1,473 matches
-
rostită la centenarul celui căruia cerchiștii îi fuseseră „adevărații și singurii săi discipoli prin ceea ce ne despărțea de el”, numindu-l Tao. Finalul evocării reia, de altfel, imaginea sfârșitului din poemul de notorietate al lui Doinaș, Moartea lui Tao, unde magistrul, excedat de mizeria trupului, „a murit de scârba infinită că trebuie să moară.” Dacă aici se regăsesc lucruri îndeobște cunoscute, reluate însă în formulări proaspete, celelalte evocări devoalează numeroase detalii uitate sau ignorate. Un exemplu eclatant de echilibru și bun
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
de după 11 Septembrie a făcut posibil ca un bolșevic impenitent precum Ion Iliescu să semneze în numele nostru aderarea României la NATO. Va veni, însă, limpezirea minților și atunci vom înțelege cu toții că nu putem înainta spre Vest cu spatele. Chiar dacă magistrul Putin ne-ar primi și secționați și chiar dacă din decizia noastră de-a îmbrățișa normalitatea n-ar mai rămâne decât rictusul enigmatic al colhoznicului Ion Ilici.
NATO și îmbogățirea vocabularului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12945_a_14270]
-
încurcatelor socoteli politice ale ultimilor cincisprezece ani. Ce-a făcut cu toate atuurile enumerate mai sus? Le-a batjocorit cu un cinism de care doar marii asasini politici sunt capabili. Pus pe coji de nucă, el o cotește în stilul magistrului său, Ion Ilici, dând vina pe comploturi internaționale. Europa e de vină, desigur, pentru că oamenii din partid fură pe rupte. Europa e de vină pentru că în loc de reforme se minte cu nerușinare și în loc de „justiție socială” românii primesc în cap ciomegele
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
Mihail Nemeș Faust Am studiat Filozofia, Ah, Medicina, Dreptul, tot, Și, din păcate, chiar Teologia, Cu zel, cît dat mi-a fost să pot! Și stau acum, biet nătărău, Ca ieri la minte nu mai rău; Magistru-mi spun, și Doctor chiar, Și pe discipoli, iar și iar, De-a curmezișu,-n jos și-n sus, De zece ani de nas i-am dus - Văd, nu putem să știm nimic, și gata! Ah, inima-mi se mistuie
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
-n sus, De zece ani de nas i-am dus - Văd, nu putem să știm nimic, și gata! Ah, inima-mi se mistuie-așa, biata. E drept că-s mai ager ca fleții siniștri De popi, grămătici și de doctori, magiștri; Nu sînt chinuit de vreun dubiu sau scrupul, De draci și de iad nici nu-mi tremură trupul - În schimb, părăsit sînt de-orice bucurie Ce-i bine că-aș ști, nu-mi închipui, vai mie, Și nici că-aș
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
a-mi Îmbrățișa părinții, dar și de a-mi revedea profesorii. Nu mică mia fost bucuria, la ultimul eveniment de comemorare a inegalabilului dramaturg Victor Ion Popa, organizat la Muzeul „Vasile Pârvan” În 30 martie a.c., să-l revăd pe magistrul Gruia Novac, redactorul revistei Baaadul, dar, mai ales, pe profesorul de limbă și literatură română la liceul, nu altul decât prestigiosul „Gheorghe Roșca Codreanu”, prin care au trecut și Cezar Ivănescu, Alexandru Vlahuță, Vasile Pârvan, Garabet Ibrăileanu, Raicu Rion și
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
ei teoretice, vizibilă, deocamdată numai În spiritele vizionare. Spre deosebire de primele capitole, În care numele proprii erau o raritate, În acesta ele sunt utilizate cu dărnicie bine temperată, căci În afară de Giordano Bruno sunt amintite și altele care au abordat probleme adiacente: Magistrul Eckhart, Friedrich Nietzsche, Mircea Eliade, Jean Fourastié, Ion Petrovici ș.a. Dar Încununarea eforturilor hermeneutice (și creatoare) este constituit de finalul eseului, conceput sub formă de versuri ce amintesc, mai ales prin datele lor prosodice, de strofele poemului analizat. Intitulat Lume
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
-o întruna în cearșafuri reci și primeniți-le mereu. - Coană Profiră... Fata n-are febră tifoidă. Lăsați cearșafurile, c-o-mbolnăviți mai rău. Pe cine să creadă coana Profira? Pe Benglas sau pe un ditamai profesor? A mers pe mâna magistrului, iar Lenuța, soră-mea, a făcut o dublă pneumonie și s-a curățat. Nu cred în blesteme, dar n-am s-o uit pe mama spu-nându-i vestitului doctor: - Deie Dumnezeu să ai și dumneata parte de durerea mea. Am rămas
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
