KorAP: Find »[drukola/base=malignizare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...7 >

154 matches

Corola-website/Science/291600_a_292929

1 ) . Protopic conține ca substanță activă tacrolimus , un inhibitor de calcineurină . La pacienții transplantați , expunerea sistemică prelungită la imunosupresia intensă apărută după administrarea sistemică de inhibitori de calcineurină a fost asociată cu un risc crescut de dezvoltare a limfoamelor și malignizărilor cutanate . La pacienții care utilizează tacrolimus unguent , s- au raportat cazuri de malignitate , incluzând limfoame cutanate , alte tipuri de limfoame și cancere cutanate ( vezi pct . 4. 8 ) . La pacienții cu dermatită atopică tratați cu Protopic nu s- au găsit concentrații

Ro_841 (2009) [Corola-website/Science/291600_a_292929]
simplex ( infecții herpetice cutaneo- mucoase recurente ) , erupție variceliformă Kaposi ) . În cazul existenței acestor infecții , trebuie evaluată balanța între beneficiile și riscurile asociate cu tratamentul cu Protopic unguent . Nu se cunoaște potențialul de imunosupresie locală ( care poate duce la infecții sau malignizări cutanate ) în cazul tratamentului de lungă durată ( adică după o perioadă de ani ) ( vezi pct . 5. 1 ) . Protopic conține ca substanță activă tacrolimus , un inhibitor de calcineurină . La pacienții transplantați , expunerea sistemică prelungită la imunosupresia intensă apărută după administrarea sistemică

Ro_841 (2009) [Corola-website/Science/291600_a_292929]
1 ) . Protopic conține ca substanță activă tacrolimus , un inhibitor de calcineurină . La pacienții transplantați , expunerea sistemică prelungită la imunosupresia intensă apărută după administrarea sistemică de inhibitori de calcineurină a fost asociată cu un risc crescut de dezvoltare a limfoamelor și malignizărilor cutanate . La pacienții care utilizează tacrolimus unguent , s- au raportat cazuri de malignitate , incluzând limfoame cutanate , alte tipuri de limfoame și cancere cutanate ( vezi pct . 4. 8 ) . La pacienții cu dermatită atopică tratați cu Protopic nu s- au găsit concentrații

Ro_841 (2009) [Corola-website/Science/291600_a_292929]
Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664

acești pacienți variază între 6 și 30% [5,44], cu prevalență mai înaltă în țările asiatice [42-46]. Pacienții diagnosticați cu chisturi bilare înregistrează un risc de 10 până la 50 de ori mai mare [24,44] de a dezvolta CC. Riscul malignizării scade după excizia completă a chistului. Totuși, sunt date care semnalează persistența riscului crescut de dezvoltare a CC în acest segment populațional comparativ cu populația generală [4-45]. AFECȚIUNI POSIBIL ASOCIATE CU RISC CRESCUT DE CC Bolile inflamatorii intestinale (BII) Cele mai multe

Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez (2014) [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483

sa, cancerul este un proces patologic multistadial. Exemplul cel mai concludent în ilustrarea multistadială a progresiei spre instalarea condiției de transformare malignă este oferit de apariția carcinomului de colon. În concepția modernă, unii carcinogeni chimici au rolul de inițiatori ai malignizării. Inițiatorii sunt carcinogeni care acționează prin efectul lor mutagen, dar, de obicei, singuri, ei nu produc malignizarea (deși uneori acționează atât ca inițiatori, cât și ca promotori, ai acestui proces), deoarece mecanismele de reparare a ADN sunt eficiente numai atunci când

