15,061 matches
-
la marginea societății. Singuri la propriu. Iarnă și vară, zile și ani. Afecțiunile sînt diferite, ca și manifestările lor. Sînt numai bărbați și o singură femeie. Ea duce acum o viață evlavioasă și le iubește pe Maica Domnului și pe Maica Tereza. Dintre bărbați, unul este cleptoman, altul crede că este surd, unul este obsedat că, brusc, a devenit impotent și nu va mai putea la întoarcerea acasă să-și satisfacă țiganca, altul are impresia că posedă dimensiunile unei minuscule vietăți
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
Susanei care fuseseră foarte bogați. Mobilele grele, din mahon, păreau niște corpuri masive, de neurnit, parcă dușmănoase și oarecum periculoase; fuseseră pesemne martorii muți ai unei drame ce avusese loc cu ani în urmă, dramă de pe urma căreia nici Susana, nici maică-sa nu-și reveniseră încă. Pe măsură ce mă apropiam de galerie, am simțit parfumul de eucalipt și umezeala caldă și bolnăvicioasă din aer: un aer dens și un miros pe care nu-l mai respirasem nicăieri și care mi-a produs
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
ăla smintit! Era foarte contrariată și renunță la poziția ei studiată; i se păru că aude pașii mamei și se băgă repede în pat, cu spatele sprijinit de pernele mari și trăgîndu-și cearșafurile și cuvertura azurie pînă la piept. Dar maică-sa nu-și făcu apariția. - Eu nu vreau să mă desenezi așa " adăugă fără să privească. În pat și tușind ca o proastă, în nici un caz! - Bine, dar ai putea sta lungită pe pat, ca și cum te-ai odihni... N-o să
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
nu se arătă prea aspru cu el... știind că în asemenea cazuri, de obicei oamenii se plâng, se vaetă în mod dezagreabil, torturându-ne... Pe zece februarie 1979, luna mea cea mai defavorabilă din an când s-a născut și maică-mea... ca și cum ar fi vorba de un fel de plată... de o taxă, suprataxă genetică... decolez de la Londra, slab, împuținat, deși cântărind mai mult, într-un mod imperceptibil... plecare grea spre origină, București, înduioșat peste orice sistem de autocontrol ca
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
în liniște iureșul vieții care se desfășura în preajma noastră. Se născuse într-o casă modestă, dar a crescut în splendoarea efemeră a companiei bananiere, din care i-a rămas măcar o educație îngrijită de fată bogată, făcută la colegiu Înfățișarea Maicii Domnului, în Santa Marta. În timpul vacanțelor de Crăciun broda la gherghef cu prietenele, cînta la clavecin pe la tîrgurile de binefacere și se ducea cu o mătușă care o însoțea pretutindeni la balurile cele mai selecte ale timoratei aristocrații de prin
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Constantin Țoiu Cu mult înainte de a întreprinde propriu-zis prima mea călătorie din viață în afara târgului în care m-am născut, călătorie făcută împreună cu prietenul meu greu Garabet și cu Mița lui, (despre care am mai scris), mai întâi voiajasem cu maică-mea, la patru ani împliniți, până la Corița, orașul ei natal, undeva în sudul Albaniei de azi, la granița cu Grecia. Localitate care, înainte de primul război mondial, pe când părinții mei abia se nășteau, și făcuse parte din nordul Greciei. De aceea
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
altminteri, vărul mamei, pe care îl chema Eftimie, făcând seminarul la Salonic, avea să și ajungă episcop ortodox în America la Chicago de unde îi trimisese o dată mamei prin poștă 5 dolari, ceea ce stârni senzație în Urziceni. Neînvățată cu alfabetul românesc, maică-mea îmi scria în româneasca ei recent deprinsă, cu alfa, beta, epsilon și celelalte, atent caligrafiate. Mai am și acum câteva scrisori în românește scrise cu caractere grecești, pe care ea mi le trimitea la liceul Meșota din Brașov. Pasiunea
Coana Ifigenia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15026_a_16351]
-
Andrei Ionescu În dimineața aceea bunicul mi-a spus că trebuia să-l însoțesc pe căutătorul de minuni. - O să-i duci pe dumnealor până sus la peșteră. Să iei catârul. Maică-ta o să vă dea pături și merinde. Mâine dimineață o să fiți înapoi. Căutătorul de minuni muia în cafeaua cu lapte felii mari de pâine de casă pe care întinsese unt și miere și acum le înfuleca de zor. Stătea aplecat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
