38 matches
-
și deale gurii. Stătea printre glastrele cu flori ca o minune la care nu te aștepți: surprinzătoare precum trandafirul care înflorește într-o dimineață, când nimeni nu mai crede, pe crenguța plină de spini. - Cine e?, am întrebat-o pe mama-mare. - Chiriașa, îmi răspunse. S-a mutat de o săptămână în camera din colț. Margarita zâmbi dintre flori și întrebă: - Nepotul? - Da, îi răspunse mama-mare. Am simțit cum îmi iau foc obrajii și am ieșit repede din curte. Pe când stăteam la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
când nimeni nu mai crede, pe crenguța plină de spini. - Cine e?, am întrebat-o pe mama-mare. - Chiriașa, îmi răspunse. S-a mutat de o săptămână în camera din colț. Margarita zâmbi dintre flori și întrebă: - Nepotul? - Da, îi răspunse mama-mare. Am simțit cum îmi iau foc obrajii și am ieșit repede din curte. Pe când stăteam la poartă, am simțit ceva ca un fâlfâit de aripi. Suzana, mi-am zis. - Ai venit?, mă întrebă ea. Era într-o rochie deschisă la
ISMAIL KADARE - Cronică în piatră Vremea nebuniei by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/4789_a_6114]
-
de nehotărâre, „punctul lui central“, care se afla în Piața Sfântu Gheorghe, la intrarea în Lipscani, unde distinsul domn, alias tata-mare, ajunsese la concluzia că o pierdere îndelungată avea în sfârșit să-i fie răsplătită. Plecase în România înaintea celorlalți - mama-mare și cei doi copii urmau să vină după trei, patru luni - și după un scurt popas de două zile la Viena, la cumnatul lui, Alfred, care vopsea pe Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ieri eram și io așa, ca copiii ăștia. Și Doamne, ce-l mai iubeam pe Costică! Da’ și el pe mine. Venea seara și-mi dădea cu pietre-n geam. Și io aveam niște cozi lungi împletite și-mi făcuse mama-mare o rochie din postav bleumarin cu năsturași albi și guler cu broderie spartă. Și aveam, mamă, o talie... De viespe, nu alta! Și mă strecuram afară, în spatele casei, să ne pupăm. Că pe vremea mea asta făceau tinerii. Acum... Și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
spunea mama; iar în vocea și în tonul ei apăsat se simțea vibrația unui dispreț față de lacunele păturii inferioare, care se acumulase de la o generație la alta. Ăla din A. avusese o alta, dar a trebuit să se însoare cu mama-mare, pentru că era însărcinată, iar după mentalitatea acestor oameni fiul trebuia să plătească. Așa că a fost de acord când „Oha“ a venit cu propunerea să-i cedeze lui W. producția malaxorului și a benzilor transportoare. Acesta ar fi fost în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
după ce a apărut în viața lor o unguroaică bună și caldă, căreia tata, din toată inima lui din anii ’50, i-a zis lung timp tovarășa Irina, cum auzise că o strigau în secția de tapițerie, la Autobuzul. Și chiar dacă mama-mare era bună și caldă ca o franzelă (atât de bună și de caldă, încât motanul Pișta o conducea la fabrică, cam trei kilometri, umblând pe muchia gardurilor), tata tot fugea de-acasă, în primul rând la Brașov, la mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
culoar, mă băgam sub pătură lângă tata, mă lipeam de el și ascultam împreună teatru radiofonic pentru copii. Voi ați ascultat Emil și detectivii? Sau Aventurile lui Tom Sawyer? Sau Comoara din insulă? Dacă nu, vai de capul vostru! Despre mama-mare ar fi bine să știți că făcea foarte des scovergi, care erau grozave fierbinți și tari ca piatra când se răceau. După ce m-am născut, cum nu putea ține minte numele ăsta, Filip (care trebuie să i se fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care, convinsă, Îl socotea - după ce-ar fi murit Thomas - pentru totdeauna stins? Străbunica unei cohorte de băieți și fete! SÎngele ei impur - nici rusoaică, neam de neam, nici nemțoaică, daneză doar prin cetățenie - curgînd prin mai toate vinele planetei! Mama-mare a Pămîntului! Aproape că ar fi crăpat bunicuța de atîta rîs, să fi știut! Totdeauna am crezut În tine, Thomas! Însă mi-ai Întrecut toate așteptările! Măcar În poze să mi-i arăți! ar fi zis după ce s-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
țoiul cu țuică de Fieni. Îmbracă-te de sărbătoare și treci, în pas alergător, să te spiritualizez! Adică tot el domn, îl scotea de-acolo, către poartă, pentru a nu da foc și la casă. - Treci la spiritualizare! își amintea mama-mare că răcnise fenomenul atmosferic și, o clipă, crezuse că trăsnetul îl mințise pe bunic că-l duce la reîmpropietărire, într-atîta se îmbrăca de vioi tata-mare. Trăznetul ăla, uite, că se potrivise la manieră mai mult cu un ofițer de Securitate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și, în final, cu puternica sugestie a îngemănării vieții cu moartea. Această formulă a nuvelisticii lui V. s-a consolidat și s-a îmbogățit substanțial în cărțile Tăcerile casei aceleia (1970), Elegie pentru Ana-Maria (1983; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova), Mama-mare - profesoară de istorie (1988). Nuvele ca Priveghiul mărginașului și Negara, din aceeași familie cu Tăcere, au fost ulterior extinse și nuanțate. Proze de amploare epică și de vizibilă adâncime psihologică și socială, precum Izvodul zilei a patra și Elegie pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
Două mere țigance, Chișinău, 1964; Povestea cu cocoșul roșu, Chișinău, 1966; ed. București, 2002; Tăcerile casei aceleia, Chișinău, 1970; Pățaniile celor doi verișori, Chișinău, 1981; Elegie pentru Ana-Maria, pref. Aureliu Busuioc, Chișinău, 1983; Scrieri alese, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1986; Mama-mare - profesoară de istorie, Chișinău, 1988; Navetista și pădurea, Chișinău, 1989; Surâsul lui Vișnu, Chișinău, 1993. Traduceri: M. E. Saltâkov-Șcedrin, Basme, pref. trad., Chișinău, 1972; Vasili Șukșin Pământenii, Chișinău, 1976; Valentin Rasputin, Pururea adu-ți aminte. Adio petru Matiora, Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
urmă. Putem hotărî Împreună. Mă rog. Dar eu nu pun contul copilului pe nu știu ce piață de capital În formare, cu risc crescut. — Ei bine, eu nu vreau să-l pun În cine știe ce obligațiuni prăfuite de la nu știu ce bancă de pe vremea lu’ mama-mare, unde să nu aducă nici un profit! i-o Întorc. — Remiză. Începe să mustăcească ușor. — Și... ce le recomandă Supernanny unor părinți care Înțeleg total diferit ideea de investiții pe termen lung? — Nu sînt sigură că a atins subiectul ăsta, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Mă-ntorc tîrziu. — A, da. Acum Îmi amintesc, știam despre premiile astea. De fapt, Luke mă invitase și pe mine, dar n-am putut suporta gîndul de a petrece o seară Întreagă cu nu știu ce directori de fonduri de pe vremea lu’ mama-mare. — Ok. Ne vedem atunci. Luke... Nu sînt În stare să continui, pentru că inima Îmi bubuie nebunește. Nu știu ce vreau să zic, și cu atît mai puțin cum s-o zic. — Trebuie să plec. Luke nici măcar nu mi-a remarcat tăcerea tulburată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]