396 matches
-
scriitură extrem de rafinată, manieristă, de o virtuozitate excepțională. Regimul totalitar ia obligat pe scriitori să se refugieze în lumea ficțiunii pure, să se depărteze de realitate. Autorii au trebuit să-și mutileze creativitatea și s-au refugiat într-o lume manieristă, a virtuozității stilistice, formale și a ficțiunii pure. Arta în timpul comunismului, literatura în special, s-a depărtat de realitate, lucru benefic din punct de vedere estetic, dar nu și din punct de vedere al adevărului. Dacă aplicăm acest criteriu literaturii
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
recunoștea deloc în personajul care vorbește: imaginea sa despre sine era sobră și gravă, în timp ce, de fapt, Albert era un interlocutor volubil, indiscret, ironic, răutăcios chiar, plin de narcisisme și nu lipsit de masochism. Pentru că el, la fel ca orice manierist, nu putea rezista ispitei de-a face spectacol, de a produce stupoare. Îl văd în casa lui, în septembrie 2003. "Sînt ca o plantă într-un borcan așezat pe marginea ferestrei. Trebuie să mă mulțumesc cu bucuriile plantei din borcan
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
transilvănencelor. Ion Pillat, mai aristocrat, a preferat universul magic și secret al cămării cu fructe. Iar G. Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil de vrajă și halucinație tandră ce cuprinde eul liric sub impactul sentimentului iubirii. Dominate de o senzorialitate grea, de o copleșitoare magie a simțurilor, "cântecele naive" își joacă
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
melancolie, ori un reflex parodic. Încercând să circumscrie trăsăturile particulare ale poeziei lui Emil Brumaru, Laurențiu Ulici sublinia că: "Rafinamentul lexical și parodic al poeziilor lui Emil Brumaru, frapant de la debut și conservat cu mai mult sau mai puțin iz manierist în toate cărțile lui, însoțește o incursiune într-un nu mai puțin frapant univers al habitaclului tradițional, cu tot ce îi este propriu, de la "fructele pământului" servite natur sau în metamorfoză culinară, la obiectele ce populează triada spațială a locuinței
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
cărțile de tipul celor de la Brumar indică o salutară adaptare. Cât despre poeziile lui Adrian Bodnaru, numai de bine. Sunt sensibil asemănătoare primelor, de acum ceva ani. Aceeași simpatică sintaxă tricotată doi pe față, doi pe dos, un aer ușor manierist, ușor anacreontic, ușor blazat și ușor ermetic ce se amestecă în peisajele de studio foto interbelic al acestor poeme, cu iubiri în alb-negru. Miza lor e una tehnică. Sunt poeme „chinuite" (uneori se simte și chinul de a prinde o
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13893_a_15218]
-
contemporani cu unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor. Pasiune pentru noutate, pentru ceea ce nu s-a mai făcut în artă, rațiune echilibrată și fantezie vioaie, calcul și spontaneitate, afectivitate stilizată, înclinație deopotrivă pentru disciplina formală și nebunia manieristă, o feblețe pentru născocire, complexitate, iluzie și imaginație - acestea suntcâteva caracteristici ale fiziognomiei spirituale ale lui György Ligeti. Constantin Floros II Ceea ce frapează dintru început în muzica lui Ligeti este neastâmpărul ideatic combinat cu o anumită sonoritate bizară. Permanent curioasă
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
un stil și o etică a directeții ce păreau definitv compromise prin pseudoliteratura obsedantului deceniu. El are curajul artistic de a rupe cu modelele neomodernismului, deja glorioase și diseminate în epocă, făcând totodată figură separată în cadrul generației '70: una de manieriști, cu ce are bun și rău acest termen. Și la Dorin Tudoran putem constata o rupere a firelor și filiațiilor, dar într-un proces decantator mai lung. În cazul lui Mircea Dinescu, e mai degrabă o revoluție decât o reformă
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
și realizării unui hiper-stil, în termeni corespunzători definițiilor consensuale ale acestuia; (5) al cincilea context, postmodernismul clasicizat al anilor ’80 - ’90, prezintă consecințele fenomenului de compresie stilistică, reluarea unor accepțiuni tradiționale ale stilului fiind articulabile doar sub forma de concepții manieriste. Predomină formele „slabe” ale fenomenului stilistic (cum sunt curentul sau orientarea), iar termenii de identificare a unei concepții stilistice se rezumă la imaginea parametrilor generali în care sunt concepute lucrările muzicale. Astfel de forme de definire le putem observa în
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