pare să fi fost "visul român" acum trei veacuri. Să se fi schimbat el în cursul istoriei? Literatura ce avea să vină nu o dovedește. Cel mai dorit lucru rămâne "veselirea" în lunci, codri, sate, hanuri, cafenele, casa bunicilor, "mânăstire maici"... și întotdeauna mecanismul norocului înșelător se repetă, căci vine un trimis al istoriei, se taie capete, se ridică în prăjini și se aruncă în mare... Să se fi schimbat "visul român" astăzi? Rămâne de văzut. Dar să ne oprim, și
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
sa spune multe despre fondurile lipsă: "Punctual, după obicei, a sosit conu Mihai. Nu era de recunoscut. Avea o jiletcă, cu nasturi de sidef, adusă din Englitera și o lavalieră proaspătă! Dar cămașa nu mai era din cele țesute de maici... știi tu. Avea și dungă la pantaloni." Memoriile se încheie în august 1944. Sfîrșitul este sugestiv. Conul Georgică se află la volanul unei mașini: "Nefiind nici un vehicul, nici o vietate, goneam cu peste o sută pe oră. Dar inutil. Orice efort
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
de la nașterea copilului (27 august, 1977) și adnotarea care o însoțește făcută după momentul fatal al ultimei crize de epilepsie: „27 august 1977. «Uca și M părăsesc spitalul. Uca fericită. M e un copil dorit, iubit și-aproape divinizat de maică-sa încă din prima clipă. Va fi fericit.» (Ce predicție absurdă și totuși, finalmente, într-un fel cu totul imprevizibil, și atît de dureros pentru noi, și cu siguranță și pentru el de-a lungul anilor, poate adevărată, cel puțin
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
ipotetice jucării (minimaliste: „copilul, încălecat pe bățul său...”), ci instrumentele de pedeapsă - Calul Balan, Sfîntul Nicolai. Apar din cînd în cînd surprize: jucăriile convertite în mesaje ironic-sentimentale - păpușile scrise pe frunte din La aniversară (Eminescu), ursul eroului masculin din Ochii Maicii Domnului (Arghezi). Păpușa Monicăi din La Medeleni (Ionel Teodoreanu) poartă numele posesoarei: „Mă jur pe păpușa mea, Monica”. În Cartea cu jucării (Arghezi), domină jocurile din cuvinte, dar apare cel puțin un ins cu nume propriu: Ursulache, „o fiară de
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
Tudora Șandru-Mehedinți Circe de Julio Cortázar De acum nu trebuie să-i mai pese, dar de data asta l-a durut coincidența crâmpeielor de bârfă, chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Mai întâi a fost vecina din casa cu etaje, felu-i bovin de a întoarce încet capul, rumegând cu desfătare cuvintele de parc-ar fi fost iarbă. Și mai era
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
croia drum cu îndârjire o pală de furie urcându-i-se la cap. Brusc și-a urât familia într-o zadarnică izbucnire de independență. Nu i-a iubit niciodată, doar sângele și teama de a fi singur îl legau de maică-sa și de frați. Cu vecinii a fost direct și brutal, pe don Emilio l-a înjurat de mama focului prima oară când comentariile s-au repetat. Pe vecina din casa cu etaj n-a mai salutat-o, ca și cum asta
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
și se îmbrăca în rochii pastelate cu fusta cloș. Mario a crezut o vreme că grația Deliei și rochiile ei alimentau ura lumii. „O urâți pentru că nu-i o amărâtă ca voi, ca mine”, și nici n-a clipit când maică-sa a făcut gestul de a-l croi peste față cu un prosop. A urmat ruptura vădită; îl lăsau singur, îi spălau rufele de mântuială, duminicile mergeau în cartierul Palermo sau la vreun picnic fără ca să-i spună măcar și
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
negru. Se lăsa adorată de Mario și de părinți, se lăsa luată la plimbare și la cumpărături, întorcându-se odată cu ultima geană de lumină, iar duminicile după-amiaza primea musafiri. Uneori se ducea singură până la cartierul vechi, unde o curtase Héctor. Maica Celeste o văzu trecând într-o seară și trase jaluzelele cu dispreț strigător. O pisică venea pe urmele Deliei, toate animalele îi arătau veșnic supunere, nu se știe dacă la mijloc era dragoste sau autoritate, îi stăteau în preajmă fără ca
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
