33 matches
-
bat măr pe Ion. Gudurău cînd se revoltă politic numește guvern bandiți. Este înjurat la rîndul său de dumnezei mami. Nu pare grav. În rest, tot lucruri benigne care nu ar putea constitui azi prilej e mare supărare: moftolog, "nifilist", mangafa, mitocan, prea sec, mazetă. Chiar în atmosfera încărcată politic, bandiții și mizerabilii sînt numiri maximale. Blestemele sînt mai colorate. Zița își blestemă viața - a dracului și-afurisită - pentru că nu merge la Iunion îi urează soră-sii - parol - s-o îngroape
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
unul singur, în fracțiunea adversă dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stă în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua și tot astfel, diminutivat, îl botează Tarsița Popeasca pe fiul său, Nae, căsătorit fără chibzuință cu Acrivița: Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]
-
de brunel cu bizeț pe catafalc") etc. Cititorul lui Caragiale va găsi aici explicații pentru turcisme ca budala, geanabet (la cocoana Lucsița: "Mă! dzenabet!"), laf ("ședeam cu socru meu la lafuri"), locma ("Nu se știe încă cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea ("hai la o schembea!"), selemet, techer-mecher, ursuzlâc, zefliu... La fel de utile și pasionante sunt explicațiile grecismelor: apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie, ipochimen, istericale, meremetisit, a metahirisi
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
brunel cu bizeț pe catafalc") etc. Cititorul lui Caragiale va găsi aici explicații pentru turcisme ca budala, geanabet (la cocoana Lucsița: "Mă! dzenabet!"), laf ("ședeam cu socru meu la lafuri"), locma ("Nu se știe încă cine va mânca locmaua"), mangafa ("mangafaua pleacă mâine la Ploiești"), merchez ("Am merchezul meu"), nacafa ("Asta era nacafaua mea"), schembea ("hai la o schembea!"), selemet, techer-mecher, ursuzlâc, zefliu... La fel de utile și pasionante sunt explicațiile grecismelor: apelpisit, a exoflisi, fandacsie, filotimie, ipochimen, istericale, meremetisit, a metahirisi ("Nu
Limba lui Caragiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7432_a_8757]
-
unul singur, în facțiunea adversă, dacă se vorbește despre Moftologul sau Nifilistul, toată lumea înțelege că e vorba de onorabilul d. Nae Cațavencu. Hazul și utilitatea unei porecle stau în consensul asupra ei. Soțul Miței e pentru ea și amantul ei Mangafaua, ca și Lae Popescu pentru mama lui, Tarsița Popeascu:Mangafache. Totul de la moldovenismul mang, adică prost. Numai Trahanache beneficiază de supranumele distins Venerabilul, atît pentru soția infidelă, cît și pentru toți ceilalți, fie ei chiar adversari. Necunoscînd numele real al
Personajele. Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/4896_a_6221]
-
acela că fiica lui Agamemnon nu este Electra, cea întrupată din jale este... Acrivița, și nici Clitemnestra nu este chiar Clitemnestra, i se spune Mița, (care acum "trebuie să fie dincolo de Filiași, în Orient-Express"), a plecat cu șeful gării, Bibicul ("Mangafaua eu"... eu sînt" recunoaște Agamemnon), deși după cum se demonstrează cu probe expresul nu mai trece prin Filiași, a fost deviat pe ruta Balota Strehaia Craiova Caracal... Caragiale este mereu pe-aproape, în piesele lui Horia Gârbea, până și în Pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mult mai greu. Apoi, decât să te înghită ghiolul de pe creasta valului, mai bine să stai pitit în apă, să treacă zbuciumul, apoi să scoți capul la suprafață, să tragi o gură de oxigen după care să le bați obrazul mangafalelor care n-au avut loc de tine. Păi literatura noastră este atât de europeană pe cât de tradusă este, depinde cu cine ieșim în față, dacă trimitem la atac niște "epidermiști", niște scriitori speculativi, care iau un subiect la modă, îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
iar satisfacerea lor - ratarea ascensiunii politice. Ținuta morală nu-l împiedică însă să tolereze generos calculul lui Pristanda cu steagurile și nu-l oprește nici de la adulterul cu soția lui Trahanache. Dacă în bilețelul Miței, Mache Răzăchescu este numit depreciativ „mangafaua”, Tipătescu păstrează pentru amicul încornorat stimă prevenitoare prin apelativul „venerabilul”, ce conține și o ironie subtilă. În O scrisoare pierdută Caragiale realizează o bună organizare a triunghiului conjugal <footnote În Dicționarul personajelor..., coord. C-tin. Cubleșan, ed. cit., p. 263
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]