158 matches
-
prima parte a dialogului Theatetos, când Socrate respinge rând pe rând toate definițiile lui Theaitetos cu privire la știință, pe motiv că ele nu fac nici o trimitere la lumea ideilor sau la existența în sine. Socrate, cercetând prin propria metodă, cea a maieuticii, problema cunoașterii, îi adresează lui Theaitetos întrebarea în jurul căreia gravitează întregul dialog: "Ce este cunoașterea ?" Theaitetos răspunde acestei întrebări identificând rând pe rând cunoașterea cu: senzația, opinia adevărată, opinia adevărată însoțită de rațiune. Discuția se dă între Theaitetos, un tânăr
Theaitetos (Platon) () [Corola-website/Science/303117_a_304446]
-
și a corporalității fizice. Cel mai elocvent exemplu în acest sens ni l-a lăsat Democrit, care considera că sufletul este format din atomi mai fini. Socrate i-a atenuat fantezia mecanicistă, făcând din om măsura tuturor lucrurilor, cu o maieutică a dialogurilor, consemnate în scris de Platon, reevaluate de Aristotel. Numai că din antichitate până în modernitate s-a menținut sciziunea dintre "omenescul" aparținător faptelor și Eul cu scopuri și norme eterne. De pe aceste poziții s-a trecut și la dualismul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
drept categorie a spiritului, adică maturitate deplină a spiritului însuși. Tinerețea fizică, scoasă din viziunea radicală a vieții, nu este prin ea însăși o garanție a dezvoltării morale, în sens socratic, ci o condiție a acesteia. Printre tinerii atrași de maieutica socratică, nu se află doar Fedru sau Cebes, ci și Alcibiade. Kierkegaard, în prefața la Frică și cutremur, face o observație, care, așa cum s-a spus, ne poate ajuta să adâncim discursul: Ceea ce acela dintre vechii greci, care se pricepeau
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
instanță hermeneutică, filosofia, în sensul tare, va putea probabil să se reîntoarcă la viață, iar analitica însăși ar putea să se deschidă referințelor dialectice. Ar putea deveni, după o expresie frumoasă a lui Paul Ricoeur, o «analitică în ascultare». Funcția maieutică a răspunsului Am putut constata că a filosofa comportă a interoga, a investiga, a cerceta, dar este la fel de sigur că a face filosofie înseamnă și a răspunde la întrebări. Filosofia sub aspect pozitiv este făcută din conținuturi, adică din răspunsuri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
originară. Tipologia răspunsurilor, lăsând la o parte dacă sunt sau nu răspunsurile noastre, doar cu posibilitatea lor de a fi date, desemnează un cadru de mare interes care este la rândul lui un stimul la reflecție și care exercită o maieutică singulară în raport cu cercetarea noastră. Însăși posibilitatea de a ne putea raporta la întrebarea fundamentală, într-o situație de experiență religioasă sau printr-o teoretizare de tip ideologic, are o greutate însemnată. Tensiunea dintre aceste trei elemente: întrebarea fundamentală, construcția ideologică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
este vorba însă de o repetiție și nici de rămânerea în așteptare, ci de reluarea discursului ca urmare a unei ample experiențe. A deveni conștienți de toate acestea exercită o funcție stimulativă, un îndemn maieutic. Am recurs la termenul de maieutică, termen caracteristic metodei socratice, întrucât într-adevăr discursul poate să fie reluat astăzi din această perspectivă. Dacă ne întrebăm cum este posibilă prezența simultană a formelor de gândire și a metodologiilor de cercetare diferite, dar aflate într-o reciprocă tensiune
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
la a-fi-expus-la este a-se-deschide-spre. Deschiderea ia naștere din experiența expunerii iar dialogul este modalitatea interpersonală a lui a-se-deschide-spre. Dialogul se articulează pe încrederea în depășirea a ceva, în sesizarea unui sens posibil și în realizarea comunicării dialogale ca o formă maieutică de clarificare a acestei sesizări. Aceasta este rădăcina existențială a socialității, și este astfel considerând diferitele forme de agregate sociale sub profilul acestei rădăcini și evaluând problemele pe care le ridică tot din perspectiva acestui profil, pentru ca discursul filosofic să
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
noastră culturală, întrucât prin apelul ei la ceea ce este absolut ne ajută să învingem acea mare boală a Occidentului care este oboseala: acea Müdigkeit de care vorbea Husserl și care retrezește în noi «resentimentul» moral. Dacă pe de o parte, maieutica sa duce la o trezire, o tensiune pozitivă, pe de alta ne ajută să trăim cu conștiința clară a limitelor condiției noastre umane. Se întâmplă așa deoarece problematizează ceea ce, pentru cel care trăiește departe de filosofie, nu este decât ceva
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
