68 matches
-
curtată, nu numai mângâiată iar Lary făcea pe prostul - Hai la drogheria din colț să-mi iau un ruj și un parfum. S-ar cade să plătești tu! - Da dar mergem și la tutungerie să-mi iau un pachet de mahorcă. Ce, eu să nu fiu “parfumat”? Nici o grijă, plătesc tot eu. - Mă, om cu idei, să nu zic idiot. O femeie vrea să se știe frumoasă, să se lase curtată, să etaleze bun gust. Ce mă fac cu tine, culesule
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
zi a începutului de vară de la școală, ținându-și brațele larg deschise în pragul casei, moartea primei sale soții. În sala de așteptare a gării nu părea să se fi schimbat ceva. Stăruia aceeași lumină difuză, același miros greu de mahorcă, până și mantaua de ceferist, trântită pe bancheta de la intrare, rămăsese la locul său. Pe neașteptate, ferestruica unuia din ghișeele pentru vânzarea biletelor se luminase. În dreptul ei se conturase brusc silueta unei femei. Nu mă îndoiam că este ea. Se
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
somnul plăcerea suntem dependenți de lumină hedonici realitatea este un moft ceva complicat și dezagreabil plăcerea ține de alte cauze ( necunoscute și nedemonstrate științific! ) până și ultimul boschetar își face rost de-un pachet de țigări ( de un kil de mahorcă! ) Richard al-III-lea renunța la regat pentru un cal Eduard al VIII-lea abdică pentr-o femeie plăcerea nu face discriminări între oameni și păsări nu are limite clare și reguli e locul în care Ecleziastul se desparte de Freud... Referință
PECEȚI de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340471_a_341800]
-
plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se așează lângă mine, pe pragul porții, aprinde încet și molfăie tacticos o țigară din mahorcă și ziar, mă scrutează lung, pe sub streașina sprâncenelor stufoase și albe, oftează o dată, mai oftează o dată, zâmbește enigmatic și răscolitor o dată, enigmatic și răscolitor de două ori, tace puțin, mai tace încă puțin... și-mi spune șoptit, dar foarte clar
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
o visez numai pe ea, s-o văd cum vine la poartă”. Poetul își închipuie iubirea „ca pe un pește uriaș, pe care mi-l devoră alții!” Din dragoste, „mănânc foarte puțin, dar fumez de rup pământul, fumez cu hectarul mahorca mângâierii, beau cu cisterna cafeaua înțelepciunii!” Iar ea zice: „ehehei, de când aștept să mă admire, să mă răscolească și să mă scurme un poet!” Trăiri mărturisite frumos, în cuvinte ca toate cuvintele, așezate însă cu totul altfel decât le așezăm
Ion Zimbru şi-a făcut timp… / Prozoversuri care dor frumos () [Corola-blog/BlogPost/339978_a_341307]
-
negre (bine, nu pe noi!), în cap i se învârt tot felul de combinații și aranjamente, veșnic în lipsă de bani, însă plin de datorii. - Bă, iar stați ca ploșnițele când e lumina aprinsă, vă umflați cu bere, dați cu mahorca și vă doare-n șpiț că lumea aleargă, aleargă, bă, și câștigă, nu ca voi, care-o să muriți pensionari la stat, înjurând guvernul când scumpește gazele sau leușteanul! În timp ce ne muștruluiește suge două berițe (ale noastre) și atacă vârtos
EXPEDIŢIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343881_a_345210]
-
răsfirase Estrela fustele cocheta pretindea a fi reincarnata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gebellin tartorul satrapilor duhnind a mahorca și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pamant a îngerilor căzuți iarbă dracului îi atârnă pe-o ureche -Zi-mi Papeso: de iubre
(GHIOCUL DE CRISTAL TRADUS ÎN ITALIANĂ) GLOBO DI CRISTALLO de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344156_a_345485]
-
și minunatele condiții socio-economice impuneau alte ritmuri, nu ca pe vremea... În atelier se prezentă un inspector de la județ, cu o moacă de om căruia i-a bufnit soba în față, care rosti cu o voce răgușită de trăscău și mahorcă: - Băi, Vasile, băi, e ordin dă la partid să crească producția dă hârtie, așa că ai belit-o dacă nu te supui! Nea Vasile era însă un om cumpănit și văzuse el la viața lui și alți tovarăși mult mai răi
INTELIGENTUL TITIŞOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371044_a_372373]
-
