49 matches
-
pă strada 17, care l-au avansat politician, și o damă dân Resistencia, care a venit la vale pă Paraná. — Prima amintire dă suvenir? — O marină, În ramă dă catifea, cu Încrustații dă sidef, ca să copie spumanta. — Primu maestru? — Un manglitor dă găini care mi-a inițiat săcretele dân artă. — Prima terfeloagă? — Recado para don Martiniano Leguizamón. Un succes dă stimă În peisaj, mai ceva ca Pacea Generală. Pă lângă tăieturile obișnuite, păstrez laurii Premiului Inițiere pentru clasa dân 19, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fel. Cei mai mulți - hoți. Cu “studii superioare”, adică purtând în spate mulți ani de închisoare, dar și mult mai multe furturi. “Săvârșite cu măiestrie”, cum le plăcea lor să se laude. Avea să afle că unul din ei, “ăl mai mare manglitor din România”, șterpelise, la interogatoriu, chiar ceasul anchetatorului, un Longines de buzunar, o frumusețe! Altul lucrase la un circ, unde se îndeletnicise cu hipnotizarea, pe scenă, a spectatorilor. La începutul carierei, de teamă că numărul lui artistic s-ar putea
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
parfum, îl ia cu el de-acuma, ei cântă și Domino dansează, o rupe dracu’ de-acu’ și pe englezește... E ochios, îi dau... Profesore, dacă faci meserie, tre’ să câștigi, altfel nu se merită. Ei, dacă ai americani și manglitori, e altă treabă... Ei aduc grosu’. Am avut și eu doi buni tare, da’ mi-au rămas în Franța, și-au găsit neveste franțuzoaice... Le-o plăcut... - Da’ la mână ce-ai pățit? - Treabă mai încurcată... Mi l-a tăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi decis să se prezinte cu fundul gol în fața preacuratei. Iar eu rămân fără cafea. S-a speriat de demascări, putoarea? Mde, hoția are și ea riscurile și rânduiala ei, cere respect, seriozitate. Să mai crezi în cuvânt, în cinstea manglitorilor. Se duce lumea de râpă, asta e... Unde-o fi, lipitoarea?“ Profesorul nu-și lăsă din mână publicul. Cum vedea că a slăbit atenția, gata, un șut proaspăt de scârnăvii, pentru înviorare. S-o târnosești așa, pe biata Vasilica! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-ți închipui cum se fura. Umblau capitaliștii cu aparatul de fotografiat pe umăr și ciorditorii le tăiau curelele din mers. Nu știu dacă îl știi sau ai auzit de Brandaburlea ăl Bătrân. Venise atunci în București cu o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu-și lua ochii de pe centura bătrânlui. - Cum mi-a dat ăla cureaua? Într-o seară, la cinema. Era pe stadion, la Dinamo, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scântei și sclipiri. Am cumpărat o sticlă de rom de la un magazin american și am intrat greoi în acțiune. Nu-mi mai amintesc prea bine ce s-a întâmplat: pahare sparte și draperii călcate în picioare, viața de șobolani a manglitorilor, bucuria nebuniei pe care o au fiii haosului. A doua zi m-am trezit cu un spate care semăna cu un acoperiș de olane, uscat ca un deșert, micșorat. Pe coridor m-am trezit cu două televizoare - alb-negru, de cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încâlcite ale gardurilor, drumurilor de acces, liniilor de cabluri. Nu m-a urmărit. Tot ceea ce am auzit a fost doar un „Hei“ uimit, rostit cu o voce atât de obosită, atât de sătulă de blatiști, cecuri false, trișori, de toți manglitorii de bani ai New York-ului... Prima companie unde mi-am încercat norocul a fost Trans-American. Mi-am pus hainele în ordine și m-am dus în pas vioi la casa de bilete. — Nici o problemă, mi-a spus gagiu’ de sub pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
