179 matches
-
fost numit palatul din capitala auxiliară. Palatul din Shenyang ocupă o suprafață de 60.000 m2, are mai mult de 70 de clădiri cu peste 300 de încăperi. Diferit de alte palate imperiale din China, acesta are un pronunțat caracter manciurian. Complexul este divizat în trei părți: estică, vestică și centrală. Construcțiile din partea estică sunt cele mai reprezentative. Sala Politică cea mai importantă construcție din această parte era locul unde împărații rezolvau treburile statului și locul unde se țineau ceremoniile importante
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pavilioane sunt, de fapt, construite sub forma a zece corturi, iar trecerea de la corturile mobile la pavilioanele stabile semnifică drumul parcurs de o etnie nomadă în dezvoltarea proprie. În Palatul Imperial din Shenyang pot fi văzute peste tot urmele culturii manciuriene. De exemplu, prăjina de lemn așezată în curtea din fața Sălii Qingning, partea centrală a palatului. Aceasta are o înălțime de șapte metri și este așezată pe un postament de marmură albă. În vârf se află o baniță (unitate de măsură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anul 1625, după zece ani de lucrări de construcție. În următorii 150 de ani, construcția a fost reînnoită și lărgită de alți trei împărați: Kangxi, Yongzheng și Qianlong. În final, palatul a ajuns să combine stilurile arhitecturale ale naționalităților han, manciuriană, mongolă, hui și tibetană. De aceea, se poate spune că Palatul Imperial din Shenyang este o cristalizare a culturii națiunii chineze, fiind un important simbol al statului nostru multinațional și unitar. Palatul Imperial din Shenyang (Foto: Yang Ying) Cele Trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Insulele Ryukyu", scriu Zhang Haipeng și Li Guoqiang, cercetători la Academia chineză pentru Științe Sociale. Cei doi universitari revin în special asupra Tratatului de la Shimonoseki (17 aprilie 1895), care încheia un scurt razboi chinezo-japonez, în perioada 1894-1895, pierdut de dinastia manciuriană Qing, slăbită la acea vreme. China a trăit ca pe o umilire puternică semnarea acestui tratat "inegal" ce o obliga să cedeze Japoniei, consacrată drept putere imperialistă, teritorii ca Insula Formosa (Taiwan), după aproximativ 15 ani de la înglobarea Insulelor Ryukyu
Presa chineză: O parte din teritoriul insulei Okinawa trebuie reconsiderat by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/56256_a_57581]
-
cea mai longevivă formă comercială din toate timpurile. Totuși, descriind această perioadă, cărțile de istorie vorbesc mai mult despre soarta monarhilor decât despre cea a bogățiilor. în 1644, Imperiul de Mijloc continuă să fie prima putere economică mondială, când nomazii manciurieni răstoarnă dinastia Ming și întemeiază dinastia Qing, mutând de astă dată capitala la Beijing. împărații Qing vor rămâne la putere timp de două secole și jumătate. în același an, în Franța, regele Ludovic al XIV-lea urcă pe tron și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
nimic, O tragedie generală. Într-o zi, Turnul Eiffel s-a aruncat în Sena. O bucățică de pierpătrat Stă în palma zeului Mardoh. Zilele comemorative sunt dedicate Cinstei care a murit. Închise-s farmaciile și clinicile, Ca-n vremea imperiului manciurian. Mă uit la ceas, halatu-l las să zboare, Frumoasele se uită după geam. Tranșee paralele umplu câmpul, Cubiștii au învins de un an. Când moare un înțelept, Toți sunt rudele lui, Tatăl meu era un înțelept? Ce este tatăl? Este
FAPTE DIVERSE de BORIS MEHR în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358047_a_359376]
-
din misterele lumii chineze este, fără îndoială, Orașul Interzis. A fost construit între 1406 și 1420 printr-un efort tipic chinez - un milion de muncitori - pentru a deveni rezidența imperială a dinastiei Ming. În 1644 a fost cucerit de forțele manciuriene, care l-au proclamat împărat pe tânărul Shunzhi, instaurând dinastia Qing. Orașul Interzis a fost conceput ca un simbol al puterii, bogăției și civilizației imperiale chineze. S-au folosit materiale extrem de rare cum ar fi marmură, lemn de Phoebe zhennan
Anchee Min: Impărăteasa Orhidee. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339280_a_340609]
-
