46 matches
-
este, prin urmare, la fel de "inocent" ca primul, iar al treilea și mai puțin (suprarealismul folosește procedee de asamblare cunoscute deja în paleolitic, dar ocupându-se cu atenție de ele). Statuetele cretane, de exemplu, nu urmăreau asemănarea mai mult decât figurile magdaleniene, iar emergența figurativă a întârziat în acest al doilea ciclu grec, secole, nu milenii. Fiecare ciclu spune totul, din ce în ce mai repede. El etalează toate potențialitățile imaginii, în aceeași ordine ca și celelalte și sub același titlu. Acesta ar putea fi, împrumutându
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nu s-a făcut nimic mai bun de atât", decretează un specialist "un profesionist, considerat, de către cei mai mulți, ca fiind cel mai calificat în materie de artă", spune Bataille pentru a nu-l numi pe Picasso. Să fi fost deci omul magdalenian preocupat de producerea frumosului? A existat, oare, în producțiile sale, o adevărată intenție estetică? Picasso nu avea nicio îndoială, și trebuie să fi avut oarece competență în domeniu. Se prea poate ca aceste picturi parietale să fi avut și o
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
întreprinderi industriale, în sensul cel mai modern al termenului, cu toate că datează din vremurile preistorice, care produceau în masă anumite tipuri de obiecte sau de ustensile pentru nevoile pieței. În sud-vestul Franței, la poalele Pirineilor, se țineau tîrguri intertribale în epoca magdaleniană, cu aproximativ cincisprezece mii de ani în urmă. Aici se vindeau scoici importate de pe coastele Atlanticului și ale Mediteranei, unelte confecționate dintr-un silex care nu era de proveniență locală, precum și dispozitive pentru lansarea suliței sau harponului, fabricate în serie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
ori într-o peșteră și nu le lasă să iasă decît unul cîte unul ca să-i aprovizioneze pe ai săi sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, vînătorii magdalenieni prac ticau poate o creștere simbolică a animalelor atunci cînd reuneau repre zentări de animale foarte diverse în spațiul restrîns al peșterilor cărora le decorau pereții. În concluzie, toate dispozițiile mentale și majoritatea tehnicilor pe care le presupun agricultura și
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
început decît la fabricarea de ornamente și podoabe. Cea mai veche combinație chimică de tip industrial rea lizată de om a fost poate aceea a fosfatului tetracalcic, făcută în mai multe etape, dar nu în scopuri economice : o datorăm pictorilor magdalenieni care, acum circa șaptespre zece mii de ani, au căutat să obțină un pigment de o nuanță particulară. Erau animați de preocupări estetice. Să nu încercăm să reducem toate tipurile de dezvoltare socială la un model unic și să recunoaștem că
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
vest-european, se caracterizează prin apogeul sculpturii monumentale, al basoreliefurilor devenite clasice, dar și prin continuarea artei parietale. Artiștii epocii au realizat adevărate frize de animale sculptate (Fourneau-du-Diable, Tuc d’Audobert Franța), de unde se poate deduce o anumită religiozitate a vânătorii; Magdalenianul, ultima cultură a Paleoliticului superior central- și vest-european, este datat între 18.000 și 11.500 BP și se caracterizează prin apogeul artei parietale, îndeosebi în spațiul franco-cantabric. În cadrul acestor culturi arheologice, cu sanctuare în grotele cu opere de artă
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Megaceros au fost găsite numeroase crenguțe, rămurele (unele păreau să fi fost înmănunchiate), pe care le folosiseră la întinderea coloranților, o lance din ivoriu de mamut și numeroase piese din silex, folosite la gravat. Ca și în grotele cu picturi magdaleniene, si aici (dar suntem cu 17 milenii mai devreme) se constată deplina stăpânire a procedeelor artistice, măiestria dovedită de artiștii aurignacieni neputând fi marcată decât de aspectele și de rigorile religioase, dar fără “canoanele” impuse mult mai târziu. Grota Arcy-sur-Cure
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
feroce, ca element al ideologiei religioase, pe care o mai întâlnim numai în realizările artistice aurignaciene și gravettiene din Europa Centrală și de est, dar din domeniul artei mobiliare, căci preocupările pentru arta rupestră se vor mai întâlni numai în Magdalenianul francez, dar reprezentările vor fi centrate pe prezența erbivorelor (cai, bizoni, bouri), care devin subiecții noilor credințe religioase. În restul Europei Centrale și de Vest există nu puține descoperiri care s-ar putea include în categoria sanctuarelor acestei perioade, prin
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
mai ales în Spania, unde unele peșteri, printre care se remarcă grota Parpallo, cu cele peste 5857 plachete ornate, unele pe ambele suprafețe, gravate și pictate, cu motive antropomorfe, zoomorfe, geometrice, care denotă o ideologie religioasă unică în cadrul manifestărilor epocii. Magdalenianul reprezintă apogeul creației artistice din toate timpurile, dar și al celor mai impunătoare sanctuare cu rosturi de catedrale. Cele mai importante, dintre numeroasele stațiuni unde comunitățile umane au reprezentat unicitatea gândirii religioase, sunt: Altamira, Spania, ale cărei începuturi sunt deja
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
au fost remarcate în 1941, fiind cumpărată de dr. J. Gaussen în 1955 (J. Gaussen, 1964). Cercetările arheologice au identificat bogate și variate resturi osteologice de cai, reni, antilopa saiga, lup, vulpe, păsări, puține bovidee, unelte din roci locale, specifice Magdalenianului, 9 sulițe din os, cu șănțuire longitudinală. Figurația parietală se întinde în 20 de săli ale culoarului, uneori separate de extinderi laterale. Au fost identificate două sanctuare, primul la intrare (distrus de excavații), cu gravuri de cai-bizoni-semne diverse; al doilea
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
