prea mult. Și-a găsit piulița vizavi
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
pe străzi, într-un amurg de toamnă. Lumea mi se pare o ceață, ceva nebulos, nedeslușit, care în clipa aceasta mai e și rece, ca un vânt de toamnă cu picuri de ploaie. (minutul 73)”. S-or fi găsind, oare, madlene la Mizil? Doar lipie, surprinzător de ieftină, încarnând o poftă copilărească pentru nimicuri, o poftă de neieșire din rând. Totul în jur e atât de mecanic încât devine suprarealist, înșirându-se privirii ca un inventar nesfârșit de cioburi. Fire care
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
autobiografism, demistificare, autoironie și parabolic. Cel mai recent roman, Fuga spre câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă nu face excepție de la paradigmă. Metafizicul țâșnește din narațiuni, făcând loc unei istorii decojite, în care universul sovietic este sancționat prin madlene strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
amorsat, mai mult decât prin ceea ce povestește (un ritual de înscăunare medieval, desfășurat după tipicul onorurilor universitare), ultimul dintre ele ridică ironia la puterea a doua. Fiindcă, spre deosebire de restul trip-urilor, acesta e stimulat. Și nu oricum, ci după rețeta faimoasei madlene a lui Proust: „Nepotul lui Dracula privea gânditor bucata de plăcintă cu mere, acoperită cu un strat gros de zahăr pudră și praf de scorțișoară, din farfuria de pe masă. De sărbători sau la ocazii speciale, apartamentul se umplea de aroma
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
și al inutilității. Tot ce se întâmplă în Ca la vecinul bine temperat se substituie unui sentiment apocaliptic aproape sufocant. Pornind de la ideea că trecutul e o certă inexistență (ca pretutindeni în scrisul lui), Florin Toma selectează din procesul reamintirii madlene misterioase, ce explică parțial deriva prezentului. În Emoțiunea de cenzură, compartimentul unui tren devine scena unei seducții laborioase. Suferind de vagotonie, Octavian e condamnat să resimtă senzațiile sub forma unei agresiuni căreia nu-i poate rezista. Singurul medicament este să
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
Toma intră, pe termen scurt, în dialog cu alte opere celebre ale literaturii universale. În cheie evident ironică, plonjoanele eroului spre diverse episoade ale vieții sale sunt favorizate de faptul că într-un moment de foame a mușcat dintr-o madlenă. Dacă în cazul lui Proust, ceea ce a declanșat întoarcerea în trecut a fost reamintirea unui gust venit din anii copilăriei și păstrat într-un sertar secret al memoriei, la scriitorul român se poate vorbi mai degrabă de o asociere pur
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
unui gust venit din anii copilăriei și păstrat într-un sertar secret al memoriei, la scriitorul român se poate vorbi mai degrabă de o asociere pur intelectuală. Asocierea madlenă-recuperarea memoriei a devenit atât de frecventată încât simpla rostire a cuvântului madlenă a ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
intelectuală. Asocierea madlenă-recuperarea memoriei a devenit atât de frecventată încât simpla rostire a cuvântului madlenă a ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea. Sub pleoapele încinse i se derulau, într-o viteză amețitoare, imagini ale vieții, atât de limpede, încât la un moment dat avu impresia că nici nu
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a unui autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți mai aduci aminte cum erai la cinci ani jumate. Mai e și-o madlenă, plăcinta cu măr pe care n-o mîncai la mama, fiindcă ,mama n-a copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți" (ei, acestei mame i se dedică romanul, o carte de atmosferă, unde fericirea nu trece
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
o butadă gastronomică, leul e făcut din oaie asimilată (niciodată n-am înțeles ce-o fi avînd leul cu turmele de mioare, dar în fine...). La fel, fiecare eu (io, dacă preferați...) e o suprapunere de frecvențe, de savori de madlenă uscată și sfărîmicioasă. ,Legenda" lui, lipită din șuete și amintiri, e arheologia benzii de magnetofon. Așa, cel puțin, arată lumea veche, transcrisă de pe imaginare discuri și casete cu vorbe, vorbe, vorbe, în prozele pe care și le ,pasează", ca pe
