86 matches
-
aflate în Sistemul Solar, în câmpul gravitațional al Soarelui. MAGNETOSFERĂ Regiunea din jurul unui corp în care poate fi simțită influența câmpului magnetic al obiectului respectiv. Pământul, Soarele și multe alte corpuri cerești sunt înconjurate de câmpuri magnetice de intensitați diferite. MAGNETOSFERĂ TERESTRĂ Regiunea cu câmp magnetic din jurul Pământului care se întinde pe 60000km în direcția Soarelui și pe câteva milioane de kilometri în direcția opusă. Deformarea magnetosferei terestre este una din consecințele interacțiunii vântului solar (fluxului de particule încărcate) cu câmpul
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Soarele și multe alte corpuri cerești sunt înconjurate de câmpuri magnetice de intensitați diferite. MAGNETOSFERĂ TERESTRĂ Regiunea cu câmp magnetic din jurul Pământului care se întinde pe 60000km în direcția Soarelui și pe câteva milioane de kilometri în direcția opusă. Deformarea magnetosferei terestre este una din consecințele interacțiunii vântului solar (fluxului de particule încărcate) cu câmpul magnetic al Pământului. Magnetosfera conține zonele aurorale și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare și distribuite în centuri de radiații cunoscute sub denumirea de
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
câmp magnetic din jurul Pământului care se întinde pe 60000km în direcția Soarelui și pe câteva milioane de kilometri în direcția opusă. Deformarea magnetosferei terestre este una din consecințele interacțiunii vântului solar (fluxului de particule încărcate) cu câmpul magnetic al Pământului. Magnetosfera conține zonele aurorale și zonele capcană în care sunt capturate particulele solare și distribuite în centuri de radiații cunoscute sub denumirea de centurile Van Allen. MAGNITUDINE APARENTA(m) Număr real, pozitiv sau negativ, a cărui valoare constitue o măsură pentru
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
energii ridicate, emise de Soare și accelerate la viteze aflate între 250 și1000 km/s. Vântul solar este de fapt coroana solară fierbinte expulzată în spațiile interstelare. Acest vânt solar suflă și către Pământ și conformează scutul magnetic al Pământului, magnetosfera, populează ionosfera si creează aurorele. Noi toți trăim în vântul solar. Scutul magnetic al Pământului asigură o deflectare și o reținere a celei mai mari părți a particulelor încărcate care vin de la Soare în două regiuni din jurul Pământului. Personalul de pe
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
regiuni din jurul Pământului. Personalul de pe avioanele aflate la mare înalțime, astronauții și călătorii către alte planete sunt însă direct afectați de acestea. Ca și vântul de pe Pământ, vântul solar suflă mai ușor sau mai tare, câteodată provocând furtuni magnetice în magnetosferă. VĂRSTA SISTEMULUI SOLAR Perioada de timp scursă din momentul formării Sistemului Solar de aproximativ patru mii șase sute de milioane de ani. Determinarile s-au făcut prin studierea timpului de injumătățire a unor elemente radioactive (U, Th) din rocile terestre, selenare
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
a) fizica laserilor; ... b) electronică cuantică a solidului; ... c) fizica plasmei; ... d) fizica acceleratorilor de electroni; ... 2. cercetare fundamentală de bază și orientată, realizată în scopul creșterii nivelului cunoștințelor în următoarele domenii ale fizicii spațiului cosmic și conexe privind: a) magnetosfera terestră; ... b) interacțiile Soare-Pământ, vremea spațială și protecția planetară; ... c) mediul interplanetar; ... d) sistemul Pământ-Lună, planete și corpuri mici din sistemul solar (atmosfere planetare și stelare, surse de energie, deșeuri spațiale); ... e) stelele și Universul; ... f) astrofizica (compoziția și spectrele
HOTĂRÂRE nr. 1.581 din 30 septembrie 2004 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei - INFLPR Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161925_a_163254]
-
a) fizica laserilor; ... b) electronică cuantică a solidului; ... c) fizica plasmei; ... d) fizica acceleratorilor de electroni; ... 2. cercetare fundamentală de bază și orientată, realizată în scopul creșterii nivelului cunoștințelor în următoarele domenii ale fizicii spațiului cosmic și conexe privind: a) magnetosfera terestră; ... b) interacțiile Soare-Pământ, vremea spațială și protecția planetară; ... c) mediul interplanetar; ... d) sistemul Pământ-Lună, planete și corpuri mici din sistemul solar (atmosfere planetare și stelare, surse de energie, deșeuri spațiale); ... e) stelele și Universul; ... f) astrofizica (compoziția și spectrele
REGULAMENT din 30 septembrie 2004 de organizare şi funcţionare a Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei - INFLPR Bucureşti. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/161926_a_163255]
