161 matches
-
îmi strigă O fată-ndrăgostită, iubitul așteptând Iubirea... ce frumoasă-i pe frunza de ferigă Când un inel ne leagă în inimă și gând În frumusețea care se trece , dar încântă Un ochi prea plictisit de adormite umbre Ea trece maiestoasă printre strigări de nuntă Și-aduce chiar un zâmbet în răstigniri prea sumbre... În ne-mpliniri și hăuri în care se scufundă Un optimism prea slab ce nu rezistă-n timp Nerezonând pe-aceeași lungime de secundă Fugind de noi
VIAŢA CA O SCENĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364522_a_365851]
-
Ediția nr. 2188 din 27 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului POARTA COSMICĂ În blițurile fascinante ale nopții cerului Delfinul albastru îmbrățișat de Jupiter Înoată în striațiile marmoreene - Inele cafenii printre râuri înstelate... Jupiter, zeul cel bun, ne guvernează Învârtindu-se maiestos pe ax vertical Ademenindu-ne ca un cântec de sirenă În noaptea de Crăciun. Noul An sosește Cu lentile roz vede lumea terestră Din spectacolul universului înstelat Oferind aștrii-mii din Cornul abundenței. Planeta se transformă iar după amurg... Apare
ELISABETA IOSIF POARTA COSMICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364161_a_365490]
-
Toate Articolele Autorului Ai sosit ca o codană dornică de hârjoneală În mantia-ți lucitoare prinsă-n umeri cu beteală Și-ai intrat adânc în codri dănțuind printre copaci, În veșminte de aramă peste noapte să-i îmbraci. Coborât-ai maiestoasă de prin vii și din ponoare Luncilor să le furi floare să o pui la cingătoare, Dulci miresme și culoare să le dai copiilor Și flăcăilor mireasă, zân-a podgoriilor. După ce-ai umplut hambare și-n grădini ai dat târcoale
TOAMNEI, RĂVAŞ DE IUBIRE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363152_a_364481]
-
istorică. Preotul ne-a istorisit cum au decurs acele momente în curtea bisericii și de cum am intrat în biserică, pridvorul deschis cu arcade mari, iconostasul, mobilierul, stranele realizate din lemn de stejar, cu motive decorative de inspirație brâncovenească, totul părea maiestos. De o parte și de alta a intrării erau portretele suveranilor României Mari - regele Ferdinand I Întregitorul și cu soția sa - Maria. De curând am citit discursul pe care la ținut MS Regele după semnarea actelor care oficializau Marea Unire
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
O IARNĂ.... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1436 din 06 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Va fi din nou o iarnă Cum n-a mai fost de mult... Colinde minunate Din nou voi sta s-ascult Și albul maiestos Va fi stăpân deplin Peste întreg pământul Când iar va ninge lin Și-n puritatea lui Lăsată peste lume Ne va aduce poate Din ceruri gânduri bune Și va spăla pustiul, Mizeria și ura Cu-atingerea gingașă Ne va schimba
VA FI DIN NOU O IARNĂ.... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367861_a_369190]
-
AU SOSIT Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 1499 din 07 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Hai, vino, afară ninge fabulos, iarna răsfață cu fulgi de-argint; eu te iubesc fanatic și chiar zelos, hai, vino afară-i totul maiestos! Mă dor aceste feerii și-s bucuros, fulgii de nea, de ieri, s-au întețit; hai, vino, este atât de fastuos, minunile iernii, iarăși, au sosit. Referință Bibliografică: Minunile iernii au sosit / George Pena : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
MINUNILE IERNII AU SOSIT de GEORGE PENA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367939_a_369268]
-
miracol uman îți simți sufletul mistuindu-se. Prietene, ți-am spus că deznădejdea e un mare păcat, iar Dumnezeu nu vrea să-l piardă pe nici un fiu de-al său. Scriitorul consacrat : - Chiar dacă nu mă vei iubi, pe mine, copacul maiestos care se va apleca spre salcia plăpândă, împins de steaua cea mai înaltă, am să te ador ca pe un cântec șoptit care mi s-a cântat în prag, atunci, când iubirile mi-au coborât din vis. Vicepreședintele scriitorul-religios: - Vă
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
fereastra; răcoarea dimineții Intâmpină voioasă, obrazu-mi adormit. Privesc cu încântare tabloul frumuseții... In zare se aude un ciripit voios. Grădina se-nvioaie sub al ploii duș; Bobițe de...cristale lunecă în jos... Un curcubeu în zare se laudă ghiduș, Cu haina maiestoasă și plină de culori Mândru și-nfoiat precum un păun Pe bolta luminată se-ntinde peste flori. Sub frunza-nviorată privește un căpșun. In razele de soare trimise în grădină, Se leagănă fragilă a macului tulpină Si-mi spune într-un grai