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
identități... Care ,împielițări" succesive se deduc de pe benzi cu amintiri vorbite și din ,stenografieri" ale unor taifasuri imaginare la care chemi, cum îți vin în gînd, prieteni vechi și iubiri moarte, rude, cunoscuți, vecini. E ceea ce face, în Fiiiiisticcacaovanil (o madlenă cu înfățișare de înghețată și topping - sic! - de film cu Mihăilescu-Brăila), Cosmin Manolache. Altfel, din ,oracole" (era, printre fete, o modă...), o scoate Roxana Moroșanu pe fosta colegă de bancă, pe numele ei Cosmina }ăranu. O cunoștință de ,proximitate". Tot
De-ale gurii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10843_a_12168]
-
îi lasă doar vreo 10% din ușa către redempțiune deschisă? Am rămas profund uimită când am dat peste un critic american care susținea că filmul lui Ang Lee e la fel de "observator" ca unul de Bergman. A fost un fel de madlenă pentru mine, pentru că mintea nu făcuse încă paralela, în timp ce corpul imitase inconștient reacțiile. Știu că, de fiecare dată când mă uit la un Bergman, mă imobilizează: mi-e sete sau foame sau chef de o țigară, am "alimentele" lângă mine
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
putut înșela Gide? El însuși mărturisește a fi avut prejudecată că Proust e un snob și un monden, cutreierând lumea bună din motive fără legătură cu literatura. Așa că a răsfoit neatent volumul. A căzut din întâmplare peste vestitul pasaj al madlenei muiate în ceaiul de mușețel de la pagina 62 a textului imprimat, care, culmea!, i-a displăcut. Două pagini mai departe a dat peste o expresie îndelung comentată ulterior: „o frunte ale cărei vertebre sunt transparente”. I s-a părut de
Un manuscris de 150.000 de euro () [Corola-journal/Journalistic/3077_a_4402]
-
apare niciodată, dar se subînțelege), pe măsură ce narațiunea se așterne de față chiar cu spițerul, oaspete mut, dar elocvent al naratorului: în acele zile de iarnă, răcit fiind, George Dorn degustă dintr-o carafă de vin fiert, fiecare sorbitură declanșând, precum madlena lui Proust, un capitol al romanului. Povestirea, dorită de narator (actant și martor) a fi o abolire a barierelor temporale și, totodată, o călătorie în timp, înaintează printr-o abilă pendulare între biografia discretă a tânărului bibliotecar George Dorn, un
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
ceea ce voia să spună Marcel Proust în romanul “ În căutarea timpului pierdut”, cum că timpul poate fi îmblânzit, pentru că este o scurgere constantă în care trecutul și prezentul pot avea o valoare egală. Dacă pentru Swann, personajul din romanul citat, madlena a fost declanșatoarea întoarcerii în trecut, “prăjitura” aducerilor mele aminte au fost frunzele astea neasemuit de frumoase al căror gust l-am simțit nu pe limbă, ci în suflet. Nu vinul dulce-acrișor pe care îl face tata, deși gustul acela
NOSTALGII ATLANTICE de CARMEN NICULCEA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373680_a_375009]
-
se stabilește aici, unde continuă studiile la Sorbona, cu un doctorat în teoria artei. Andrișan, are o activitate artistică bogată și nu rare i-au fost succesele, remarcându-se prin unicitatea alegerii materialelor de lucru, integrate în gestul artistic precum madlena lui Proust. Așadar, în lucrările sale, putem găsi scrierea ca formă plastică dar și diverse lucruri aparent banale, cum ar fi o bucată de plasă, un pahar ciobit, un fragment de fotografie, unite printr-o tehnică a colajului, simțită ca
CALATORIA DE LA SACRIFICIU SPRE BLASFEMIE SI RETUR, CU FLORINEL-CONSTANTIN ANDRISAN de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 51 din 20 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367169_a_368498]
-
Angel, on the whings of music, p. 76, CHAIN, Searching for Sampo, ECNO, Netherlands, 2010 Carina, A., Ienășel, Colaborare Întrebări literatura - lingvistică, în vol. Educațio - Culegere cu întrebări de cultură generală pentru gimnaziu, Ed. Promun, Arad, 2010 Carina, A., Ienășel, Madlene dulci-amare, prefață, p. 5-7, în vol. Golgota - vol. monografic al comunei Birchiș, Aurel Vodiceanu, Ed. Nagrad, Lugoj, 2010 Carina, A., Babă, Proiectul - șansă copiilor de a fi creativi, p. 12-14, în vol. Învățarea prin proiecte. Exemplu de bună practică, Ed.
