398 matches
-
(în ) este o străduță celebră situată în incinta Cetății din Praga, Republica Cehă, în cartierul Hradčany. Ea este formată dintr-un șir de unsprezece case colorate relativ joase, care au fost construite în stil manierist la sfârșitul secolului al XVI-lea pentru a-i găzdui pe cei douăzeci de gardieni ai împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg (1555-1612), precum și familiile acestora. Numele său se datorează aurarilor care au locuit mai târziu în acel loc.
Strada de aur () [Corola-website/Science/336141_a_337470]
-
Jacopo Comin zis (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură, marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robuști, pentru că tatăl său, Giovanni Battista "Robuști" apărase cu multă îndârjire ("în modo robusto") porțile orașului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul sau nume de familie, Comin, familie
Tintoretto () [Corola-website/Science/306686_a_308015]
-
cai, înarmați cu 5 sulițe, 2 săbii și multiple pumnale în jurul a doi lei, care urmează a fi străpunși fiecare de mai multe arme simultan. Deși este considerat, de către cei mai mulți, un pictor reprezentativ al școlii spaniole, de către alții un pictor manierist, El Greco, pictor care a excelat în a prezenta în pictura sa scene biblice și, mai ales, mistice, a pictat și sub influența barocului. Mai exact, tehnica sa de a picta are multiple elemente baroc, și, aidoma lui Rubens, artistul spaniol
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
parcul, pădurea, pajiștea și lacul au fost create pe un loc unde înainte nu existase nimic din ceea ce astăzi constituie elemente aparte ale unuia din locurile cele mai vizitate și admirate din Anglia. Teatrul a fost adus pe culmile sale manieriste de către mai mulți dramaturgi renumiți în epocă, dintre care se detașează desigur William Shakespeare. Acțiunea pieselor de teatru în manierism se baza pe o elaborare sofisticată a povestirii, mișcări complexe și, de multe ori, imprevizibile ale personajelor, precum și prin existența
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Desen sub îndrumarea lui Henry Sass, unde devine prietenul lui William Holman Hunt, apoi își continua studiile cu pictorul Ford Madox Brown. Împreună cu John Everett Millais și William Holman Hunt participa la înființarea cercului prerafaelit, refuzând reproducerea mecanică a operelor manieriștilor care i-au succedat lui Rafael și Michelangelo. Expune primele sale tablouri în 1849 la expoziția londoneză ""Free Exhibition"". Critică îi este la început favorabilă. Întreprinde împreună cu Hunt o călătorie în Franța și Belgia. Vizitează Louvre-ul și admira lucrările lui
Dante Gabriel Rossetti () [Corola-website/Science/311402_a_312731]
-
Poloniei. Zamość a fost construit în secolul al XVI-lea, în conformitate cu teoriile italiene ale "orașului ideal". Construcția acestui oraș nou a fost sponsorizată de Jan Zamoyski și realizată de arhitectul Bernardo Morando. Orașul prezintă exemple de stil renascentist, amestecând "gust manierist [...] cu anumite tradiții urbane din Europa Centrală, cum ar fi galerii cu arcade care înconjoară piețele și creează pasaje adăpostite în fața magazinelor ". Morando a proiectat orașul ca pe un plan hexagonal cu două secțiuni distincte: la vest reședințele nobililor, iar
Orașul vechi din Zamość () [Corola-website/Science/336088_a_337417]
-
Graduate School of Design, Școala superioară de arhitectură a Universității Harvard. Printre studenții ambilor s-au numărat și viitorii cunoscuți arhitecți americani Philip Johnson și Paul Rudolph. La un moment dat, Johnson l-ar fi caracterizat pe drept "un țăran manierist" ("Breuer, ... , a peasant Mannerist"). În afara colaborării profesionale pedagogice de la Harvard, Breuer și Gropius au lucrat împreună la mai multe proiecte de case realizate în zona Boston-ului. Marcel Breuer este, printre altele, și autorul mobilierului faimoasei Case Gropius, măsură concretă
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
din gravurile din Italia și Flandra. Acest fapt a avut o importanță repercusiune în industria ceramicii, ducând la policromia țiglelor din tablourile ce vor aparține stilului renascentist ("azulejo renascentista"), așa cum este Biserică S. Roque din Lisabona, iar mai tarziu stilul Manierist Hispano-Flamand ("azulejo maneirista"), pe care-l întâlnim în Capelă de Sto. Amaro, Lisabona. Cele mai multe azulejo prezintă alegorii ori scene din mitologie, scene biblice, scene din viața sfinților sau scene de vânătoare. În aceeași biserică a Sfanțului Roque, putem întâlni punctul
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
Santarém cu un interior ce prin decorațiunile sale face că acesta biserică să fie unică în Portugalia. Când țiglele în diagonală au fost înlocuite de modele în formă orizontală, s-a obținut un nou design cu diferite motive, îmbinând stilul Manierist cu reprezentările de trandafiri și camelii (uneori trandafiri și ghirlande). De altfel, au fost introduse și scene ce prezintă viața lui Iisus sau a sfinților. Există și un alt stil de azulejo care prin alcătuirea să se aseamănă cu covoarele