beregată, tenul puternic vascularizat și congestionat din cauza sângelui care, contrar legilor gravitației, circulă de jos în sus"), în care contrastul cu un limbaj politic normal și cu genul parlamentar al declarației atinge nivelul maxim. Prezența în parlament a acestui discurs manierist pare să indice faptul că stilul pamfletului metaforizant se bucură în continuare de prestigiu local. În măsura în care vor fi studiate, în perspectivă comparativă, strategiile discursive și valorile implicite din discursurile rostite în diferite parlamente ale Europei, se va constata probabil că
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
Poezia modernista mimează pe sugestie, pe opacitate, nu pe transparență, pe refracție nu pe reflexie. Convingerea literatorilor moderniști era că lumea nu e rationalizabilă, inteligibila, cu instrumentele rațiunii, ei invocă nu o dată potențialul cunoașterii sensibile. Nici macar hermetismul - care reia programul manierist al secolului al șaisprezecelea - nu mizează deloc pe transparență, ci pe varianta intelectualista a unui sens la care se succede printr-o inițiere răbdătoare, progresivă. Restul poeților moderniști cereau chiar, la un moment dat, cum știm, "o dezintelectualizare răbdătoare, progresivă
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
în primul rând, o sistematizare delimitând două accepții ale termenului 1. perioadă istorică; 2. constantă stilistica de-alungul istoriei muzicii. În primul caz este vorba despre perioada de trecere dintre Renașterea culminanta și Baroc; deși își intitulează chiar un capitol "Secolul manierist, Cinquecento" autoarea nu este convinsă de valabilitatea acestui perimetru temporal. După ce parcurge argumentele pro și contra periodizării - subliniind că nu este posibilă o suprapunere cronologică cu predominantă esteticii manieriste din alte domenii ale artei ci sunt doar preluări de elemente
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
bogate, și dintr-o mai precisă opțiune a autoarei care pare să nu fie de acord cu sine atunci când își asumă demonstrarea tezei conținute în chiar titlul secțiunii. În a doua ipostază, cea de constantă stilistica, Valentina Sandu-Dediu definește procedeele manieriste și universul spiritual în care se înscriu; le va urmări de-a lungul unor opere foarte diverse, relevând constantă artei combinatorii aplicate sunetelor (melograme, jocuri numerice, citatele muzicale, efectele descriptive, ironia romantică etc.). De la Josquin des Prez și universul sau
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
etc.). De la Josquin des Prez și universul sau numerologic de sorginte mistica până la recompunerea unor teme clasice la Tiberiu Olah sau la folosirea citatului în Simfonia lui Berio, Valentina Sandu-Dediu urmărește cu acribie și cu fine observații totodată, prezența elementelor manieriste și sensurile lor simbolice. Selecția operelor prin care își demonstrează teza include artă truverilor, creații proeminențe ale polifoniei renascentiste - bizarul Gesualdo, madrigalul italian - pentru a se opri îndelung asupra operei lui Bach, evidențiind simbolică cifrica înscrisă în muzică să. Deși
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
Helmers: Lyrischer Humor, 1971), umorul e rezultatul genetic al integrării (asimilarea normei) și al emancipării (critica normei), aci "emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
crimă necomisă", "Neologismele sunt evreii limbajului" etc. Cam asta rămâne după ce Adorno concentrează într-o frază savuroasele sale comentarii. În postfață, Andrei Corbea (care este și traducătorul cărții) enumeră câteva epitete atribuite lui Adorno de dușmani și nu numai: obscur, manierist, extravagant, ermetic, "iritant pentru cititor". Și am putea adăuga multe altele. În cazul aforismelor sunt perfect valabile. Însă foarte multe contexte fac inutile aceste judecăți, prin farmec, pur și simplu. Dacă nu știați de ce lumea e din ce în ce mai puțin politicoasă, iată
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
de sens specifice absurdului urmuzian, cît mai degrabă de o tonalitate comună, dată de aglomerarea de amănunte eterogene servite cu impersonalul pasiv al prezentării lui Stamate sau Turnavitu. De altfel, gustul lui Ion Scorobete pentru asemenea efecte vine din tradiția manieristă de care prozatorul pare să nu fie străin. El introduce în text ambiguități ciudate, folosește, de exemplu, în pasaje succesive nume diferite ale aceluiași personaj fără să semnaleze în nici un fel identitatea ascunsă (Pato și Zeno, Al și Meca); pe
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