Romulus Vulpescu a încetat din viață la vârsta de 79 de ani. Opera să cuprinde numeroase volume de poezii, proza - „Proza - Exerciții de stil” (1967), „Procesul Caragiale-Caion” (1973), „Hincu - ba!” (2002) -, dar și traduceri din opere clasice - Francois Villon („Opurile magistrului”), Francois Rabelais („Gargantua”), Dante Alighieri („Vită Nuova”). 20 septembrie - academicianul Gheorghe Buzdugan Inginerul Gheorghe Buzdugan, membru titular al Academiei Române, s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani. Acad. Gheorghe Buzdugan și-a făcut studiile liceale la liceul
CRONOLOGIE: personalităţi române decedate în 2012 [Corola-blog/BlogPost/93845_a_95137]
-
că a slujit cu credință și Neamul, și Adevărul! Iar noi, pentru același motiv, să-i mulțumim Domnului că iată, din nou, la ceas de cumpănă, se nasc în Moldova astfel de oameni, ca Gheorghe Buzatu. Sit tibi terra levis, magistre, în înaltul cerului, alături de eroii neamului printre care de azi înainte te numeri și tu, robul lui Dumnezeu și al Neamului Românesc, profesorul nostru al tuturor, Gheorghe Buzatu. Icoana Patriei se întregește cu Profesorul Gheorghe Buzatu - Prof. univ. dr. Dumitru
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
a poporului român, așa cum a fost, în cel de-Al Doilea Război Mondial -, la Maia, acolo unde, anual, unul dintre discipolii săi, distinsul profesor Jipa Rotaru, organizează reuniuni de excepție, pentru mintea, inima și adevăratul trecut al devenirii națiunii noastre. Magistrul Gheorghe Buzatu stătea în aer liber, la o masă, pe un tăpșan cu iarbă verde, nu departe de cortul militar în care îi plăcea să îi asculte pe mai tinerii confrați. Privirile sale erau ale unui om împăcat cu soarta
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
la Heidegger a lui D. C. Amzăr, făcută de acesta. Tânărul, paralizat de timiditate și de teama că va fi primit protocolar, rece, constată că profesorul nu este nici chipeș și nici nu-l privește de sus: "M-am prezentat: magistrul, un tip de filosof ŕ la Nae. îl crezi mai mult negustor decât filosof - cu pantalonii scurți, cu o mustață mică, numai cât poate adăposti nasul, țigănos, scurt și de 40 de ani. Când l-am văzut intrând pe ușă
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
care ne scăldăm acum ce râu curge cu zgomot prin viețile noastre în venele tale respiră tăcută o vidră nervii îți sunt un coș de țipari tăcerea ta adăpostește o monahie de pelicani ce râu spală picioarele noastre de sumbri magiștri ai unei științe inutile ce râu ne răpește iubitele și le duce în Hades ce viitură întunecată de fluviu tulbure de dorinți și de spaime ne mână de la spate cu vaiete elevi îndărătnici ce-au orbit cu cărțile-n brațe
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
în toate ungherele și în toate atitudinile, studenții ofereau sălii fizionomia pitorească a unui auditoriu din Renaștere. în acest cadru începea profesorul să-și desfășoare lecția, ca treptat o comuniune tot mai vie să se stabilească între el și ascultători. Magistrul nu rămânea străin de însuflețirea discipolilor. Erau momente cînd osmoza simpatiei devenea atît de puternică încît continuarea monologului se dovedea cu neputință. Profesorul lansa atunci o întrebare legată de progresul expunerii, căreia cei din sală se întreceau să-i răspundă
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
faptul se datorește, într-o măsură importantă, prezenței neîntrerupte la catedră a profesorului Iorgu Iordan. El este primul dintre aceia care au întruchipat pentru noi ideea de școală, materializată în cîteva trăsături importante. Școala presupune, alături de simpla existență a unui magistru înconjurat de discipoli, stabilirea între ei a unor legături durabile, în egală măsură intelectuale și afective. Școala presupune un sentiment activ al continuității, certitudinea că munca ta se adaugă unor eforturi anterioare și că va fi urmată de strădania celor
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
divelor și andivelor Ne întoarcem de la cimitir, de Bunavestire... Noi, rușii, armenii, țiganii, evreii, polonezii, grecii și turcii Plouă. Desfacem umbrelele post-moderne. Umbrele negre. Maro. Umbrele dungate precum cămașa deținuților politici. Se aud clopotele din Kabul... Pretutindeni, morții noștri: căruțași, magiștri, măturători de stradă, oameni politici, de stînga, de dreapta, la nord, la sud Estimp, fiul nostru tresare în somn, lunecă în cavoul acestei pagini, imaculat domn...