Azulejo () [Corola-website/Science/311909_a_313238]
-
marcat de trei mari curente care evoluează succesiv: renașterea, manierismul și barocul. Manierismul preia de la renaștere complexitatea și măiestria. Statuile sunt realizate însă cu mai multă virtuozitate și obligă privitorul în a le acorda mai multă atenție. Exemple ale sculpturii manieriste sunt creațiile, uneori bizare, ale sculptorilor Giambologna și Benvenuto Cellini. Barocul, apărut inițial în Italia, devine dominant pentru secolul al XVII-lea fiind arta Bisericii Catolice, care a ieșit învingătoare în lupta cu Reforma Protestantă. Sculptura este mai dinamică, de
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Bacchus bolnav"" ("Bacchino malato") este, probabil, autoportretul său pictat în timpul internării în spital, sau, poate ceva mai târziu, în atelierul lui Cavaliere d'Arpino. Când părăsește spitalul, norocul pare să-i surîdă. Lucrează pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d'Arpino, la care pictează în special fructe și flori. Când cardinalul del Monte îl învită în 1596 la curtea sa, totul avea să se schimbe. Tablourile lui Caravaggio, "Băiat cu
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
1522 și 1540, a fost prima galerie din Franța bogat decorată. Prin urmare, la Fontainebleau, Renașterea a fost introdusă în Franța. "Salle des Fetes" (Sală de festivități), în timpul domniei lui Henric al II-lea, a fost decorată de pictorii italieni manieriști Francesco Primaticcio și Niccolo dell'Abbate. "Nimfa de la Fonatinebleau" a lui Benvenuto Cellini, comandată pentru castel, este la Luvru. O altă campanie de construcție în scopul extinderii a fost intreprinsă de regele Henric al II-lea și Caterina de Medici
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
parte din castel adăpostește Școala Americană de Arte, o școală de artă, arhitectură, și muzică pentru studenții din Statele Unite. Școala a fost înființată de generalul Pershing când soldații lui staționau acolo în timpul Primului Război Mondial. Palatul a introdus în Franța stilul italian manierist în decorațiuni interioare și în grădini. Stilul manierist francez la decorațiunile interioare din secolul al XVI-lea este cunoscut sub numele de "stilul Fontainebleau": el combină sculptură, lucrări în metal, lemn și ștuc, iar în grădini sunt introduse straturile de
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
o școală de artă, arhitectură, și muzică pentru studenții din Statele Unite. Școala a fost înființată de generalul Pershing când soldații lui staționau acolo în timpul Primului Război Mondial. Palatul a introdus în Franța stilul italian manierist în decorațiuni interioare și în grădini. Stilul manierist francez la decorațiunile interioare din secolul al XVI-lea este cunoscut sub numele de "stilul Fontainebleau": el combină sculptură, lucrări în metal, lemn și ștuc, iar în grădini sunt introduse straturile de flori ornamentate. Stilul Fontainebleau combină picturi alegorice în
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
introduse straturile de flori ornamentate. Stilul Fontainebleau combină picturi alegorice în modele din ghips turnat, rama fiind tratată ca și cum ar fi din piele sau hârtie, crestate și laminate în suluri și combinate cu arabescuri. Idealurile Fontainebleau de frumusețe feminină sunt manieriste: un cap mic și elegant, pe un gât lung, trunchi și membre exagerat de lungi,sânii mici și ridicați aproape o reîntoarcere la frumusețile din perioada Goticului Târziu.Noile lucrări de la Fontainebleau au fost imortalizate în gravuri rafinate și delicate
Castelul Fontainebleau () [Corola-website/Science/319067_a_320396]
-
mai fost văzute și folosite anterior, fiind atât neobișnuite cât și memorabile. Din acest punct de vedere "Plakatstil"-ul este un fel de "desprindere" de curentul artistic contemporan "Art Nouveau", numit "Jugendstil" în Germania și, respectiv, în Austria. Spre deosebire de complexul, manieristul și sofisticatul "Art Nouveau", stilul german al afișului este direct, absorbant și eficace. "Virarea" produsă de "Plakatstil" în domeniul vizualului a fost extrem de novatoare pentru timpul său, ajutând la crearea unei alte modalități de a vedea, realiza și percepe arta
Plakatstil () [Corola-website/Science/301459_a_302788]
-
produse inițial chiar la Fontainebleu și abia mai târziu la Paris. Ele au determinat propagarea stilului pe întreg teritoriul Franței și chiar mai departe și au reușit de asemenea să înregistreze imaginea mai multor tablouri care au fost distruse. Stilul manierist al școlii de la Fontainebleu i-a înfluențat pe artiștii francezi (colaboratori ai italienilor) printre care se numără pictorul Jean Cousin cel Bătrân, sculptorii Jean Goujon și Germain Pilon și, într-o măsură mai mică, pictorul și portretistul François Clouet, fiul
