334 matches
-
de unde au fost dislocate și a întronării definitive a tihnei familiale. Acceptul profilului nedorit vine cu obișnuința, cu supunerea la realități și erodarea speranțelor. Liniștea părinților se separă de fericire: prima rămâne pe pământ, a doua se topește în eter... Maniheismul cărții, pentru care existența poate fi înțeleasă mai ușor dacă e privită ca un câmp de bătălie între bine și rău, conferă o autoritate de nezdruncinat edificiului scriitoricesc. Inversarea raportului estetic/etic într-o astfel de narațiune e compensată prin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3120]
-
trecutul istoric trâmbițat în altă formă, demagogic... Probabil că Ierbivorul ori altcineva ar sfârși prin a-i lua tot materialul." (p. 288). Și încă un citat, extraordinar, din paginile lui Ion Ioanid, elogiat pe drept cuvânt de către autor pentru respingerea maniheismului și acromatopsiei: "Abia acum intrasem în pușcăria cea adevărată și începeam s-o înțeleg bucurându-mă de acea căldură comună care te făcea să te simți mai sigur, mai apărat și mai tare. Unii, cu toate că au stat și ei ani
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
păsările se umflă noaptea-n cuiburi / și cînd răsare luna cu ghearele prin nori / plesnesc de nenoroc, / drumurile cu măsele hîrbuite / macină pașii călătorilor" (}inut).Un prisos de încrîncenare și cruzime, de țipăt, sfîșiere, blasfemie e totuși o dovadă de maniheism stînjenitor. Se ajunge la un manierism al violențelor, redundant: "de-aș avea spirt în cap și ochii mei / ar fi văgăuni în care viperele năpîrlesc,/ mi-aș da foc blestemînd cu o mînă și cu cealaltă / aș stăvili amarul să
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
meritat-o. Nu spun, prin aceasta, că n-ar fi beneficiat, după caz, de recenzii elogioase ori de voluntara și semnificativa impolitețe a ignorării, ci că momentul ieșirii în lume i-a fost definitiv nefavorabil. Evul întunecat al tranziției, cu maniheismele sale politice și cu placenta impermeabilă ce separa mortificanta stângă de energica dreaptă parlamentară, își pusese ferm supra-ștampila care putea - la rigoare - obtura orice "bun de tipar" editorial. În plus, cu toată buna credință a criticilor literari, cronicile lor cădeau
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
care l-am făcut pe urmele Tatei, un preot căruia i se părea de neînchipuit să ia bani pentru slujirea sfintelor Taine. În rest n-a mai fost decât conservarea propriei definiții, e adevărat, nelipsită de un soi de obositor maniheism, dar și de liniștea pe care o dau lucrurile hotărâte o dată pentru totdeauna. Așa cum mi-ar fi fost mai greu să scriu ode lui Ceaușescu, decât să refuz s-o fac, mi-ar fi mai greu să mă port grobian
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
un mod inconfundabil. La antipodul filozofiei specifice locului ("ici aux portes de l'Orient, ou tout est pris a la légere..."), scriitorul este un moralist pentru care fiecare nuanță umană contează. Nu vede lumea în alb și negru, cu acel maniheism primar și facil prin care conștiințele cristaline sunt bine diferențiate de cele năclăite în Rău. Scepticismul filozofic al scriitorului e contrabalansat de iluzii contrare la fel de puternice, astfel că protagoniștii din Viața pe un peron reprezintă structuri morale și caracterologice complexe
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
Orbului care-l poartă pe Olog în spate, din romanul Zahei Orbul, "un simbol vechi și adânc al lumii indo-iraniene" (p. 9), în timp ce în Moara cu noroc, descoperă că autorul reconstituie și adaptează, fără a-l cunoaște, marele mit al maniheismului, nuvela, sub aspectul ei "realist", reprezentând o "variantă localizată a unui vechi mit dualist" (p. 151). În cazul lui Eminescu, atenția cercetătorului se îndreaptă spre aspecte legate de romantismul acosmic, de fantasmele nihilismului, de fantasmele libertății sau ale fricii, fiind
Fantasmele textului literar by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9583_a_10908]
-
să asculte. Când interlocutorul lipsește, Octavian Paler și-l creează, dedublându-se și purtând pasionante dialoguri interioare. Viziunea artistică nu mai prezintă acea omogenitate din creația autorilor monoideatici, însă diversificarea ei are ca rezultat o uimitoare lărgire a universului moral. Maniheismul ce face și astăzi atâtea victime e respins din capul locului de un scriitor pentru care lucrurile nu sunt deloc simple; și pentru care nuanțele contează. Adevărul, binele, dreptatea nu sunt predeterminate și nu se află în proprietatea cuiva. Ele