duminică în zori. Atunci a auzit Mario primele zvonuri. Moartea lui Rolo Médicis nu interesase pe nimeni. Când Héctor s-a sinucis, vecinii au luat seama că erau prea multe coincidențe, lui Mario îi revenea în minte chipul servil al Maicii Celeste povestindu-i mătușii Bebé, neîncrezătoarea stinghereală din gestul tatălui său. Pe deasupra, făcuse fractură de craniu, căci Rolo a căzut fulgerat pe când ieșea din vestibulul familiei Mañara și, cu toate că murise deja, izbitura violentă de scară a fost alt amănunt îngrozitor
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
ei de a nu-l plictisi. Soții Mañara lăudau lichiorurile Deliei; într-o seară au vrut să-i servească un păhărel, dar Delia spuse cu bruschețe că erau lichioruri pentru femei și că vărsase aproape toate sticlele. „Lui Héctor...” începu maică-sa pe un ton plângăcios, și nu mai zise nimic ca să nu-l supere pe Mario. Mai târziu și-au dat seama că pe Mario nu-l deranja faptul că logodnicii erau pomeniți. N-au mai vorbit despre lichioruri până când
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
pian și Delia îl lăsă s-o însoțească la bucătărie pentru a căuta niște bomboane noi. Când aprinse lumna, Mario văzu pisica adormită în cotlonul ei, și gândacii fugind pe pardoseală. Își aminti de bucătăria de la el de acasă, de Maica Celeste împrăștiind praful galben pe la plinte. În seara aceea bomboanele aveau gust de moca și un iz straniu, sărat (în străfundurile aromei), ca și cum savoarea se sfârșea ascunzând o lacrimă; era o prostie să te gândești la așa ceva, la celelalte lacrimi
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
prefață, Racine explică: Această josnicie mi s-a părut mai potrivită unei doici (cum e Enona) care putea avea înclinări mai slugarnice... Cum ar veni: o cenzură de clasă. Altă deosebire: Hipolit, la Euripide, fiind un obsedat ce tabără pe maică-sa vitregă, la Racine devine un cavaler fără pată; ceea ce ar fi fost mai agreabil spectatorilor. Un argument à la Răutu!... Fedra, femeia incestuoasă, la fel: ea nu e nici vinovată, nici inocentă de tot... Lucrurile, la Racine, se complică
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
Litere și Istorie, Profira Botez a plecat, ca profesoară, la Strehaia, apoi la Bazargic și la Balcic, unde a intrat în atmosfera inconfundabilă a lumii de la Mahmud și unde le-a cunoscut pe Regina Maria și pe Principesa Ileana, viitoarea Maică Alexandra, de care s-a apropiat foarte mult. A urmat căsătoria nefericită cu distinsul, dar exagerat de posesivul ofițer de marină, Marcel Tăutu, din vechea familie a boierilor Tăuți, de care avea să divorțeze în 1935. Grave probleme de sănătate
Enigmatica doamnă R... by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13594_a_14919]
-
Constantin Țoiu Acțiunea se petrece la Arad și într-un oraș din vestul Ungariei. D. asistă, având patru ani, la nașterea celor doi frățiori ai ei, gemeni. Nu vrea să iasă din odaia maică-si cuprinsă de chinurile facerii. Bunica încearcă s-o dea afară amenințând-o cu un cocean era pe la culesul porumbului. Ea țipă, nu se lasă, vrea să vadă cum vin. După un an și ceva de la naștere, mama celor doi
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
fine, capătă o intensitate specială, fiind și mai reală decât viața, pe care, ca gemeni, ar fi trăit-o împreună, dacă nu ar fi fost despărțiți. Pe unul îl cheamă Ion, iar pe celălalt, oficial, trăind în Ungaria, Janos, deși maică-sa adoptivă, în viață încă, româncă ortodoxă vajnică, îi zice tot Ion, pe românește. Reuniți la Arad, D. sora mai mare, le va spune Ion unu și Ion doi. Relatarea întâmplărilor petrecute între timp, de fiecare în parte, precum și de
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
sînt vreo cîteva mii. Victimele lor sînt sute de mii, începînd din anii ^50, cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
sînt vreo cîteva mii. Victimele lor sînt sute de mii, începînd din anii ^50, cînd a fost înființată Securitatea, sabia tăioasă a dictaturii proletare. Să nu mi se spună că cine se băga în Securitate visa la o carieră de Maica Tereza. Să nu mi se spună cît erau de patrioți securiștii și ce conștiință a binelui pe care îl făceau țării era în capul lor. Dacă e așa, de ce nu recunosc ei, azi, că au făcut poliție politică? Pînă în
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]