știu”-ul ironiei socratice „este, axiomatic, sistemul de referință care poate să identifice autenticitatea conceptului de ironie”, pentru că, în ironia socratică („fenomenul ironic originar”), „distanța dintre ironie ca figură retorică (întrebarea) și ironie ca figură a comportamentului și a gândirii (maieutica) era nulă. Limbajul ironic era chiar umbra fidelă a gândirii ironice. Care se traducea fidel și consecvent în comportament ironic” ( Câte feluri de ironie sunt? - ABCDE-ul ironiei). În această perspectivă, într-o formulă colocvială și speculativă, fragmentară și divagantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
ale cărei polemici, axate pe aceleași probleme și având în vizor cam aceiași "eroi", au, de obicei, alura unor ritualuri de alungare a dracilor din cetate. Energia polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă, distructivă a Celuilalt, geamănul negativ care caută să se substituie printr-o ontologie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mă-nșel, în "Etica"... Ho, bine, oprește-te, moară! punctează Dănuț sardonic, cu un flit sec, țintit fix între bocancii scâlciați, de salahor, ai bețivanului. (Care sforăie mai departe, in absentia, fără habar că devenise el însuși subiectul central al maieuticii). Morala mea e foarte flexibilă! Cu siguranță, că tu ai fost femeie, într-o altă viață... Viermeee!! Ba, pardon, zău, sunt Boss, Șefu', răspune cel strigat, cu o mâhnită deferență. Ești, pe dracu' ghem! Incompetentule! Taci și-ascultă! Ai numai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai multe despre un anume subiect în care intervievatul deține expertiză, motiv pentru care îi adresează acestuia un șir de întrebări) și o arie descendentă (cu intervievator expert și intervievat neinițiat, caz în care intervievatorul desfășoară o acțiune de tipul maieuticii socratice); în ambele situații remarcăm rolul observatorului pe concluziile căruia - concluzii afirmate la finele întâlnirii - se poate desfășura un viitor stagiu de intervievare. 13.2.2.5. Metoda interacțiunii observate (fishbowl)tc "13.2.2.5. Metoda interacțiunii observate (fishbowl
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
e ca un ochi de muscă: un ochi multiplu”). Practica reportajului este pentru un scriitor „o disciplină și un filtru”, un exercițiu de spontaneitate. Autor și actor al relatărilor sale (în care pasajele autoreferențiale nu lipsesc), B.-F. atestă o maieutică imbatabilă cu interlocutorii de pe orice palier social. El este gazetarul independent, apt să conteste opinia oficială, să remodeleze conștiința publică prin dezvăluirile sale. Comentariul nud, de fapt divers, ancheta socială sau reportajul-proces surprind imaginea pregnantă și contrastantă a României interbelice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
se acordă un statut de egalitate, în cazul manifestului enunțul sentențios produce un dezechilibru între actanți. Enunțiatorul își asumă total și nedubitativ adevărul propriei teze și îl expune în termeni categorici, eludând, ab initio, ipoteza înaintării spre acest adevăr prin maieutică. Astfel, ambilor destinatari (cel de-al doilea, conturat ca un grup eterogen, angajat în susținerea unor principii, dacă nu opuse, cel puțin diferite) li se furnizează o viziune (concepție) inedită, cu caracter axiomatic, căreia i se pot solidariza sau pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dezbateri vii, urmată de concluzii. Axată pe conceptele-cheie - magister și docere - lucrarea se conturează ca o lecție în care dialogul viu dintre profesor și discipol, cu întrebări derutante, argumente și contraargumente, reducere la absurd, citate și exemple, cu apel la maieutică și îndemn la autoreflexie, cu pauze în care se rezumă deducții parțiale, este urmat de o expunere în care se precizează concluziile și se fac recomandări pentru atingerea țelului propus. Exemplificăm prin următoarele citate: „Ce crezi că vrem să facem
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
de practici rudimentare, empirice, dependente de imitație și memorie. Cu timpul s-a ajuns la comunicarea orală sub formă de oratorie și mai ales de dialog. Începând cu secolul al V-lea î.d.Hr. începe să se impună conversația maieutică, inițiată de marele filozof Socrate, metodă astfel concepută încât să conducă la descoperirea adevărului printr-un șir de întrebări bine și oportun puse. În antichitate, odată cu apariția alfabetului și a scrisului pe papirus, s-a făcut un important pas înainte
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
a lui Freud a fost identificarea mijloacelor de a susține propria evoluție afectivă, întreruptă, a pacientului, subiectul fiind invitat să-și reia propria sa istorie de acolo de unde s-a fixat sau s-a oprit. Metoda a fost comparată cu maieutica socratică; tehnicile urmăresc să aducă la lumină dinamica psihologică inconștientă, să favorizeze înțelegerea de către subiect a “rezistențelor specifice” cu care el se consumă într-o luptă cu sine-însuși, generatoare de nevroze. Indicațiile majore ale psihanalizei sunt unele forme de nevroze
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