-
magnetic al planetei. O altă teorie presupune că undele gravitaționale care provin din interior se disipează în atmosferă, încălzind-o. Pe lângă acestea, termosfera conține urme de dioxid de carbon și apă provenite probabil din surse externe precum praful și meteoriții. Magnetosfera lui Neptun este similară cu cea a lui Uranus, având un câmp magnetic foarte înclinat în raport cu axa sa de rotație, la 47° și un dacalaj de cel puțin 0,55 raze sau 13500 km față de centrul fizic al planetei. Înainte de
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
având un câmp magnetic foarte înclinat în raport cu axa sa de rotație, la 47° și un dacalaj de cel puțin 0,55 raze sau 13500 km față de centrul fizic al planetei. Înainte de survolarea lui Neptun de către "Voyager 2", se credea că magnetosfera înclinată a lui Uranus este rezultatul rotației sale înclinate. Comparând câmpurile magnetice ale celor două planete, cercetătorii consideră acum că orientarea lor extremă ar putea fi caracteristică unor fluxuri provenite din interiorul planetei. Acest câmp poate fi generat de mișcările
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
câmpurile lor sunt mai puțin înclinate față de axa polară. Momentul cvadripolar mare al lui Neptun poate fi rezultatul decalajului față de centrul planetei și al constrângerilor geometrice ale generatorului de tip dinam al câmpului. Unda de șoc a lui Neptun, unde magnetosfera începe să încetinească vântul solar, este situată la o distanță de 34,9 de ori mai mare ca raza planetei. Magnetopauza, unde presiunea magnetosferei contrabalansează vântul solar, se află la o distanță de 23-26,5 de ori mai mare ca
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
constrângerilor geometrice ale generatorului de tip dinam al câmpului. Unda de șoc a lui Neptun, unde magnetosfera începe să încetinească vântul solar, este situată la o distanță de 34,9 de ori mai mare ca raza planetei. Magnetopauza, unde presiunea magnetosferei contrabalansează vântul solar, se află la o distanță de 23-26,5 de ori mai mare ca raza lui Neptun. Coada magnetosferei se întinde pe o distanță de cel puțin 72 de ori mai mare decât raza lui Neptun, și, foarte
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
solar, este situată la o distanță de 34,9 de ori mai mare ca raza planetei. Magnetopauza, unde presiunea magnetosferei contrabalansează vântul solar, se află la o distanță de 23-26,5 de ori mai mare ca raza lui Neptun. Coada magnetosferei se întinde pe o distanță de cel puțin 72 de ori mai mare decât raza lui Neptun, și, foarte probabil, chiar mult mai departe. Neptun are un sistem de inele planetare, deși sunt mult mai mici decât inelele lui Saturn
Neptun () [Corola-website/Science/298837_a_300166]
-
1000 km pe an. Observațiile realizate în 2014 cu ajutorul telescopului spațial Hubble au confirmat că Marea Pată Roșie măsoară sub 16500 km, cel mai mic diametru observat vreodată. Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
16500 km, cel mai mic diametru observat vreodată. Jupiter are un câmp magnetic uriaș, mult mai puternic ca al Pământului. Magnetosfera lui se extinde pe mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
mai mult de 650 milioane de km (după orbita lui Saturn!). (De notat este că magnetosfera lui Jupiter e departe de a fi sferică—se extinde spre soare „doar” 4,3 milioane de kilometri). Lunile lui Jupiter sunt cuprinse în magnetosfera lui, ceea ce explică parțial activitatea de pe Io. Din păcate pentru viitoarele călătorii spațiale și o problemă mare pentru proiectanții sondelor Voyager și Galileo, mediul de lângă Jupiter prezintă mari cantități de particule prinse de câmpul magnetic al lui Jupiter. Această „radiație
Jupiter () [Corola-website/Science/297912_a_299241]
-
7%, fiind depășit, dintre planetele din interiorul centurii de asteroizi a Sistemului Solar, doar de cel al lui Venus. Este de asemenea și cea mai mare și densă dintre aceste planete. Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numește magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare și le fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forței particulelor ce vin
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
aceste planete. Zona cuprinsă de câmpul magnetic al Pământului se numește magnetosferă. Ea absoarbe particulele încărcate cu energie provenite din Soare și le fixează în 2 centuri numite după descoperitorul lor, James van Allen. Centurile Allen înconjoară Pământul deasupra ecuatorului. Magnetosfera este comprimată în partea dinspre Soare datorită forței particulelor ce vin dinspre acesta, și este mai extinsă în partea opusă Soarelui. Câmpul magnetic terestru e format dintr-o forță magnetică care se află în nucleul lichid exterior. Liniile câmpului magnetic
Pământ () [Corola-website/Science/296522_a_297851]