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
instalarea condiției de transformare malignă este oferit de apariția carcinomului de colon. În concepția modernă, unii carcinogeni chimici au rolul de inițiatori ai malignizării. Inițiatorii sunt carcinogeni care acționează prin efectul lor mutagen, dar, de obicei, singuri, ei nu produc malignizarea (deși uneori acționează atât ca inițiatori, cât și ca promotori, ai acestui proces), deoarece mecanismele de reparare a ADN sunt eficiente numai atunci când ele acționează rapid și fără erori. Efectul inițiatorilor este desăvârșit de alți agenți chimici, denumiți promotori. Promotorii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
loc în celulele somatice generând neoplazii cu caracter neereditar, netransmisibile la urmași, sau poate avea loc în linia germinală și, în acest caz, neoplazia dobândește caracter ereditar; ea se poate transmite în descendență sub forma susceptibilității, adică a predispunerii la malignizare. O mutație singulară este însă insuficientă pentru inducerea transformării maligne, dar, odată produsă în linia germinală, ea va fi transmisă, ca atare, la descendenți și odată cu ea și starea de susceptibilitate. Dacă în cursul vieții individuale apare o mutație somatică

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Astfel, în Xeroderma pigmentosum au fost identificate două grupe de complementație, unul desemnat A (Tanaka și colab., 1990), al doilea desemnat ERCC-3, în care este modificată o helicază, ca și în sindromul Cockayne (Weeda și colab., 1990). Analiza trăsăturilor de malignizare prin utilizarea hibrizilor somatici a evidențiat implicarea cromozomului uman 4 în supresia malignizării (Evans și colab., 1982) și a cromozomului uman 1 în supresia independenței de substratul de ancorare și angiogeneză (Rastinejad și colab., 1989; Stoler și Bouk, 1985). Pierderea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
A (Tanaka și colab., 1990), al doilea desemnat ERCC-3, în care este modificată o helicază, ca și în sindromul Cockayne (Weeda și colab., 1990). Analiza trăsăturilor de malignizare prin utilizarea hibrizilor somatici a evidențiat implicarea cromozomului uman 4 în supresia malignizării (Evans și colab., 1982) și a cromozomului uman 1 în supresia independenței de substratul de ancorare și angiogeneză (Rastinejad și colab., 1989; Stoler și Bouk, 1985). Pierderea cromozomilor 3 și 15 umani din hibrizii celulari somatici om-hamster sirian se corelează

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
din care genele amplificate sunt parțial pierdute atunci când presiunea selectivă este relaxată, în acest caz copiile amplificate ale genei dhfr fiind în ipostaza lor extracromozomală ca DM. Toate aceste date reprezintă argumente incontestabile pentru admiterea existenței unei baze ereditare a malignizării celulare. O descoperire de mare importanță în înțelegerea naturii cancerului a fost aceea că elementul central în malignizare este dereglarea funcționării protooncogenelor. Figura 17.1. Amplificarea ADN și transformarea malignă: A. Mecanismul amplificării ADN și interconversia DM ' HSR (modificat din

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
genei dhfr fiind în ipostaza lor extracromozomală ca DM. Toate aceste date reprezintă argumente incontestabile pentru admiterea existenței unei baze ereditare a malignizării celulare. O descoperire de mare importanță în înțelegerea naturii cancerului a fost aceea că elementul central în malignizare este dereglarea funcționării protooncogenelor. Figura 17.1. Amplificarea ADN și transformarea malignă: A. Mecanismul amplificării ADN și interconversia DM ' HSR (modificat din Cooper, 1995); B. Cariotip de hamster chinezesc în bandare G : sus - cromozomi din linia ceulară CHO de tip

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
silențiate postnatal să fie activate, iar cele active postnatal să fie silențiate funcționează mecanisme complexe. Dar, cunoștințele actuale sunt încă prea limitate și fragmentare pentru înțelegerea deplină a unor asemenea procese de tip macaz. Printre condițiile ereditare care predispun la malignizare se citează perturbările funcției imunitare, transmise recesiv, ineficiența proceselor de reparare a leziunilor moleculei de ADN și activitate hormonală anormală (Cavenee și colab., 1989). Un alt grup de condiții ce predispun la malignizare include modelele familiale bazate pe ereditatea unor

