81 matches
-
iar trimiterea la Marcel Proust este inevitabilă. Fără satul curcubeielor duble, copilăria nu ar fi decât un timp pierdut, nu unul regăsit. Din sat începe totul, căci satul constituie de fapt „reperele vizuale, auditive, mirosurile“, care acționează la fel ca madlena lui Proust. După metafora ceasului, din primul capitol, apare și metafora cărții, în fragmentul intitulat „pietrele verii (o poveste nemaiauzită, în care e regăsit un scriitor considerat pierdut, e citită o carte care zăcuse treizeci de ani pe un raft
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
arșița, "căldura mare", "factorul climateric decisiv" pentru ca fantasticul lui Eliade să se producă, un fantastic care, spre deosebire de cel gotic, nu are nevoie "de complicitatea întunericului și a ceții"307). Un al doilea semn este de natură olfactivă și are efectul madlenei lui Proust: inima începe să-i bată puternic când simte "mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete" (nucul aromitor care-l atrage pe Gavrilescu în grădina țigăncilor este asociat sexualității, magiei erotice, în cadrul invocărilor și farmecelor de dragoste
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
halucinații care aud, unul pe Iulian Apostatul vorbindu-i din plapumă, iar celălalt, pendula sa povestindu-i întâmplări neplăcute. Așa ceva nu i se va întâmpla niciodată unui visător! Și dacă, prin nu știu ce hazard, un stimul senzorial ajunge să genereze reveria (madlena lui Proust), trecutul și prezentul rămân distincte în mintea visătorului diurn. La copil, reveria îmbracă de obicei forma jocului. Fraiberg (1959/1967) consideră că „acel copil care se servește de imaginația sa și de ființele care o populează pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Doar că, în urmă cu șaptesprezece ani, nu mi se păreau deloc deplasate mitingurile și urletele în plină stra dă. Astăzi nu aș mai concepe așa ceva. (2007) Pagină de jurnal Tot mai multe lucruri îmi par că joacă rol de madlenă proustiană. Cred că e un semn al înaintării în vârstă, dacă nu chiar - mai fără menajamente spus - al apropierii de bătrânețe. (Paginile de jurnal trebuie să fie lamentative, nu?) Pe canalul meu preferat de filme, Cinemax, am nimerit peste o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dat? am murmurat. Mirosul ăsta, mă duce înapoi în timp. - Unde? Îi lingeam buzele. - Înapoi, pur și simplu. În trecut. Îmi retrăiesc întreaga adolescență. - Doar cu strugurelul ăsta? - Da, am oftat. La fel ca mandarinele lui Proust. - Vrei să zici madlene. - Da, ca mandarinele alea. - Cum... ai obținut tu postul ăsta? - Picioare frumoase. Eram din nou cu mâna pe abdomenul ei, trăgând ușor de inelul care îi străpungea buricul. N-aș putea să-mi pun și eu unul? Am avea inele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
miroase chiar a iarbă. Mă opresc. (...) lumea, iubite Franz Marc, este pur și simplu cubistă. Exact așa cum, de altfel, o văd și superbii dumneavoastră cai albaștri. Cu unele mici.". Așadar un melanj de ironie și melancolie, un suprarealism moale, precum madlena proustiană înmuiată în ceai. Subliniem, toată reprezentația are loc sub semnul suveran al stilului. Saturat, suprasaturat de stil, Val Gheorghiu e un plastician al textului pe care-l emite de așa manieră încît cititorul avizat e atras de fiecare frază
Performanțe stilistice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6247_a_7572]
-
pe străzi, într-un amurg de toamnă. Lumea mi se pare o ceață, ceva nebulos, nedeslușit, care în clipa aceasta mai e și rece, ca un vânt de toamnă cu picuri de ploaie. (minutul 73)”. S-or fi găsind, oare, madlene la Mizil? Doar lipie, surprinzător de ieftină, încarnând o poftă copilărească pentru nimicuri, o poftă de neieșire din rând. Totul în jur e atât de mecanic încât devine suprarealist, înșirându-se privirii ca un inventar nesfârșit de cioburi. Fire care
Cu ochii pe ceas by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5504_a_6829]
-
interesului va fi cu siguranță mai greu de aprins în mintea acelor cinefili care nu l-au văzut niciodată pe Jean Georgescu străbătînd Calea Victoriei: elegant și condescendent, conservînd prin propria-i ființă spiritul unor vremi iremediabil apuse. Efectul proustian al madlenei pentru mine azi l-au jucat... umbreluțele Nopții furtunoase. Inestimabile comori dăruite Arhivei Naționale de Filme de către doamna Ioana Stericiu Georgescu, împreună cu alte prețioase relicve ce au aparținut cineastului. Dînd senzația că la atingere se vor descompune precum aripile unor
Centenar Jean Georgescu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16378_a_17703]
-