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Zac într-un mormânt clădit de eternitate. Cerul îmi pare și el un mormânt în care imaginea mea zace Uitându-se cu milă și cruzime La mine, cel care încearcă să o prindă. Când voi reuși se va arăta solul Magistru al îngerilor și-mi va cere Să-mi aleg felul de aripi De printre toate aripile vii. Acum voi fi închis într-altă casă, în alt corp mă voi cuprinde cu suflet zăvorât. Nu știu de ce am fost chemat Aici
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
sibiene ca și mediocritatea rutinieră a desfășurării ceremonialului pedagogic din acele săli contraziceau însă mai puțin imaginea ideală pe care mi-o făcusem despre Universitate, cât mi-o distrugea substanța însăși a celor ce se predau acolo nouă discipolilor de către magiștri noștri. În locul acelei universitas scientiarum, în care mă așteptam să descopăr nici mai mult, dar nici mai puțin decât universul întreg al cunoștințelor, un univers revelat nouă, apropriat de noi, atotcuprinzător, deci cuprinzându-ne și pe noi într-însul, m-
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
operând o rară forță cosmogonică. Poetul era un născător de lumi. El nu avea de ce să cultive Legea în idealitatea sa abstractă, hegeliană, asemenea lui Noica. Și iată un ultim exemplu din experiențele anilor mei de formație universitară. Unul dintre magiștrii cărora le rămân deosebit de îndatorat a fost francezul Henri Jacquier. Mai apropiat decât alții, el nu-mi era doar un dascăl, ci un prieten mai mare pe care-l frecventam și în afara orelor de curs. Dar aceste cursuri erau de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și deschiderea sa posibilă asupra nelimitării, a totalului, a universului. În francezul acesta, care și-a sfârșit zilele în țara noastră, am întâlnit un mare prieten și un magistru perfect neacademic, dacă nu cumva înțelegem prin Academie o ideală grădină a lui Akademos, spațiu primitor, ospitalier, al unor întâlniri rodnice. De fapt, printre cele moștenite de Universitate de la antica Academie e și aceasta: Universitatea este, de la originile sale și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
a lui Akademos, spațiu primitor, ospitalier, al unor întâlniri rodnice. De fapt, printre cele moștenite de Universitate de la antica Academie e și aceasta: Universitatea este, de la originile sale și poate prin natura ei, un spațiu al întâlnirilor fecunde. Întâlniri între magiștrii și discipoli, întâlniri ale discipolilor între ei. Misiunea formatoare a Universității se împlinește, mai presus de orice, prin aceste afinități elective. În Sibiul anilor de refugiu, cea mai bogată în urmări rodnice a fost întâlnirea dintre cei ce aveau să
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ca un ultim venit, abia intrat la facultate, pe când ceilalți o absolviseră sau se pregăteau să o absolve, prețuirea lor, mai mult chiar decât aceea a profesorului, m-a făcut fericit. Desigur, prezența catalizatoare, bună conducătoare de căldură spirituală a magistrului a mijlocit acea întâlnire cu cerchiștii ca și altele în seminarul pe care-l frecventau chiar și unii dintre ei, ce nu mai erau studenții Universității, precum și în cenaclurile care aveau loc în casa primitoare, cu pereții tapetați cu cărți
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
s-ar fi cuvenit să știu, ceea ce aveam să știu doar mult mai târziu, că asemenea acelui medieval, care privind miniatura nu se putea să întâlnească, ieșind din gura sacră, decât cuvinte ce au devenit consacrate, tot astfel din gura magistrului meu nu puteau să iasă decât acele cuvinte ale sale, care nici nu mai erau ale sale, care aparțineau Operei, unei opere publicate, unei construcții ce creștea în triple etaje succesive, personal-impersonală, impunătoare clădire a primului, poate unicului sistem de
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cursurile profesorului Blaga nu mi-au oferit nimic sau aproape nimic. Am primit de la el noi, cerchiștii, mult mai puțin decât de la profesorul de estetică Liviu Rusu sau, eu personal, de la profesorul de psihologie, Nicolae Mărgineanu. Când îl evoc pe magistrul Blaga îmi apare o imagine ce nu-l înfățișează pe omul Lucian Blaga. Este un portret al călugărului geometru Fra Luca Pacioli, prietenul lui Leonardo da Vinci. Îmbrăcat în rasa călugărească, cu gluga pe cap, doar brațele și mâinile omului
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
el, în picioare, un învățăcel care nu privește spre el, pare că nici nu-l ascultă, ai cărui ochi sunt ațintiți asupra unui punct de dincolo de carte, de triunghi și de cerc, același punct către care își îndreaptă privirea și magistrul. Nici un cuvânt nu se rostește, pacea cărții, a lui Euclide " al cărui nume stă scris în italice pe o margine a tăbliței " nimic nu o tulbură. Și în tăcerea solemnă a momentului, în penumbra din jurul celor doi uniți în aceiași
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]