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
macaz. Printre condițiile ereditare care predispun la malignizare se citează perturbările funcției imunitare, transmise recesiv, ineficiența proceselor de reparare a leziunilor moleculei de ADN și activitate hormonală anormală (Cavenee și colab., 1989). Un alt grup de condiții ce predispun la malignizare include modelele familiale bazate pe ereditatea unor trăsături patologice dominante. Neoplaziile de sân, de colon și de ovar sunt grupate individual în familii, moștenite ca trăsături ereditare autozomal dominante. Neoplazia este originară într-o singură celulă care suferă transformare malignă

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
ORICE CARCINOGEN ESTE ȘI MUTAGEN. Carcinogenii chimici ca N-nitrozo-N-metilureea, N-nitrozo-N-metil-guanidina (NTG), nitrozoetilureea și 7-12-dimetilbenzen(α)-antracenul, acționează specific asupra protooncogenei ras, transformând-o în oncogenă celulară activă ras. O singură oncogenă ras nu este însă suficientă pentru inducerea stării de malignizare a celulei, fiind necesară cooperarea cu alte oncogene precum myc sau myb, situație în care transformarea malignă este indusă rapid. Dacă genele care codifică sinteza enzimelor implicate în procesul reparator sunt afectate de mutații, procesul de reparare a leziunilor ADN

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
a acestei substanțe nu induce tumori mamare, dar trei injecții repetate la interval de 3-4 săptămâni, induc numeroase neoplazii. Un tablou similar este înregistrat în cazul utilizării anumitor hormoni: acțiunea îndelungată și cu o anumită concentrație a unor hormoni induce malignizarea. Se confirmă principiul lui Paracelsius, celebrul alchimist, potrivit căruia „doza face otrava”. Pe de altă parte, unele substanțe devin carcinogene, în asociere cu alte substanțe. Astfel, în fumul de țigară se află în concentrație foarte mică 3-4 benzpirenul, inofensiv la

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
amidele nu au efecte mutagene la Drosophila melanogaster, dar în organismul mamiferelor și al omului, enzimele hepatice le convertesc în carcinogeni eficienți. La bacterii, fungi microscopici și D. melanogaster, hidrocarburile aromatice nu au efect mutagen, dar acești compuși organici provoacă malignizarea celulelor scrotului și tegumentului la muncitorii din industria gudroanelor. S-a stabilit că în organismul uman, compușii aromatici sunt convertiți la epoxizi cu efect mutagen și carcinogen. Sunt binecunoscute cercetările lui Ames, de evidențiere a efectelor mutagene ale substanțelor biotransformante

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
de tratare a tumorilor, dincolo de eșecul înregistrat în multe cazuri, poate fi astăzi interpretat în termenii înțelegerii de către acest medic român, a existenței unor factori în celulele normale, fie ele și spermatozoizi, care ar fi putut contracara factorul anormal al malignizării. Ulterior, experiențele de hibridare somatică efectuate în Anglia și SUA au dovedit că un asemenea punct de vedere era realist. Deoxiribovirusurile oncogene au genom ADN și induc diferite neoplazii umane. Virusurile ADN acut transformante conțin gene inductoare de tumori (oncogene

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
confirmat presupunerea enunțată de biologii clasici potrivit căreia trebuie să existe gene implicate în desfășurarea funcțiilor esențiale ale celulei: controlul ratei de diviziune și citodiferențierea. Aceste gene au fost descoperite la sfârșitul secolului XX, în conjuncție cu studiul fenomenului de malignizare și au fost denumite protooncogene. Celulele sunt stimulate de semnale externe (factori de creștere), care se leagă de receptori membranari. Aceștia sunt proteine transmembranare cu funcție tirozin-kinazică care se activează și funcționează ca transductori ai semnalelor. Astfel se inițiază activarea