Doina Jela (Cu Adrian Păunescu, la locuința lui din Dionisie Lupu, în vara anului 1998) Cand i-am telefonat pentru prima oară lui Adrian Păunescu, din redacția editurii, în rîsetele și exclamațiile de încurajare ale colegilor, amintirea, cu gust de madlenă proustiană, a imensului bine pe care mi-l făcuse el cîndva, înainte de 1989, de a mă ajuta să nu asist, în satul în care eram profesoară, cu mîinile încrucișate la o cumplită tragedie a unui elev bolnav incurabil, ci să
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
primăvara anului 2003, din neplăcere, desigur, fiindcă între timp mi se pare că reușisem să fac în mintea mea un loc acestei întrevederi cu cineva care mi-a făcut odată un mare bine, ba chiar să neutralizez aroma ambiguă a „madlenei”: Că acei „fundamentaliști din partid și securitate” îl informaseră pe Nicolae Ceaușescu că un grup de intelectuali a semnat angajamente secrete cu o organizație de spionaj. S-a dus la Președinte cu problema poetului Marin Sorescu, a tenorului Nicolae Florei
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
ghicindu-i-se printre rânduri). Dar Niculae Gheran recunoaște, în spatele timbrului special, o partitură care-i e, parcă dintotdeauna, familiară. Anecdota despre G.C. Nicolescu (evident, încondeiat mai încolo ca W.C. Nicolescu), presărată cu licențe de tot felul, funcționează ca o madlenă: „Se săturase să mai roadă la rusoaica de nevastă-sa - altminteri cu vreo treișpe ani mai tânără decât el; i se făcuse poftă de un pui fript! Booon. De căutat, n-a căutat prea mult. Și-a găsit piulița vizavi
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
Motivul? Sponsorizarea oferită revistei de către Gold Corporation, calificată după ureche drept „cumpărare" sau, mai rău, „mogulizare". Apreciere nu numai meschină, ci și complet lipsită de acoperire. Furia aceasta cu spoială moralistă face, iată, trecerea de la platină la aur. Bucăți de madlenă Nu pot să precizez ce număr/ numere din NOUA LITERATURĂ am citit recent, pe site-ul revistei. Mă interesează destul de puțin, câtă vreme am putut urmări desfășurarea, pe vreo trei, cred, secvențe, a unei rubrici. Volubilis, a Simonei Popescu. Rubrică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
de frumoasă, pe atât de urâtă, sau invers. Apare firească - deși nu frigul e de vină! - jalea după Africa, dezvoltată într-o altă bucată de amintire, Negresa. Poate fi o prăjitură, mai celebră la noi, într-o anumită perioadă, decât madlena francezilor, dar nu e, e chiar fetița apărută ca o curiozitate într-o școală de oameni „normali", trădarea unei Africi care-a plecat. De aici, o rescriere, cu accente de duioasă neiertare de sine, și de istorie, a poveștii străinului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6475_a_7800]
-
peltic să o rupă pe păsăreasca ta ca o coasă ruginită prin iarbă îți mângâie suflul abia mijit pe buze apoi ți se-ntinde pe trup - una dintr-acele plăpumi sub care singurătatea te siluiește și te lasă grea micuța madlenă ( ce copil înșelător ) te duce-ntr-o lume a piticilor și te abandonează acolo între ceșcuțe și pătuțuri să te imaginezi potolindu-ți setea dormind...joaca asta chircită maturizează prea repede trece cu viteza tgv-urilor ani lumină povestea-miriapod a bunicului
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
din urmă moartea ei ne-au consumat destul de mult. Liderul haitei a devenit Madlenka pe care am bănuit-o încă cu mulți ani înainte că este puțin superficială. Dar am fost nevoit să-mi schimb părerea și îi cer scuze Madlenei pentru greșeala mea veche. Iar în ceea ce privește lumea? Nu s-a produs nici un nou tshunami, dar omenirea are în urma ei multe taifunuri și cutremure care dau impresia că vremea și-a ieșit puțin din matcă. Ninsori, cum nimeni nu își mai
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
1 mai și 23 august, de pâinea cu magiun mâncată în recreații, de gustul cornurilor de douăzeci și cinci de bani și-al nemuritoarei șunci de Praga, de filmele rusești și de muzica Margaretei Pâslaru. Să nu ne iluzionăm, totuși, că aceste "madlene" înseamnă altceva decât apropierea inevitabilă a bolii. Nu e dat oricărui blogger să fie un Proust. Nici măcar al propriului timp irosit în joaca de-a demiurgia tehnologică. Atunci când nu sunt niște ticăloși patentați, veniți din spațiul televiziunii și presei scrise
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
1. Sigur, ajutoarele eroului adastă și-n preajma lor, sub înfățișarea, de pildă, a unui autobuz care merge spre Universitate și pe care-l iei să-ți mai aduci aminte cum erai la cinci ani jumate. Mai e și-o madlenă, plăcinta cu măr pe care n-o mîncai la mama, fiindcă ,mama n-a copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți" (ei, acestei mame i se dedică romanul, o carte de atmosferă, unde fericirea nu trece
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