DUPĂ PLOAIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363651_a_364980]
-
62 metri, maximum 1,65 metri, foarte slabă, cu ochii mari, îmbrăcată într-o rochie lungă albastră cu alb cu cusături foarte frumos lucrate, peste care avea o pelerină vișinie, brodată cu fir auriu, elegantă, care-i făcea o ținută maiestoasă. Deși nu-i vedeam nici un rid pe față, după privirea-i hotărâtă, autoritară, părea să aibă mai mult de 45 ani. Oare cine-o fi femeia asta care se uită așa de insistent la mine și mă privește de sus
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
Am avut grijă să-mi las ziua liberă. Am traversat cu pasul grăbit drumul de la autobuz până în dreptul clădirii magazinului Hamashbir să o caut din ochii. Ce dezamăgire! Cutia violoncelului nu mai era și, în picioare, o violonistă, măruntă și maiestoasă prin felul cum mânuia arcușul pe vioara sprijinită sub bărbie, interpreta un cântec israelian a lui Arik Einstein, „Pe drumul spre gimnaziu”. După câțiva pași, însă, a zvâcnit bucuria în mine: uite-o, celista de ieri. Același obraz alb, mat
VIOLONCELUL DIN CENTRUL DIZENGOFF de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348637_a_349966]
-
bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini de munți (bate toaca, pe Ceahlău) Ridică maiestos din corn, Să-nalțe cerul cu o palmă. Dinspre câmpie, Vultur, în zbor de întâlnire, Sub a timpului năframă Glisează veacurile în privire: Câmpul, mai duduie... galopul cailor. Rugăciuni fierbinti Piroane în poarta timpului, Tăișul de granit al scrutării, Oțelul
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
pe cuvânt./ În fracul ei, din ochi sorbindu-și mirii// tot dorul viu de mamă-l puse-n cânt.( Biserică cuvioasa Parascheva )“. Abstractizarea discursului paradoxal dintr-o maximă tensiune spiritual, sonetistul plonjează cu îndrăzneala în simbolismul ascensional.Noțiunile-simboluri se țes maiestos și ceremonios într-un material liric de preț, referențial. Un planb secund ascunde obscuritățile voite, un mister modernizator, imprecizia obiectului (androginul? Un El?, o Ea? ). În dualitatea creațiunii virtutea este femenină, iar păcatul masculin, iar trunghiul(cei doi bărbați și
PARADOXURILE DIN SONETELE LUI ADRIAN MUNTEANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365607_a_366936]
-
sau aprins luminile în Abrud, dar noi eram în Mocăniță și ne îndreptam spre Câmpeni. - Ce părere ai Marcele? zic eu de colo, satisfăcut și cu burta plină. - Ce să zic Ovidiule..., răspunde „doctorul” ce se războia cu un copan maiestos de cocoș... și pe săturate și fără păcate! Era în vara anului de grație 1944, apoi a venit la 23 August „Eliberarea de sub fasciști”. Glorioasa Armată Sovietică în trecerea ei victorioasă ne-a învațat câteva expresii rusești ca de pildă
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
De câteva nopți, încerc să îl las să fie deplin, dar de fiecare dată, izbucnesc într-un plâns care nu contenește decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]
-
altă dimensiune a frumuseții cea spirituală, pe care o găsim în Cartea Cărților și în viața acelor oameni ce trăiesc învățăturile acestei cărți. Despre frumusețea înfățișării lui Dumnezeu ni se spune puțin în Biblie, ne este prezentat că o ființă maiestoasa plină de slavă ce stă pe tronul universului. Dar despre sublimul sau caracter revelat prin Isus Hristos este scris foarte mult, frumusețea și profunzimea iubirii divine pentru om este ceea ce mă lasă mut de uimire atunci cand citesc Biblia. Cred că Isus
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]
-
oameni, harul este turnat pe buzele tale: de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.” Prima carte a Bibliei, Geneză a fost scrisă de Moise. Un om ce a contemplat atât de mult iubirea lui Dumnezeu și mai ales persoană maiestoasa a lui Hristos. Puterea Să creatoare ce a creat absolut tot cerul, soarele, luna, stelele, pământul cu toate frumusețile naturii, magnifica grădină Eden, perechea sfântă acoperită de vesminte de slavă, contemplând totul nu putem să nu spunem ce frumos, ce
INNOBILATI DE FRUMUSETEA DIVINA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355310_a_356639]
-
haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă, se îmbată! Sămânță de dor atârnă blând prin ramuri, Mângâie privirile ca altădată, Sclipind, vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare... Mă cauți, mă găsești într-un ascuns ungher! Plutim sau ne afundăm în primăvară?! Tresaltă pe-alocuri numai armonie! Picurate, cuvintele