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
normale a celulei spre transformarea malignă. Oncogena v-rel rezultă prin deleția protooncogenei rel, la nivelul regiunii codificatoare, dinspre terminalul carboxilic al proteinei REL. Alterarea structural-funcțională a capătului amino al acestei proteine modifică proprietățile sale de legare la ADN și condiționează malignizarea celulară. În anumite cazuri, deosebirile între protooncogene și oncogene virale sunt foarte mici. Astfel, între c-mos și v-mos apar doar 11 substituții, la cei 369 de aminoacizi ai proteinei protooncogenei, ceea ce înseamnă o identitate de 97%. Pentru H-ras

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
spre apoptoză (fig. 20.2) un mecanism de protecție a organismului față de avantajul selectiv al celulelor maligne. Interpretarea actuală a procesului transformării maligne conferă apoptozei un loc central în mecanismele de control menite să preîntâmpine evoluția unei celule pe calea malignizării. În absența proteinei P53 normal funcționale, celulele pierd controlul calității ADN și sunt sortite transformării maligne, deoarece nu pot activa programul genetic al morții celulare - apoptoza. Gena p53 poate fi afectată de deleție, de mutație punctiformă sau de acțiunea unui

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
numește survivin. Apoptoza este o cale normală de evoluție a celulelor care nu-și pot repara leziunile din ADN și blocarea ei deturnează celula de la moartea apoptotică, dirijând-o spre „nemurire”, adică imortalizare ce se poate asocia sau nu cu malignizarea. Alte gene supresoare ale creșterii tumorale au fost desemnate p15 și p16. Gena p15 este localizată în cromozomul uman 9. Mutațiile sale sunt identificate în diferite tumori umane în care se remarcă restructurări ale acestui cromozom. Gena p16 codifică pentru

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
similare s-au înregistrat în cazul hibrizilor celulari somatici. Oncogenele pot fi HT1080 × fibroblaste exprimate dominant în aceste cazuri, dar în mod clar nu acționează dominant în sensul că expresia lor nu este suficientă spre a conferi unei celule proprietățile malignizării. Pe de altă parte, genele supresoare de tumori apar a acționa dominant, dar fără a afecta direct expresia oncogenelor și, din acest punct de vedere nu se comportă ca antioncogene. Evident, produșii genelor supresoare de tumori pot acționa în sens

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
păstrează proprietățile lor transformate în culturi in vitro. De aici autorul trage concluzia că activarea oncogenelor implicate în conferirea fenotipului transformat contribuie și este de fapt necesară pentru procesul de transformare, dar rămâne insuficientă pentru progresia acestuia spre starea de malignizare. Analiza țesuturilor care reprezintă stadii preneoplastice în cancerele umane în modele experimentale de carcinogeneză a pielii, precum și modelul șoarecelui transgenic prezintă date care conduc la concluzia că „expresia oncogenelor activate nu este suficientă spre a induce creșterea neoplastică, fiind necesare

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
altă parte, genele supresoare de tumori nu afectează expresia oncogenelor convenționale, exprimate dominant. Celulele maligne nu pierd toate genele care controlează creșterea normală, concluzie bazată pe constatarea reversiei fenotipului malign la un fenotip nemalign, a celulelor sarcomatoase clonate, a căror malignizare a fost indusă cu carcinogeni chimici, iradiere X sau virusuri oncogene. Supresia malignizării în sarcoame a fost realizată în urma segregării cromozomale care a condus la o schimbare a dozei de gene, datorită modificării echilibrului cromozomilor specifici. Astfel, din celule maligne

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
Celulele maligne nu pierd toate genele care controlează creșterea normală, concluzie bazată pe constatarea reversiei fenotipului malign la un fenotip nemalign, a celulelor sarcomatoase clonate, a căror malignizare a fost indusă cu carcinogeni chimici, iradiere X sau virusuri oncogene. Supresia malignizării în sarcoame a fost realizată în urma segregării cromozomale care a condus la o schimbare a dozei de gene, datorită modificării echilibrului cromozomilor specifici. Astfel, din celule maligne pot deriva celule nemaligne, prin segregare genetică. Inducția unei secvențe normale a diferențierii

Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean (2009) [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]