sapiens recens, reprezentat de „Omul de Cro-Magnon”. Omul actual este același om apărut la sfârșitul Paleoliticului superior și începutul Mezoliticului. Semnele apariției sale sunt date de „înflorirea culturii aurigniciene”, moștenită de la neanderthalieni, și de crearea unor culturi noi precum cea magdaleniană (Franța), solutreană (Franța), hamburghiană (Germania). Cu Mezoliticul a debutat, din punct de vedere climateric, Holocenul, în care trăim și astăzi. Cro-Magnonii par a fi primii bipezi umanoizi care au abolit canibalismul și au constituit comunitatea migratoare și culturi bazate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
dintre om și animal, nu este greu să ghicim funcțiile unui specialist al extazului. Au fost puse, de asemenea, în legătură cu șamanismul desenele numite "la raze X", adică figurând scheletul și organele interne ale animalului. Aceste desene, atestate în Franța în timpul magdalenianului (~ 13000-6000) și în Norvegia între ~ 6000-2000, se regăsesc în Siberia 24 Cf. J. Maringer, op. Cit., p. 145. 25 Cf. J. Ucko și A. Rosenfeld, fig. 89 și pp. 204, 206. 26 H. Kirchner, "Ein archăologischer Beitrag zur Urgeschichte des Schamanismus
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ceremonii sezoniere sau periodice erau fixate cu mult timp înainte, cum se întâmplă, în zilele noastre, la siberieni și la indienii din America de Nord. Acest "sistem" de notări s-a menținut mai mult de 25000 de ani, din aurignacianul timpuriu până în magdalenianul târziu. După A. Marshak, scrierea, aritmetica și calendarul propriu-zis, care își fac apariția în primele civilizații, se referă probabil la simbolismul care impregnează "sistemul" de notare prin semne utilizat în paleolitic 32. Orice s-ar spune despre teoria generală a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Brown se Întemeiază pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți. Nu este cazul să intrăm aici În detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă, prin cartea sa, o răsturnare cu 180° a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai mult, nici mai puțin decât rolul de pereche feminină, de soție a lui Dumnezeu-Isus. Vom vedea mai târziu cum mi se pare că trebuie interpretată, În realitate, această aparentă propunere de „hyperdoulie” a Magdalenei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu Întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin, printr-o campanie bine articulată, bestsellerul brownian. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept „prostituată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care reflectă, la rândul său, un curent „marginalizat” de Biserică. Mai Încolo mă voi opri asupra unei alte lucrări, unde autoarea merge până la capătul raționamentului ei. Jane Schaberg se oprește asupra episodului Noli me tangere, văzând În el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura, inițial, și În Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu Întâmplător, numai la Ioan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
am hotărât să mai caut o dată grota de care mă simțisem atras dintotdeauna, grota aceea, locul plin de vestigii ce ne dusese cel mai departe înapoi în trecut, cu treizeci de mii de ani în urmă, în epoca pietrei timpurii magdaleniene. Cultura ei devenise celebră prin desenul peșterii din Lascaux, pe care doi băieți o descoperiseră printr-o întâmplare. W. stătea în mijlocul acelor oameni care fuseseră invitați în cel mai luxos restaurant din oraș ca să serbeze jubileul firmelor. Urma să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe un dosar apocrif, redus la zero de istorici competenți 3. Nu este cazul să intrăm aici în detalii. Ce doresc să subliniez este următorul lucru: Dan Brown provoacă prin cartea sa o răsturnare cu 180 de grade a „modelului magdalenian”, ucenica lui Isus jucând nici mai mult, nici mai puțin decât rolul de pereche feminină, de soție a lui Dumnezeu-Isus. Vom vedea mai târziu cum mi se pare că trebuie interpretată, în realitate, această aparentă propunere de „hyperdoulie” a Magdalenei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dan Brown propune o adevărată remitologizare a personajului. Intenția sa nu mi se pare deloc străină de ideologia postmodernității și a „teologiei feministe”. Nu întâmplător nume ca Esther de Boer, Ann Graham Brock, Jane Schaberg sau Karen King, toate „militante magdaleniene” și exponente ale acestei teologii feministe, susțin printr-o campanie bine articulată bestsellerul brownian 18. Pentru discipolele Elisabethei Schüssler-Fiorenza, Maria Magdalena este prima victimă feminină a unei conspirații machiste, orchestrată de apostoli. Faptul că ea ajunge să fie etichetată drept
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reflectă la rândul său un curent „marginalizat” de Biserică. Mai încolo mă voi opri asupra unei alte lucrări, în care autoarea merge până la capătul raționamentului ei. Jane Schaberg se oprește asupra episodului Noli me tangere, văzând în el cheia misterului magdalenian. Schaberg pleacă de la presupoziția că episodul cu pricina figura inițial și în Evanghelia după Marcu, dar, probabil din cauza unor conflicte interne, dictate și de viziunea machistă a apostolilor, el a fost eliminat. S-a păstrat, nu întâmplător, numai la Ioan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și inevitabil în existența comunității omenești. Dorința de a dobândi câștiguri nemeritate și mai ales căutarea unui ajutor eficace în lupta de zi cu zi pentru existență datează din timpuri străvechi. Minunata artă rupestră a epocii aureliene și, în special, magdaleniene, spune B. Dandine, citându-l pe Georges Gouri, pare să ne arate omul cerând ajutor divinității. Desigur că, în dramatica încleștare cu forțele înconjurătoare, superioare lui, omul primitiv, în lupta pentru existența sa se adresează divinității. În Grecia antică, mita
Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]