rolul femeii în familia imperială, de vreme ce competiția între soțiile și concubinele imperiale era atât de mare încât putea duce la crimă? Romanul lui Anchee Min, Împărăteasa Orhidee ne dă un răspuns documentat la toate aceste întrebări. Este povestea unei fete manciuriene care a fost aleasă una dintre cele șapte soții ale împăratului Hsien Feng. Datorită inteligenței sale politice dar și norocului de a fi singura care i-a dăruit împăratului un fiu, ea va urca treptele ierarhiei imperiale, devenind ultima împărăteasă
Anchee Min: Impărăteasa Orhidee. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339280_a_340609]
-
sistem politico-imunitar în derivă sau sunt doar vaccinuri media cu efecte secundare foarte periculoase? Dacă, pentru unii, Donald Trump este Candidatul Kardashian, iar Hillary Clinton - Candidatul Cârdășian, ne-am putea trezi, pe ultima sută de metri, și cu un Candidat manciurian? Sau există deja, dar nu-l deslușim? Care imperiu media sau ce alianță de asemenea „mijloace de informare în masă” va oferi Americii următorul ei președinte? Altfel spus, marchează 2016 apariția celei de a șaptea versiuni a sistemului american cu
O invenție a presei – sistemul american al celor două partide. „Candidatul Kardashian”, „Candidatul Cârdășian” sau „Candidatul manciurian”? () [Corola-blog/BlogPost/338033_a_339362]
-
consecință, o mare varietate de stiluri au evoluat acolo. Când manciurienii au răsturnat dinastia Ming în 1644 și au preluat controlul Chinei prin instaurarea dinastiei Qing, Templul Shao Lin a devenit un punct fierbinte al rezistenței patriotice chineze împotriva stăpânirii manciuriene. În consecință, manciurienii au trimis de câteva ori trupe care să incendieze templul, să-i urmărească și să-i ucidă pe cei mai renumiți maeștri chinezi, care îi sprijineau pe cei ce doreau să reinstaureze dinastia Ming. Așadar, timp de
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
parfum dulce. Pe tata îl chema Hui Cheng Yehonala. Când închid ochii, îl văd stând în halatul gri din bumbac. Era zvelt, cu trăsături de confucianist. Din înfățișarea sa delicată e greu de imaginat că strămoșii săi Yehonala erau stegari manciurieni care trăiau în șaua cailor. Tata mi-a povestit că se trăgeau din poporul Nu Cheng din statul Manciuria, din nordul Chinei, între Mongolia și Coreea. Numele Yehonala însemna că rădăcinile noastre puteau fi identificate în tribul Yeho din clanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au luptat umăr la umăr cu Nurhachi, conducătorul stegar care a cucerit China în 1644 și a devenit primul împărat din dinastia Ch’ing, care a ajuns acum la cea de-a șaptea generație. Tata a moștenit titlul de stegar manciurian de rang albastru, deși titlul îi oferea puțin în afară de onoare. Când aveam zece ani, tata a devenit taotai - sau guvernator - al unui orășel numit Wuhu, din provincia Anhwei. Am amintiri plăcute din acea vreme, deși mulți consideră Wuhu un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
plutașilor. Melodia mea preferată era Wuhu e un loc minunat. La asfințit, mama ne chema acasă. Cina era servită la masa din grădină, sub un spalier acoperit cu glicine purpurii. Mama a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai bun și mai eficient, așa că l-au adoptat complet. Împărații manciurieni au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu glicine purpurii. Mama a fost crescută în tradiția chineză, deși avea sânge manciurian. Potrivit mamei, după ce manciurienii au cucerit China, au descoperit că sistemul chinez de conducere era mai bun și mai eficient, așa că l-au adoptat complet. Împărații manciurieni au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
au învățat să vorbească mandarina. Împăratul Tao Kuang mânca folosind bețișoare. Era un admirator al operei din Peking și a angajat meditatori chinezi care să-i educe copiii. Manciurienii au adoptat, de asemenea, portul chinezesc. Singurul lucru care a rămas manciurian a fost felul în care își purtau părul. Împăratul avea partea din față a capului rasă și o coadă de păr negru, împletită ca o funie, care îi atârna pe spate. Împărăteasa își purta părul cu o margine subțire neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