trăiește într-un sătuc obscur din Franța, nu folosește internetul și își refuză sistematic milioanele de fani. Așa încât a obține de la el o copertă pentru Exquisite Corpse e echivalent cu a-l pune pe Marcel Proust să-ți gătească o madlenă. Știu că Proust e mort, dar parcă-i mai ușor să dai de el decât de R. Crumb. Cum însă Corpse are relații de adâncime, inclusiv pe lumea cealaltă, până la urmă am putut intra în legătură cu misteriosul artist. Crumb a desenat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6490_a_7815]
-
amorsat, mai mult decât prin ceea ce povestește (un ritual de înscăunare medieval, desfășurat după tipicul onorurilor universitare), ultimul dintre ele ridică ironia la puterea a doua. Fiindcă, spre deosebire de restul trip-urilor, acesta e stimulat. Și nu oricum, ci după rețeta faimoasei madlene a lui Proust: „Nepotul lui Dracula privea gânditor bucata de plăcintă cu mere, acoperită cu un strat gros de zahăr pudră și praf de scorțișoară, din farfuria de pe masă. De sărbători sau la ocazii speciale, apartamentul se umplea de aroma
Gentlemen’s agreement by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4502_a_5827]
-
în structura intimă el rămâne un modern alungat din cetate, bântuit, renegat Meci nul. Urmează scurte scheme pentru structura tematică a ceea ce ar putea fi o lucrare de mari dimensiuni: clișeul " închisoare, sinuciderea prin predecesori, cotidianul mitic, reveria (sub semnul madlenei), prozatorul care face penitențe în versuri, recitalurile de măști și jocurile de personaje, Mopete ca un alter-ego auctorial (merită menționată o interesantă polemică cu interpretarea biografistă a lui Matei Călinescu). O monografie Mircea Ivănescu nu avem încă. Deocamdată, există o
Adulație în cerc restrâns by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12716_a_14041]
-
orașe etc. Apoi diverse cuvinte egiptene vechi, care să coloreze...în sfârșit, meserie. Toate astea m-au obosit mai mult decât scrisul." Sunt zbateri pentru împlinirea capitolului III din Adam și Eva. Iar comentarea romanului Ciuleandra, felul cum concepe personajul Madlenei, la o simplă provocare epistolară a Puiei, transferă textul din domeniul epistolier într-un complex jurnal de creație. Identitatea romanului trece adânc prin existența scriitorului, în stadii de multiplă analiză.
La volumul 21 by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14062_a_15387]
-
ei de-a repara și cu pofta ei de-a risipi. Brașovul e unul din ele, iubit cu patimă, vizitat ades, cum ai intra într-un tunel de tren și în pieile mai tinere. Cafea cu lapte și pesmeți, în loc de madlenă, flori pe mormîntul lui Șaguna, maghiară învățată de nevoie. Și strigătul de alarmă și de mîhnire după farmecul care trece, acoperit de siluetele gregare ale cartierelor de blocuri. Prin același mecanism se pierd, în București, Moșii. La tîrgul statornicit pe
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
autobiografism, demistificare, autoironie și parabolic. Cel mai recent roman, Fuga spre câmpul cu ciori: amintiri dintr-o copilărie ateistă nu face excepție de la paradigmă. Metafizicul țâșnește din narațiuni, făcând loc unei istorii decojite, în care universul sovietic este sancționat prin madlene strategice. Eroul din Iepurii nu mor, Sașa Vaculovski, extrăgea esențele inocenței dintr-o viețuire carcerală. Cititorul simpatiza cu naratorul singuratic, pentru care lumea totalitară nu demonizează nicicum magia copilăriei. În cel mai recent roman, Ștefan Baștovoi traduce într-un ecorșeu
Literatura basarabeană. Tainele rațiunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4489_a_5814]
-
Toma intră, pe termen scurt, în dialog cu alte opere celebre ale literaturii universale. În cheie evident ironică, plonjoanele eroului spre diverse episoade ale vieții sale sunt favorizate de faptul că într-un moment de foame a mușcat dintr-o madlenă. Dacă în cazul lui Proust, ceea ce a declanșat întoarcerea în trecut a fost reamintirea unui gust venit din anii copilăriei și păstrat într-un sertar secret al memoriei, la scriitorul român se poate vorbi mai degrabă de o asociere pur
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]
-
unui gust venit din anii copilăriei și păstrat într-un sertar secret al memoriei, la scriitorul român se poate vorbi mai degrabă de o asociere pur intelectuală. Asocierea madlenă-recuperarea memoriei a devenit atât de frecventată încât simpla rostire a cuvântului madlenă a ajuns să provoace un pavlovian reflex condiționat de scrutare a propriului trecut. ,Și, pentru că brusc i se făcu foame, scoase din buzunarul lodenului o madlenă aburindă, sub foalele aerului se-ncinse de-a binelea. Și mușcă nesățios din ea
Un alt fel de roman by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11065_a_12390]