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
printre cele mai mari și mai grele păsări capabile de zbor și de aceea are nevoie de suprafețe intinse de apă pentru a-și lua zborul. Lebăda cîntă doar o singură dată: în clipa morții. Ea rămâne pură, misterioasă și maiestoasă. Ea trăiește într-o lume tainică, tăcută, acoperită de o mantie strălucitoare. Lebăda ascunde o mare taină pentru om: măreția smereniei. Ștefan Popa Referință Bibliografică: Măreția smereniei / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1154, Anul IV, 27 februarie
MĂREŢIA SMERENIEI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370152_a_371481]
-
an, nu mai știu, pesemne e târziu, se-aude plugușorul pe la porți, și sorcova, cântată de copii și chipul mamei, cel topit în ii, din cesurile ei târzii, au sosit magii de la sud, îi văd aeve și-i aud, trec maiestos conduși de-o stea spre maica mea, spre maica ta, acolo-n staulul din dos unde născutu-Sa Hristos. mă doare c-a trecut alt an, și vine timpul de răscruce, când răstigniți murim pe cruce și-o îngropăm pe ana
LA CUMPĂNĂ DE ANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353346_a_354675]
-
Am fost, măicuță, la mormânt/ ți-am povestit de-adâncul dor al meu/ tu nu răspunzi și taci mereu/ iar vorbele-mi se-mprăștie-n vânt.” (Ziua morților) Dimensiunea religioasă este profundă, iese puternic în relief, ca într-un basorelief maiestos. „Doamne, fă ca toți cei răi/ În suflet să se privească/ Să descopere în ei partea/ Cea Dumnezeiască...” (Rugă) Termenii religioși abundă fără ca să vatăme cu ceva atmosfera creată, de pace, de echilibru, de bunăstare, de ingenuă căutare a esenței
REVENIREA LA INOCENŢĂ-UN STROP DE VEŞNICIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353828_a_355157]
-
arse de fulgerele așteptatelor ploi de aprilie timpul trece greu când cei ce promit uită cei plecați nu ajung cei ce iubesc nu știu și atunci în memoria așteptării se naște un prunc de iubire verde și de lapte crud maiestoasa lumină se aprinde în noi răsăritul venind după așteptatele ploi rază lui taie drumul prin hau înghețat cei ce-au promis îi găsesc pe cei ce-au plecat cei ce iubesc în memoria iubirii rămân peste veac dragostea lor luminându
EXTRAS DIN MEMORIA AŞTEPTĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353993_a_355322]
-
timpului. Pleoapele căzură brusc ca niște obloane și rămase așa, pe-o față de mască pe care timpul a pus-o nu după mult timp pe peretele veșniciei. Am pășit într-o altă încăpere de dincolo. O alee cu castani bătrâni, maiestoși, trimitea câte o castană spre pământ, drept atenționare că ei există, lăsând o dâră de marou lucitor, prin fractura timpului. Poc, sunet sec și tăcere, șoaptele vântului în trecere ... Unul dintre ei mai noduros și cu brațe mai înalte, ridicate
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
de 158m și o lățime de 93m. A fost realizat în mai multe etape, pe parcursul sec. XIV-XVIII, fiind început în anul în care, la noi, urca pe tronul Munteniei Mircea cel Bătrân. În Muzeul Domului, la subsol, o clonă la fel de maiestoasă a incintei Sfântului Altar, se păstrează, între altele, vestigii paleocreștine din sec. IV. Dantelaria sculpturilor care încoronează nivelul superior al Catedralei poate fi admirată de la doar câțiva metri. Un lift interior și o rețea de scări laterale, tot interioară, conduc
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL (II) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358414_a_359743]
-
I Stau pe gânduri azi afară, Înserarea s-a lăsat, Gândurile-mi zboară iară Când la școală, când prin sat. Scârțâie sub pași zăpada, Gerul s-a mai oțelit, Doarme somnul ei livada, Luna s-a mai împietrit . Mă privește maiestoasă, Ei, nu-i pasă de nimic, E la fel de mincinoasă Și . . .cam îngânfată-un pic! A uitat că americanii Au zburat până la ea Și acum cheltuiesc banii, Să zboare din stea în stea! . . . Privesc cerul plin de stele Cum făceam odinioară Și
PE GÂNDURI . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358156_a_359485]
-
De câteva nopți, încerc să îl las să fie deplin, dar de fiecare dată, izbucnesc într-un plâns care nu contenește decât când ceva se rupe înlăuntrul meu. Dimensiunile se întrepătrund, încât nu mai știu unde sunt. INOROGUL alb și maiestos, blând ca toate șoaptele doinelor noastre, mirosind a văzduh de primăvară cu liliac și lăcrămioare, a iarbă fragedă cu picături de rouă. În a lui coamă aș fi vrut să-mi afund obrazul, să-și cuprind grumazul cu brațele, într-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]