copilului, și cu băiatul de cealaltă mână au intrat pe poarta lui Ion al Chirei. Bărbatul cum a văzut femeia i s-au aprins ochii, precum ai lupului când vede prada. -Ai venit Floare? Glasul lui Ion era dogit de mahorcă, când deschidea gura un miros puternic de băutură se făcea simțit. Bărbatul avea treizeci și opt de ani, era: brunet tuciuriu, tuns zero, cu ochii mari negri, nas coroiat, cu privirea acvilină, buzele subțiri, cu un rânjet permanent în colțul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
închina la icoana Fecioarei, jurând abținerea totală, refuzul păcatului cărnii cel ce, iată, aduce după sine căderea... Adânca meditație îi fu brusc spulberară de un pumn în spate și zicerea plină de duh a unei voci gâjâite de tărie și mahorcă: - Ce faci bă, labagiule, iar te-a părăsit mârtanul!? Marele Poet se întoarse hotărât să-l înjunghie pe neisprăvit cu vorba și cu fapta, numai că din vârful unui maldăr de carne neagră îi râdea cu toată gura Marele Critic
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
greu...SimptomMi -a spus bătrânul:Are lipsă de snagăClipește cam desPedeapsăCe surghiun - tocmaiPe tărâm metaforicUnde înfloresc zeii...... XXXII. CRONICĂ, de George Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 407 din 11 februarie 2012. O lulea șic - Pierzând anii se agită Trăgând mahorcă Echilibru Iz de purpură Coregrafia unei flori Călcând pe boante Cronică Semne grafice Șterg potecile zilei Tipărind pașii Pustiire Temniță de dor- Să strivești sub o tâmplă Sân de fecioară Neuitare Pielea-i fragedă Mai simte mâinile lui Înodând nurii
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
resfirase Estrela fustele cochetă pretindea a fi reîncartata madame Lenormand și dădea în ghioc de cristal soldaților rătăciți pe cărările înșelătoare ale lunii și pisicilor aristocrate ce mergeau agățate de opinca saltimbancilor se opri mătăhălos Gabellin tartorul satrapilor duhnind a mahorcă și anarhie peregrin evadat de la alienați prin lume dădea interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi Papeso: de iubre
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
prea simandicoase pentru a crede că Negri le trimitea din țară cutii de tabac doar fiindcă erau eventual mai ieftine. „Tutunul de Valahia” era foarte apreciat, spre deosebire de unele tipuri de „tutun turcesc” necultivat (Nicotiana rustica), de calitate inferioară, așa-numita mahorcă. în „romanțul original” al lui Nicolae Filimon, ciocoii fanarioți, vechi și noi, își făceau tabietul fumând „ca turcii” din „ciubucele și narghelelile cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei”, sau cu „parfumata plantă arabică numită gebel”, sau cu „tumbekiu aromatic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trebunal”, „oceane azure”, „să exhumul”, „insercții”, „liclind”, „coadă zbrulă”, „acuprinde”, „viscol selenit”, „mirifele grădini”, „amirezmătoarea izmă”, „inima ingenuină”, „resplendind”, „cristoși conturși”, „contură” (=contur), „flăcărat” (=înflăcărat), „îngeluit”, „arbor morn”, „ne-despărțire-ar”, „putear-aș”. Sau cultivă rima rară: „burnus” - „taciturnu-s”, „s-a scurs” - „Burns”, „mahorcă” - „or că”, „háșiș” - „pașii-și”. Sub nivelul cărților de mai înainte sunt sonetele din Patriarhale și exotice (1988), ca și cele imnice, din seria Sport și liră, dedicate pindaric sportivilor: Imnuri olimpice (1975), Sub semnul lui Hercule (1976). O altă
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
a lăsat definitiv cortina. Ultimii ani i-a trăit în singurătatea unui cămin în care doar câteva fotografii și teancul de cronici mai aminteau de strălucirea din trecut. Cu vocea ei vibrantă, cu timbru de argint (deși, amănunt contrariant, fuma mahorcă) și cu temperamentul ei generos, P. a pășit încă din timpul vieții în legendă. Era o răsfățată a publicului ieșean, pe care îl electriza cu interpretări pline de nerv în roluri de primă ingenuă, mai întâi, iar în zenitul carierei
PRUTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