semnată clar îmi spune, Tonitza, e de la Muzeul de Artă, și ca să-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii Socialiste pe spate, o frumusețe, ce credeți că mă impresionați? Am încercat să-mi țin cumpătul, vă rup oasele, manglitori nenorociți, dispăreți de aici cît vă e bine, am început să țip, dar degeaba, că erau destui să le ia apărarea. Așa a început Timișoara cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-i tu în parte... Starostele vîrî legătura în nădragi și rîse: - O scoatem noi la capăt până-n primăvară? Ce zici, Gheorghe, că ești mai bătrîn? - Ce să zic? Numai să nu ni se urască... Ploaia izbucni deodată cu picături mari. Manglitorii dădură buzna în han. Erau rupți de foame. - Care pui, mă, masa Stăpînului? întrebă Oacă în gura mare. Odaia întunecată, cu pereții afumați era aproape goală. Într-un colț mai petreceau trei negustori cu lăutarii. Se hitrofoniseră și moțăiau cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Se simțea că nu poate să-l sufere și că i-ar fi sucit gâtul cu dragă inimă la vreo ocazie. 114 115 - Parcă cine nu-l cunoaște? Și asta așa era. Unii ziceau că dă cu cuțitul, că e manglitor, dar nimeni nu putea spune c-a auzit vreodată să fi trecut prin politii, să-l fi lovit pe careva... Se purta bine, îmbrăcat la opt sute și-un pol, ședea haina pe el ca-n galantar. Călcat, spălat, țigluit, avea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gura i se strângea în margini răutăcios. Părul moale, castaniu îi cădea într-o parte. Cel tânăr o privi o clipă și bău până în fund. Buzații osteniseră, dar nu se lăsau. Începuseră să cânte fără perdea. Iute s-au înveselit manglitorii. Stăpânul și-a așezat ibovnica pe genunchi și-a mai destupat o sticlă. Oacă juca geamparalele pe coate, își legase pantofii de șireturi și-i atîfnase de gât. Se răsucea numai în ciorapi, împrejurul mesei, clipind către Sandu, care bătea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i se lățise o umbră neagră care-l posomora. Era bătrân, se vedea bine. Cu așa hoț, greu să mai faci treabă. Se mira cum de-l mai ține Bozoncea-n ceata lui. - Mie mi-ar trebui altceva acum-... rosti târziu manglitorul, obosit, obosit, să am o casă, să stau liniștit într-o mahala, unde să nu mă știe nimeni ce-am făcut și ce-am dres. Ehe, și mi-ar place să cresc porumbei, să le fac un coteț cocoțat pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
strigau cât îi ținea gura: - Care mai cumperi americă, madipolon, serj! - Ia și te-ncalță! Ia și te-ncalță! - Uite ce mai costum! Extra, frățioare! Și-i trăgeau pe mocani de mână, îi băgau în prăvălii și le luau banii. Manglitorul a adulmecat, yeneau și ceferiștii grămadă. Era zi de leafă și se putea face treabă. Îi ardeau palmele să mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ciur ne făcea politia. - Iar se bărbierește Gheorghe, râse unul din fundul beciului. Se adunară împrejur. Erau hoți și hoți. Mai bătrâni și mai tineri, spilcuiți de nici nu-i bănuiai, cu haine bune pe ei, ca domnii, sau jerpeliți, manglitori de rând, care zăceau la zdup pentru vreo găină. Treanță le spunea pe nume, se înjura cu ei, ce mai, șnorări de-ai lui. Stătuseră împreună la gros. Ucenicul i-a privit pe rând. De sus, din tavanul afumat al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
râdea cu toți dinții ei strălucitori și umezi. - Nu mai râde, Didino, nu mai rîde! -Rîd,na! Și-și înfingea țâțele tari în plasa care-i despărțea, ca și când i le-ar fi dat lui. Începuse să-i placă și ei manglitorul. Era tinere-ltinerel și-o zăpăceau ochii lui veninoși și plini de poftă. Bozoncea se ramolea. Trecuse și vremea lui. Începuse să-i albească părul pe la urechi. Pleca repede, să nu-l mai vadă pe Paraschiv. Și-acum că scăpase, pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de piele. Mâncau cu poftă, ducând repede furculițele la gură, mestecând cu zgomot, privind rar în lături și numai atunci când răsuflau după un pahar de vin rece. Mai într-o parte, unde nu bătea așa tare lumina, erau și mesele manglitorilor. Cîtiva -lau cunoscut pe Bozoncea și i-au dat bună seara. Starostele le-a răspuns vesel. Și-au făcut