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
derivate din condiția socială, ci și pasionale, este făcută de protagonistă cu tușe groase. Nici nu se putea altfel, fiind vorba de un discurs subiectiv, marcat de tragism, singurul potrivit în reconstituirea dramei. Cu toate acestea, reprezentarea este salvată de la maniheism grație situațiilor edificatoare sau care trimit dincolo de prima impresie, chiar și atunci cînd sînt numai schițate. Și mai mult contribuie varietatea și pregnanța tipurilor umane, constituind o comunitate distinctă, tipuri încarnate de numeroasele rude, vecini, cunoscuți - dușmani, opozanți, mai rar
Premiul Campiello 2006 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9693_a_11018]
-
generalizată? Marele teatru nu-i maniheist. De asemenea, minunatul om de teatru Victor Ion Popa, un an mai tîrziu, pregătindu-se pentru Unchiul Vanea, considera că piesa e „o punte de Întîlnire a sensibilității pur slave, cu sufletul românesc”. Dacă maniheismul n-are ce căuta În Cehov, vai!, nici etnicismul! Ar fi caraghios să ne propunem un Sofocle românesc, un Will românesc, un Ibsen mioritic, ori un Cehov valah!... Teatrul e bun, sau rău: n-are pecete locală. De aceea, niciodată
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prima dată, de Marin Preda ca "valet al ceaușismului". Eticheta i-o lipește cineva care se bătea să fie trecut pe lista de invitați, la întîlnirea scriitorilor cu Ceaușescu, din '80. Ce-i tranziția asta decît o combinație fulmicotonică între maniheism și oportunism? Cazul Patapievici. "Milita" ("cu zel și activitate") pentru dreptul la opinie. Dar l-a obținut? Cînd a vorbit despre o dictatură americană în privința opiniei politice, a fost recuzat cu grăbire de trei-patru analiști (avem trei-patru din ăștia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lipsi acea instanță transcendentă căreia mă pot adresa. Întrebarea nu mi-aș adresa nici dacă eu, în sens contrar, în cadrul unei religii dualiste, aș atribui tot răul unei puteri originare a răului, prezentă în Persia antică sau mai târziu în maniheism. În schimb, oricine crede într-un Dumnezeu viu și bun, din perspectiva întregii suferințe și a răului acestei lumi, se află în fața unei enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în sine, ar fi lipsa binelui, nu ar presupune o cauză eficientă, ci doar o cauza deficitară. Cel ce afirmă acest lucru este însuși Sfântul Augustin, Părintele Bisericii care, dat fiind că la începuturile sale aderase la o religie dualistă, maniheismul, a transferat întregii teologii latine ideea funestă de păcat originar sau ereditar ce se transmite prin raporturile sexuale lucru ce a făcut ca sexualitatea să apară ca o putere demoniacă a răului încă de la început. Mă întreb dacă forța negativă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe care teologia manualelor o evită, ignorând rezultatele exegezei critice și a istoriei dogmelor. Acest fapt se reflectă în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin actul sexual, concept care nu se află nici în relatările, despre paradisul terestru din Geneză, nici în scrierile apostolului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și publicată. Ce frapează în paginile ei la această a treia ediție e mai ales numărul de trimiteri la actualitatea imediată a redactării. Nu o dată Ornea pomenește în treacăt, ca o continuare periculoasă a intensității doctrinare dintre războaie, germenii de maniheism ideologic care au scindat societatea românească imediat după revoluție. Una din marotele difuze ale puterii de atunci era, să ne amintim, legionarismul. Orice act de opoziție publică fățișă era suspectat de a fi fost pus la cale de o organizație
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
fapt, un foarte original roman -, cu stilul lor atât de elaborat, mustesc de viață, de întâmplări care scot, ca un turnesol, umanul sau inumanul din om, în infinite nuanțe (căci Cosașu, de profesie nuvelist și extremist de centru, nu suportă maniheismul: nu suportă, zice el undeva, să dea verdicte și să condamne un alt om...). Cum opinam și despre volumul lui Dumitru Radu Popescu apărut în aceeași colecție de Opere a Editurii Polirom, putem accepta opțiunea pentru o ediție de autor
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