despre orele de curs, decât că erau plictisitoare. Nu aș fi stat la ore dacă n-ar fi fost să le fac pe plac părinților mei. În sinea mea știam că nu se gândeau serios ca noi să stăpânim limba manciuriană. Era doar de dragul aparenței, astfel ca mama să le poată spune musafirilor: „O, copiii mei iau lecții de manciuriană“. Adevărul e că manciuriana nu era folositoare. Era precum un râu mort din care nu mai bea nimeni. Sunt înnebunită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o milă în jurul lacului, oamenii mă puteau auzi cântând Adio, rochia mea. Tatei îi făcea plăcere să povestească despre lucrurile care stăteau la baza operelor. Îi plăcea la nebunie să se dea mare cu cunoștințele sale. Ne reamintea că suntem manciurieni, clasa conducătoare a Chinei: — Manciurienii sunt cei care apreciază și promovează arta și cultura chineză. Când pe spiritul tatălui meu punea stăpânire băutura, el devenea și mai însuflețit. Ne alinia pe noi, copiii, și ne întreba detalii despre vechiul sistem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întoarce spre mine. Mă aștept să vorbească, dar nu o face. În cele din urmă, mă întreabă: Nu ești chinezoaică, nu-i așa? Ochii lui sunt ațintiți spre picioarele mele, care sunt lăsate libere, neînfășurate. — Nu, domnule, îi răspund. Sunt manciuriană. — Câți ani ai? Cincisprezece? — Șaptesprezece. El dă din cap. Ochii lui continuă să se plimbe în sus și în jos, examinându-mă. — Drumul e plin de bandiți, îmi zice. O fată frumoasă ca tine n-ar trebui să meargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
închide. Câștig câțiva bănuți de cupru în fiecare zi. În unele zile nu mă angajează nimeni și merg acasă cu mâna goală. Într-o zi, cu ajutorul unchiului meu, obțin o slujbă într-un atelier specializat în confecționarea pantofilor pentru doamnele manciuriene bogate. Șefa mea e o femeie între două vârste pe care o cheamă Fann Sora cea Mare. Fann e o femeie voinică, și îi place să se dea pe față cu la fel de multă vopsea ca o cântăreață de operă. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gândurile mele încep s-o ia la goană. Pentru a păstra puritatea sângelui imperial, candidatele trebuie să fie manciuriene. Îmi amintesc că tata mi-a povestit cândva că dintre cei patru sute de milioane de oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oameni din China, cinci milioane sunt manciurieni. Afișul mai zice și că tații fetelor trebuie să aibă cel puțin rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
rangul de stegar albastru. Asta pentru a se asigura de inteligența genetică a fetelor. Mai departe, afișul prevede că toate fetele manciuriene cu vârsta cuprinsă între treisprezece și șaptesprezece ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ani trebuie să se înregistreze pentru selecție. Nici una dintre tinerele femei manciuriene nu are voie să se căsătorească înainte ca împăratul să le fi văzut. — Nu crezi că am o șansă? îi spun țipând lui Fann Sora cea Mare. Sunt manciuriană și am șaptesprezece ani. Tata a fost stegar albastru. Fann clatină din cap: — Orhideea, în comparație cu doamnele de la Curte și concubinele pe care le-am văzut, tu nu ești decât un șoarece urât. Beau dintr-o găleată cu apă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
știi niciodată ce zid ascunde ochii Majestății Sale, împăratul Hsien Feng, sau ai Marii Împărătese, doamna Jin“. Simt aerul greu în plămâni. Arunc o privire în jur și mă compar cu celelalte fete. Toate avem chipurile vopsite în același stil manciurian. Pe buza de jos e un punct roșu, iar părul este înfășurat în două părți, de o parte și de alta a capului. Unele fete și-au răsucit cozile până sus, în creștetul capului, și le-au ornat cu bijuterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o poartă fetele e incrustată cu perle, jad, diamante și are brodate flori de lotus, prun, magnolie, mâna lui Buddha și piersic. Părțile laterale ale pantofilor sunt pline de simboluri aducătoare de noroc și longevitate, de pești și fluturi. Fiind manciuriene, noi nu ne legăm picioarele așa cum fac chinezoaicele, dar nici nu vrem să pierdem prilejul de a fi la modă, motiv pentru care purtăm pantofi-platformă, cu talpa foarte înaltă. Calitatea acestora este de a ne face picioarele să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]