modul absolut personal și uneori aproape obsesiv în care o face. Hermafroditul ochi lăuntric al Simonei Popescu (pentru a evocă o metaforă care îi este dragă) vede și revede aceleași imagini-obsesii în jurul cărora își construiește un discurs ce poate părea manierist și reflectînd o constantă preocupare pentru propria persoană. Vei privi însă imediat altfel "arabescurile' acestui discurs odată ce vei înțelege că pentru Simona Popescu viață și scrisul se unesc pînă la identificare în una și aceeași structură a devenirii. Aceasta se
Pretexte pentru o spirală a devenirii by Stefana Totorcea () [Corola-journal/Journalistic/17985_a_19310]
-
poezie. Postmodernismul poeților care scriu proză se declanșează firesc, nu dintr-o stăpînire aproximativă a regulilor narațiunii, cum s-ar putea crede, ci din insubordonarea lor funciară față de canon." Dar acest postmodernism poate fi și o fundătură: "O înclinație alexandrină, manieristă, obosită și obositoare, cînd sevele, sîngele, care vin și se duc spre o inimă universală, refuză să mai pulseze după un ritm cosmic". * ;Stabilindu-și drept azi ultimul deceniu, G. Dimisianu socotește că în domeniul prozei criza a trecut. Dacă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
creația să, unde nimic nu este ceea ce pare și "totul este inversul totului". Poetul opune universului istoric, atât cel al realității, cât și cel al poeziei vremii sale, un labirint al viziunii spiritului poetic reconstruind lumea an chip enigmatic și "manierist" din substanță abstractă a "gesticulației" eului liric care se descoperă pe șine, se instituie an lume și se salvează din curgerea timpului spre neant prin poezie. Este un mod cu totul nou de a gândi atât poetica epocii, cât și
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
și viața, între viață și moarte. Cînd mincinos și plin de o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
o melancolie sfîșietoare, cînd cuprins de un gol imens ce-i împinge viață și scrisul, pîna dincolo. Teatru și poezie, text și pretext, deopotrivă. S.F. este, de fapt, un manierist, dar tragic, în sensul pe care-l descria Hocke. Un manierist cu mască tragică purtată în interior, aruncată în abis (abisul propriu). Cînd scrie că "moartea este înaintarea cu spatele", știe totul, regia este intrinseca, cînd povestește cum tatăl lui îi cuprinde mîinile, obosit, se gîndește să des-fiinteze utopia și atunci
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
Cărtărescu. Sorin Ghergut a devenit celebru în mediile literare studențești (și nu numai) prin sclipitoarele fatrasies din "Cronicile digestive & ecologicale" și "Irelevantul", cicluri publicate în volumele colective Tablou de familie (1995) și Marfă (1996) - rîme ludice și absurde, inginerii lingvistice manieriste, făcute să ia ochii. Asemenea prozelor scriitorilor din Școala de la Tîrgoviște, versurile din Time ouț sînt cataloage de "literatura potențială" în descendentă grupului OULIPO sau a proverbelor "mises au goût du jour" de ăluard și Păret. Artele poetice cu care
O recreatie cu Ghergut by Radu Gârmacea () [Corola-journal/Journalistic/17626_a_18951]
-
poetica: fie și pentru că ne face sa repunem în discuție natură convenției ortografice, presiunea normei, să ne întrebăm care inovații sînt posibile în română și de ce, si mai ales unde se află limită de la care acestea devin un simplu joc manierist, incomprehensibil, gratuit. În volumul lui Caius Dobrescu strategiile formale mi se par cîștigătoare prin varietate: transformările, devierile de la normă sînt atît de multe și de diferite, iar folosirea lor atît de liberă, încît spectacolul nu ajunge să plictisească. Textul poetic
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]
-
sfîrșit, aproape insuportabil, ca de altfel și prefața lui C.M. Ionescu, amîndurora potrivindu-li-se de minune "împletitura" de "jucăuș și ambiguu" sub semnul căreia începe atît una, cît și cealaltă. Reminiscență din Barthes, structuralism, post-structuralism și deconstructivism, acest stil manierist încearcă să facă mai degrabă din lume un text decît din text o lume și, obligîndu-te, într-un fel, să citești lumea, te dispensează, în alt fel, să o iei în serios. Fiind vorba de Marx, această "neseriozitate" devine extrem de
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
ei) să privim lucrurile. Citind Despre dragoste și alți demoni am avut permanent impresia unei cărți inegale, sau poate ne-formată, prinsă încă în magma oarecum confuză a unui epic necoordonat, șovăitor între o coerență narativă și o poeticitate aproape manieristă a atmosferei. Categoric, romanul respiră o poezie fantastică, care se emancipează deseori radical față de narațiunea în sine, iar traducătoarea Tudora Șandru Mehedinți a săvîrșit un mic miracol redescoperind această extraordinară expresivitate în limba română. Există puține cărți care te obligă
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]