Școala de la Fontainebleau () [Corola-website/Science/315347_a_316676]
-
înclinația spre sentimentalism și lirismul ușor romantic al lui Henția. Astfel de aplecări, au existat pe întreaga perioadă de creație a artistului și ele s-au constituit într-o dominantă de interes către o realitate vie din care lipsesc afectările manieriste sau orice alte rețete. La întoarcerea în România, Sava Henția s-a angajat în anul 1875 ca profesor suplinitor la Azilul „Elena Doamna” și din acest moment s-a îndepărtat de tematicile de influență pariziană și s-a apropiat din ce în ce mai
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
se constituie în imagini documentare care atestă gustul și gradul de cultură și civilizație existent în această zonă în epoca respectivă și oferă măsura standardului de viață cotidiană. Din punct de vedere stilistic, de la vasele de ceramică italiană cu accente manieriste și porțelanul rococo produs în manufacturile de la Meissen sau Viena, de la sticlăria boemiană Biedermeier până la ceasurile franceze Empire, parcurgând neostilurile caracteristice istorismului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea până la piese Art-Deco din metal, executate în atelierele Berndorf
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
în genul lui Parmigianino, vădesc virtuozitatea tehnică, prețiozitatea și artificialitatea unei perioade de căutări în epoca din pragul barocului italian. Opus acestor tendințe, Agostino Caracci, unul dintre întemeietorii Academiei degli Incaminati, fondată în 1585, în semn de protest împotriva picturii manieriste, abordează desenul după model, riguroasa construcție compozițională orientându-se și spre studiul marilor maeștri ai picturii italiene. „Hercule torcând”, lucrare care îi este atribuită, anunță prin compoziția desfășurată în diagonală, prin efectele de lumină direcționată, prin deschiderea de cadru, elemente
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
și-a atins apogeul între anii 1550-1650, când a fost înlocuit cu arhitectura barocă. Stilul include diferite tradiții manieriste, [1], care sunt în strânsă legătură cu diversitatea etnică și religioasă a țării, precum și cu situația economică și politică la acel moment. Complexul manierist Kalwaria Zebrzydowska și orașul Zamość construit în stil manierist sunt patrimoniul mondial UNESCO. Perioada dintre 1550
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
atins apogeul între anii 1550-1650, când a fost înlocuit cu arhitectura barocă. Stilul include diferite tradiții manieriste, [1], care sunt în strânsă legătură cu diversitatea etnică și religioasă a țării, precum și cu situația economică și politică la acel moment. Complexul manierist Kalwaria Zebrzydowska și orașul Zamość construit în stil manierist sunt patrimoniul mondial UNESCO. Perioada dintre 1550 și 1650 a fost o epoca de aur a Uniunii statale polono-lituaniene (creat în 1569) și o Epoca de Aur a Poloniei. Aceasta a
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
cu arhitectura barocă. Stilul include diferite tradiții manieriste, [1], care sunt în strânsă legătură cu diversitatea etnică și religioasă a țării, precum și cu situația economică și politică la acel moment. Complexul manierist Kalwaria Zebrzydowska și orașul Zamość construit în stil manierist sunt patrimoniul mondial UNESCO. Perioada dintre 1550 și 1650 a fost o epoca de aur a Uniunii statale polono-lituaniene (creat în 1569) și o Epoca de Aur a Poloniei. Aceasta a fost o perioadă de prosperitate economică datorită comerțului cu
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
cu polonezi, ruteni, evrei, germani, italieni, olandezi, flamanzi, armeni, scoției, bohemiani, tătari) și multireligios (romano-catolici, ortodocși, greco-catolici, reformați, luterani, musulmani, Frația poloneză, husiți și mulți alții). Toate aceste națiuni au contribuit la crearea unei diversități excepționale în arhitectura și sculptura manieristă a Polonia/Poloniei. Prima jumătate a secolului al XVII-lea este marcată de activitatea puternică al iezuiților și Contrareformei, care a dus la izgonirea din arienilor progresiști (Frația poloneză) în 1658 și care se reflectă în arhitectură (cu răspândirea în
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]
-
a rămas o "țară fără practica arderii pe rug". Toate marile războaie și conflicte militare au fost efectuate departe de teritoriul Poloniei de astăzi, astfel încât țara se putea dezvolta nestingherit. Aceste condiții favorabile sunt motivul pentru care arhitectura și sculptura manieristă în Polonia a lăsat atât de multe exemple frumoase. Arhitectura și sculptura manieristă au două tradiții majore - poloneză / italiană și olandeză / flamandă, care domină în nordul Poloniei. Manierismul din Silezia din sud-vestul Poloniei a fost în mare măsură influențat de
Arhitectura și sculptura manieristă în Polonia () [Corola-website/Science/329220_a_330549]