Premiul Nobel. Fără îndoială, două semne că literatura lumii își clădea alte temeiuri. Nu au dreptate cei care consideră negativismul critic al lui Eugen Ionescu drept un joc inteligent, adică actul gratuit al unui copil teribil. El constituie dimpotrivă [...] o maieutică a actului cu adevărat critic, o asceză, încercată de autor prin întoarcerea reflexivă asupra mobilelor care-l împing la această operație. Încă o dată, cuplul socratic ne flutură înaintea ochilor. MIRCEA VULCĂNESCU Eugen Ionescu și-a construit, în teatrul contemporan, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
În sine, În afara oricărei experiențe, ca o proprietate a spiritului nostru. Ele reprezintă ceea ce Socrate numea „anamnesis”-uri: totalitatea cunoștințelor depozitate În mintea noastră, dar despre care nu aflăm decât printr-un raționament metodic, deductiv, așa cum făcea Socrate prin metoda maieutică. dă Ideile morale se situează imediat În continuarea ideilor filosofice. Ele sunt expresia unor valori morale care sunt centrate pe ideea de Bine, din care decurg datoriile persoanei umane față de sine și față de ceilalți, precum și față de divinitate. Ideile morale Își
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai multe despre un anume subiect în care intervievatul deține expertiză, motiv pentru care îi adresează acestuia un șir de întrebări) și o arie descendentă (cu intervievator expert și intervievat neinițiat, caz în care intervievatorul desfășoară o acțiune de tipul maieuticii socratice); în ambele situații remarcăm rolul observatorului pe concluziile căruia - concluzii afirmate la finele întâlnirii - se poate desfășura un viitor stagiu de intervievare. 6.6. Tehnica Delphitc "6.6. Tehnica Delphi" Reprezintă o tehnică de chestionare progresivă având ca finalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
CRC, 1981, 12; Laurențiu Ulici, Pe marginea ficțiunii, RL, 1981, 22; Piru, Debuturi, 239; Alex. Ștefănescu, Bibliografia unei generații, SLAST, 1982, 60; Mircea Muthu, Ironie și tandrețe, TR, 1983, 5; Cleopatra Lorințiu, Amintiri din adolescență, SLAST, 1986, 10; Gheorghe Glodeanu, Maieutica personajului, TR, 1988, 22; Alexandru Țion, Filtrul conștiinței, AST, 1989, 3; Anton Cosma, Eseu prin ficțiune, VTRA, 1989, 4-5; Mihai Dragolea, „Piatra soarelui”, ST, 1989, 5; Sorina Gabriela Costea, Acest suflet prea firav, LCF, 1995, 37; Călin Teutișan, „Libertate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
recunoștința paharnicului" sunt nelipsite în afirmarea superiorității libertului față de sclavii lui. Dar măscăriciul este și principiul guvernator al întregului univers care se mișcă în jurul lui. Petronius nu este străin nici de parodierea întregii metode de ajungere la adevăr, de parodierea maieuticii socratice. Istorisirile sau dialogurile participanților nu au niciodată un subiect serios, intenția de a atinge problematizări înalte, nobile, importante, cum fuseseră cele asociate condiției umane în Dialogurile lui Platon. Singurele subiecte atinse sunt autoelogierea practicată de Trimalchio și comentarea (dublată
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Politeía și voința de a construi împreună cu interlocutorii un lógos dialectic, un raționament prin care să se analizeze nașterea cetății și modul în care funcționează justiția, în ea și pentru ea. Întâlnim aici, într-o formulă maieutică exemplară, una dintre cele mai interesante chei de lectură din dialogurile lui Platon cu privire la subiectul nostru, anume imaginarul filosofic al politicului: contemplarea ideilor, dar și privirea lucidă și capabilă de a cunoaște, chiar prin recursul la imagine și la funcția
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pentru a se înscrie în tentativa de traducere nenaturală a sa în practică. El poate - și trebuie, în viziunea filosofului - să influențeze concretul doar prin raportare la nómos, la legea divină. Important în strategia argumentativă și în concepția maieutică e faptul că, în ciuda a ceea ce declară cu privire la gândirea în imagini, Socrate folosește proiecții imaginare exact în miezul demonstrației raționale, tocmai pentru a dezvolta o demonstrație filosofică cu valențe pragmatice și pedagogice. Această filosofie corectoare a concretului, critică față de contingența
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Adam, M. Bonhomme, 2005: 278). În majoritatea cazurilor, argumentația iconică este desăvârșită de textul lingvistic și/ sau de cuvânt. Pedagogia imaginii nu interesează nici literatura de specialitate, nici pe creatorul de imagini, nu interesează argumentarea publicitară, datorită caracterului explicativ, datorită maieuticii care ar îngreuna accesul la mesajul publicitar. Interesul se îndreaptă spre componenta argumentării propriu-zise, a acelui "movere" și "placere", determinate de dimensiunea vizualului, prin intermediul căruia sunt activate patru axe: axa gândirii (thinking), axa sentimentelor (feeling), axa implicării puternice (high involvement
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]