povestirile altora? Doctorul Își pipăi Încă o dată sticluța din buzunar, după care se ridică de la locul lui și deschise ușa pe culoar. Câțiva călători stăteau de vorbă liniștiți, cu coatele sprijinite de bară, iar un soldat fuma, suflând fumul de mahorcă pe geamul tras pe jumătate. Curentul rece de pe culoar era atât de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de coniac. Stăm la cafele. Îmi aduc aminte că le-am adus o cutie de bomboane fine. Motiv să mă ridic, să-mi aranjez gazele cum trebuie în intestine. Când mă întorc în bucătăria-baie, Cap-de-cal și Fund-de-sticlă „beau tiutun”, o mahorcă pentru molii; deasupra lor, nori de fum cu miros de bălegar uscat. Sub calorifer e un radio strâns legat cu o pereche de bretele, „să nu i se împrăștie mațele”, chicotește tanti Mizi, după care se îneacă de la țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca un burete îmbibat de colesterol. Vreau să fug cât mai repede, să mă culc pe o bancă în parc. Nu-i așa! Cap-de-cal urlă din bucătărie, sau baie, ce-o fi ea: la masăăă! Porc topit, ghiveci, cafea, coniac, mahorcă. De sub calorifer, Gilbert Becaud mârâie din toți bojocii, nervos că fusese sculat cu noaptea-n cap. Chilot stă lângă farfuria mea, mă privește fix. Nu se clintește de pe suportul de lemn pe care e bătut în cuie ca un G
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
peste noi. Cât suntem singuri îi ținem din scurt, acum însă... Am auzit că a venit Piratu’, e-adevărat? întreabă nea Fane, mai uscat ca niciodată, plin de riduri, de pete soioase pe cămașă și pantaloni. Imediat își aprinde o mahorcă, fără să mai ceară voie. Cât ai zice pește, pică și țața Leana, cu izmenele lui răposatu’ bărbatu-său legate în chip de turban pe creștet. Picară și tanti Jenica și tanti Cocuța, care era cam cherchelită și cât p-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dar continuu, puroiul rezultat închegându-se, ici și colo, în insule neregulate, cu cruste roz-gălbui, mustoase, ce răzbat pe sub prețioasele feșe și bandaje de satin. O să dea cangrena în ea și-o s-ajungă sigur la amputare, dacă mai pipează multă mahorcă, vaca, dar nu-i pasă! informase deja Adrianus, binevoitor, pe cine era și pe cine nu era dispus să îl asculte. Acum, Domnișoara se odihnea întinsă pe sofa și sprijinită disuasiv în cotul drept, pe o perniță verde de velur
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
subsuoară și două cutii de tutun "Capstan" în mâini (căci fumam mult la Tamluk și, de câte ori treceam prin fața tutungeriei din Howrah, mi se părea că nu cumpărasem destul "Capstan", iar amintirea unei nopți fără tutun de pipă, silit să fumez mahorcă lucrătorilor, mă înfiora). Nu intram niciodată în vorbă cu vecinii mei de compartiment, nu-mi plăceau acei hara-sahib cu studii mediocre la Oxford, nici tinerii cu romane polițiste în buzunări, nici indienii bogați, care învățaseră să călătorească în clasa I
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
unchiul" meu are un tutun tare, teribil! Numai nu-i pentru domnișoare. - Și de ce să nu fie pentru domnișoare? zise studenta de pe fereastră, bălăbănind picioarele și relevând un glas gros. - Auzi, scumpe unchiule? strigă Stănică. Dă-ne, te rog,puțină mahorcă de-a dumitale. A venit tinerețea, studențimea, trebuie s-o sărbătorim. E în joc onoarea nepotului dumitale și iubitului meu văr, Felix. Moș Costache se fâstâci, vru să spună ceva, dar Stănică nu-l lăsă: - Nu te deranja, că știu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de țigări chinezești
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Buricu! -Da asta? - Mi-e rușine. - Spune, țîcă! - Nu zic. - Zi-i, că te bat. - Halal! râdeau zidarii în cor. - Dar mă-ta ce-are? -Nț! - Spune, țîcă! Iar râdeau salahorii. Tot de la ei luau țigări și învățau să tragă mahorca-n piept. Ține de urât, ziceau. Pe la paisprezece ani erau galbeni și necrescuți. Mușca oftica din pieptul lor. Mai mureau, asta era viața. Dar aveau o zi a lor meșterii, sâmbăta, când puteau să petreacă, să risipească, să cânte și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu mușchi de stejar și cu mătase de porumb, dar nu era același lucru ca atunci când tragi dintr-o țigară care are tutun adevărat. Și Țuți îmi spunea că trebuie neapărat să știm să fumăm. Și am încercat noi cu mahorca rușilor, dar ne înecam. Făceam un fel de „tiocuri” din hârtie de ziar, puțin conice, soldatul rus ne turna în el mahorca, niște pătrățele mici și galbene, ne dădea foc și noi trăgeam și tușeam de ne lua dracul. Iar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]