-
planeta noastră este aliniat cu câmpul magnetic terestru. De asemenea, variabilitatea unor anumiți factori poate determina formarea de linii aurore de tonalități și culori diferite. Aurora polară terestră e provocată de ciocnirea unor particule încărcate electric (de exemplu electroni) din magnetosferă cu atomi din straturile superioare ale atmosferei terestre, aflate la altitudini de peste 80 km. Aceste particule electrice au o energie de 1 până la 15 keV iar coliziunea lor cu atomii de gaz din atmosferă determină energizarea acestora din urmă. Prin
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
tulburări afectează calitatea comunicațiilor radio sau a sistemelor de navigare, putând afecta astronauții din aceste regiuni, celulele solare ale sateliților artificiali, indicația busolelor și acțiunea radarelor. Acțiunea ionosferei este complexă și dificil de modelat, îngreunând prezicerea fenomenelor de acest tip. Magnetosfera terestră este o regiune din spațiu dominată de câmp magnetic. Ea se constituie ca un obstacol în drumul vântului solar, cauzând dispersarea sa pe sensul de întoarcere. Lățimea sa este de aproximativ 190 000 Km, iar în timpul nopților o lungă
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
regiunea dispune de o dimensiune medie de 3 mii de kilometri, putând varia până la 4 sau 5 mii de kilometri când vânturile solare se intensifică. Sursa de energie a aurorelor este dată de vânturile solare care circulă pe Terra. Atât magnetosfera, cât și vânturile solare pot conduce electricitate. Este cunoscut faptul că dacă două conductoare electrice legate într-un circuit electric sunt introduse într-un câmp magnetic, iar unul dintre ele se deplasează în jurul celuilalt, în circuit este generat un curent
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
iar unul dintre ele se deplasează în jurul celuilalt, în circuit este generat un curent electric. Generatoarele electrice și dinamurile utilizează acest principiu, însă conductoarele tradiționale pot fi înlocuite de plasme sau chiar alte fluide. În acest context, vântul solare și magnetosfera sunt fluide conductoare de electricitate cu mișcare relativă, fiind astfel capabile să genereze curent electric, care produce efect luminos. Cum polurile magnetice și geografice ale planetei noastre nu sunt aliniate, în același fel regiunile aurorale nu sunt aliniate cu polul
Auroră polară () [Corola-website/Science/306524_a_307853]
-
munți și o suprafață relativ nouă fără cratere de impact vizibile. Nava Galileo a făcut câteva zboruri prin apropiere în 1990 și 2000, colectând date despre interiorul și suprafața satelitului. Aceste nave de asemenea au descoperit legătura dintre satelit și magnetosfera lui Jupiter și existența unei centuri de radiații centrată pe orbita lui Io. Acesta primește zilnic o radiație de 3600 rem. Mai târziu, observații asupra satelitului au efectuat sonda spațială Cassini-Huygens în 2000 și Noi Orizonturi în 2007, precum și telescoapele
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
Această rezonanță ajută la păstrarea excentricității (0,0041), care este de altfel și motivul activității geologice a satelitului (a se vedea „Încălzirea mareică” pentru o explicație mai detaliată a procesului). Io joacă un rol important în menținerea câmpului magnetic jovian. Magnetosfera lui Jupiter culege praf și gaze din atmosfera subțire a lui Io cu o rată de 1 tonă pe secundă. Acest material este format din sulfură ionizată și atomică, oxigen și clor, sodiu și potasiu atomic, sulfură și dioxid de
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
ar fi cenușă) sunt aruncate la o înălțime de 200 km în spațiu, producând nori largi în formă de umbrelă, care pictează terenul înconjurător în roșu, negru sau alb, și produce materie primă pentru atmosfera neregulată a lui Io sau magnetosfera extensivă a lui Jupiter. Suprafața lui Io este punctată cu depresiuni vulcanice numite "paterae". Acestea reprezintă calderele terestre, dar nu se știe dacă s-au produs prin prăbușire sau prin golirea camerei magmatice. Acestea au un diametru aproximativ 41 km
Io (satelit) () [Corola-website/Science/302335_a_303664]
-
strâns legați de nucleul sau, rezultând o conductivitate electrică foarte mare, chiar și atunci când gazul este doar parțial ionizat. Particulele încărcate sunt extrem de influențate de câmpurile magnetice și electrice. De exemplu, în vântul solar, împreună cu hidrogenul ionizat, particulele interacționează cu magnetosfera Pământului, care au dat naștere „curenților Birkeland” și fenomenului de aurora. Spre deosebire de orice alt element, heliul lichid va rămâne până la zero absolut la presiuni normale. Acesta este un efect direct al mecanicii cuantice: în special, energia punctului zero a sistemului
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]