loc, alături, lângă o poartă care da în câmpul Chitilei, să poată fugi dacă era nevoie. Paraschiv citi afișele colorate, lipite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de iarnă. Manglitorii nu-l slăbeau. Unul înainte, altul pe urma lui. La un colț, o dată s-a oprit Paraschiv, s-a pipăit bine la piept și a început să strige: - Aoleu, portofelul! > Clientul venea agale, nepăsător. Când a ajuns în dreptulzulitorului, acesta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ar fi spus fiecare, și Tinca, și Mița, și Lixandra, aveau ele ce aveau să-și spună, dar să nu fi fost morcovii... 351 Vânzarea Se duse vorba-n București că se ridicase un pungaș iutei și tânăr peste tofi manglitorii, de-l tăiase pe starostele cel bătrân și se căznea să strângă tagma hoților la un loc. Umblau și presării după el, că-i aveau fotografia de când fusese la pușcărie. Până și ziarele îl înfățișau și îndemnau pe tăinuitori să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la șina Constanței, alta în Buzești. I se dusese vestea lui Paraschiv. Îl știau și alți hoți de frică. Mai era unul Manole, tot șef de bandă. Când auzea de pungaș, îi făcea loc. La început se încăieraseră. Mai băgase manglitorul vreo doi în spital, că nu se uita, pe urmă se înțeleseseră. Avea bani, arunca, umbla și pe la alte femei. Q fierbea pe Didina. Înnopta când la una, când la alta, n-avea ce-i face. Se sfârșea de dorul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
păcătoși, s-a-nvoit omul. * Două luni n-a mai avut somn. Plângea și nu știa ce să mai facă. A stat tot fugită pe la gazde vechi. A risipit ce bani mai avea în toate părțile, dar tot i-a scăpat pe manglitori. Gardianul i-a făcut pierduți pe sălile tribunalului, când a fost să-i judece pentru toate câte săvârșiseră. Didina îi aștepta cu un taxi afară și cu haine. N-a fost ușor, Dumnezeu îi știuse cum o tuliseră scăpând de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și se strecuraseră pe lângă niște butoaie goale. De acolo au trecut maidanul spre groapă. I-au mirosit. Îi cunoșteau. Făcuseră moarte de om și nu i-au slăbit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fraternizat. Carnaval răsucit prin diafane balade ale reînnoirii. Fantome fluturând mantii negre de mătase, oase albe de morți. Șiruri de călăreți sumbri, împiedicându-se de năvala țâncilor jegoși și iuți, ca niște țipari. Măști macabre și glugi, nimfete spoite și manglitori. Cheflii, paparude, buruieni. Fanți cu șișul între dinții de aur. Codoașe zaharisite, mângâind burțile gloabelor care însoțesc alaiul. Pe undeva, furișându-se, gălbui, unchiul sadic și iepuraș ? Balabuste bocitoare, arlechini, damblagii, seniori ai șatrei, popi paradiți. Veselie, spaimă și râs
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
medicului. Ajungeam la ea pe la miezul nopții, dădeam drumul la Radio Romantic în surdină, aprindeam lumânările aromate și ne pierdeam unul într-altul timp de patru ore, până când se puneau în mișcare troilebuzele care scoteau în lumea civilizată muncitorii și manglitorii din Piața Reșița. Adelina se întorcea atunci cu spatele la mine, își flutura zulufii pentru somn și-mi făcea cu palma un semn scurt de la revedere. Dacă la început trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un veritabil hotel, fie el și doar de patru stele. Ei, bine, domnul Dieter Bohmdorfer, ministrul austriac al Justiției, negociază acum cu autoritățile române un plan de finanțare a unei închisori în România, pentru românii (între care intră, evident, și manglitorii de lebede) care comit infracțiuni în Austria și care, judecați (de austrieci), să-și execute pedeapsa în închisoarea, s-o numim așa, Liliacul. Pentru că nu e de glumă (austriecii nu prea știu de glumă): numai cercetarea românașilor suspectați de infracțiune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]