CARINA ANCA IENĂȘEL de CARINA ANCA IENĂȘEL în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373540_a_374869]
-
SÎRBU, Anca (10.III.1942, Iași), istoric literar. Este fiica Madlenei Măgureanu (n. Teodoru), farmacistă, și a lui Florin Măgureanu, medic veterinar. Învață în orașul natal, unde urmează Liceul „Mihai Eminescu” (1948-1959) și Facultatea de Filologie, secția franceză-română, absolvită în 1964. În același an intră ca preparator la Catedra de limba
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
halucinații care aud, unul pe Iulian Apostatul vorbindu-i din plapumă, iar celălalt, pendula sa povestindu-i întâmplări neplăcute. Așa ceva nu i se va întâmpla niciodată unui visător! Și dacă, prin nu știu ce hazard, un stimul senzorial ajunge să genereze reveria (madlena lui Proust), trecutul și prezentul rămân distincte în mintea visătorului diurn. La copil, reveria îmbracă de obicei forma jocului. Fraiberg (1959/1967) consideră că „acel copil care se servește de imaginația sa și de ființele care o populează pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe jos și declară: - Eu nu sînt c... de cinci lei. Vreau să put frumos și asta nu-mi vine decît de la Rexona. Deși, pentru băieți, dragostea cu ea era cam așa cum ai fi mers la cantină, feminitatea stranie a Madlenei mie îmi păru tulburătoare. Deveneai cu ea ori sfios ori de o exuberanță exagerată. Din pricina căldurii, a băuturii și fumului de țigară, atmosfera era năbușitoare. Toți ne dezbrăcasem la cămașă. Nici n-am observat cînd Madlen se lăsase în furou
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a gudron a Ciclopului. Acea emoție copleșitoare îmi fusese provocată de vederea uneia dintre brichetele obișnuite, dintre cele care se aruncă după ce se consumă gazul. Aceasta avea însă o culoare care mi-a adus cu forța în memorie, ca o madlenă proustiană, o amintire din vremea despre care vă vorbesc. Bricheta era de un roz ciudat, spre vioriu, făcând ape moi și cărnoase și semilune gălbui din cauza plasticului ușor vălurit. Exact aceeași culoare o avea cesulețul meu de cincizeci de bani
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
estet pentru ce vreau eu. De altfel metoda proustiană îmi e, vrând-nevrând, familiară dinainte de-a ști cine e Proust. E straniu că am avut, ca adolescent, toate experiențele aparent atât de particulare, de irepetabile, ale unor scriitori: cunosc efectul madlenei lui Proust - anumite bomboane discoidale, roze și buretoase, foarte parfumate, sau sclipirea unei insigne pe pieptul unui trecător m-au făcut de câteva ori să simt puternic emoția reamintirii unor locuri, a reconstruirii unei atmosfere; cunosc senzația de leșin care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Au trecut apoi anii, și acea odaie secretă, în care-am citit fericit mii de ore în adolescență, mi-o mai amintesc doar ca prin vis. De multe ori am încercat să regăsesc vremurile de-atunci folosind epopeea Cydoniei drept madlenă, dar n-am aflat decât că repetarea trecutului e impo sibilă. La relectură, nu l-am mai putut vedea pe Vordenbliss decât cu figura de mafiot blând a lui Ruud Vicq, pe arhiducesa omizilor cu mutra lui Irma de Lindo
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Întorcându-ne la distincția dintre cele două tipuri de memorie, remarcăm că naratorul proustian "privește" realitatea doar indirect, pentru a o putea reinventa mai bine cu ochiul interior, trezit la viață de niște senzații obscure, din alt timp, ca parfumul madlenei muiate în ceașca de ceai. Așadar, în romanul proustian, "motivul muzical" (desemnând atât trăirea inconștientă, cât și modalitatea ei specifică de expresie) se lăsa "tradus" cu precădere în limbajul simțurilor "minore" (mirosul, gustul), ceea ce confirmă existența unei legături organice dintre
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
întorcându-mă acasă, mama, văzând că-mi este frig, îmi propuse, împotriva obiceiului meu, să beau puțin ceai. Am refuzat la început și, nu știu de ce, m-am răzgîndit. Ea trimise după una din prăjiturile scurte și durdulii numite mici madlene, care parcă ar fi fost turnate în ghiocul scobit al unei scoici Saint-Jacques. Și curând, în mod mașinal, copleșit de ziua mohorâtă și perspectiva tristă a zilei de mâine, am dus la gură o linguriță de ceai în care înmuiasem
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]