După ideologia oficială, versurile din studenție erau anacronice, fiindcă nu ilustrau „ura de clasă" și „omul nou". Reîntoarcerea în câmpul literar reprezenta o acomodare cu regulile jocului. Totuși, scriitorul căuta să plătească un tribut redus. Cu toate că teatrul fusese parazitat de maniheism (exploatații împotriva „dușmanilor poporului"), repertoriile nu excludeau piese clasice din literatura universală și română. Astfel, cronicarul dramatic avea posibilitatea să evite deopotrivă reprezentațiile ideologizate și limba de lemn. În plus, fiind spectator înainte de toate, Doinaș se putea concentra exclusiv asupra
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
acest prenume pentru că era interesat de mistica orientală și se gândise la orașul antic Babilon, a cărui doctrină misterioasă el, Vavilen, avea s-o moștenească. Iar combinația dintre Axionov și Lenin tatăl lui o crease deoarece era un adept al maniheismului și al filozofiei naturii, și considera de datoria lui să restabilească echilibrul între principiul luminii și cel al întunericului. In ciuda acestei strălucite scorneli, la vârsta de 17 ani Tatarski și-a pierdut cu plăcere primul buletin, iar pe al
Viktor Pelevin - Generația P by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/6039_a_7364]
-
pe pasiuni irevocabile sau/și tensiuni sexuale insuportabile ca în Carne trémula (1997) al lui Pedro Almodóvar sau pe sensibilități maladive ca în Damage (1992) al lui Louis Malle. Tocmai firescul acestei relații extraconjugale supune atenției acest film, care exclude maniheismul eticist telenovelistic sau cauțiunile unui romantism edulcorat unde pasiunea evacuează morala de pe scenă. Regizorul suspendă orice rezolvare facilă printr-un stereotip, dezvoltând datele unei situații aparent simple. Radu Muntean ne pune în fața unui fait accompli, ne relatează posibilitatea simplă în
Viața e în altă parte by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6052_a_7377]
-
creștet răscolitor, portretul omului de la 1848 s-a preschimbat în zeu imprevizibil, - Ormuzd al bunătății care poate fi clarviziune pedepsitoare. Dar mitologicul, ivit în zariștea unor atare incidențe, își fulgeră analogia dincolo de localizări pedante. Compatibil cu arbitrarul unei vaste imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
clasele primare. Personajele sunt de la început trasate în alb și negru, nu există dubii cu privire la fidelitățile și angajamentul principalilor actanți. Logica compromisului le este străină, urile sau dezgustul ferme, ceea ce face din singurul personaj oscilant, Kamila, adevăratul caracter al filmului. Maniheismul care îl opune pe universitarul cu educație umanistă fostului boxeur cu educație fizică de excepție este reluat demonstrativ în acest contrast între spirit și materie, binom constitutiv al filozofiei de viață a acestor opuse definitorii, regimul polițienesc cu funcționarii săi
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
s-au consumat toate acele atrocități, defintoriu fiind incestul, dar și de lumea în care trăiește, lumea occidentală, civilizată, unde respectul pentru legalitate, pentru memorie, pentru demnitatea ființei umane este întruchipat nu fără o notă de umor și un ușor maniheism de către notarul Jean Lebel. Nu întâmplător, Jeanne vine din universul cartezian, „tărâmul solitudinii” cum o numește inspirat un personaj, al matematicii pure, unde 1 și cu 1 fac 2. Ordinea lumii ei va fi brizată de incomprehensibilul lumii în care
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
diavolul intra în istorie” (L. Kolakovski), axiofobia dictează nouă ordine „valorica” și totul se așează sub semnul unor ambiții nemăsurate având că țel abstracțiuni din cele mai înspăimântătoare. Toate marile teme ale creștinismului sunt confiscate și puse să slujească unui maniheism politic întemeiat pe cultul rațiunii istoriei. Sau, în formularea Profesorului Tismăneanu, "marxismul se întemeiază pe cultul rațiunii mediate de agentul mesianic al Istoriei". Dramoleta politică, cu milioane de asasinați, patologie cu accente metaforic-simbolice criminale, o formă de gandire ce ține
Redarea demnității de a gândi by Cristian Robu-Corcan () [Corola-journal/Journalistic/5330_a_6655]
-
2000) care s-a dorit un film lipsit de tezisme, cu o abordare la firul ierbii, care spune lucrurilor pe nume, Soderbergh încearcă să relativizeze pozițiile de tip Patriot Act sau strategiile unei Real Politik a rațiunilor de stat, însă maniheismul etic îi dirijează opțiunile. Dr Ellis Cheever trișează atunci când încalcă protocolul și-și anunță soția să părăsească imediat Chicago-ul care urmează să fie pus sub carantină, dar regizorul îi repară greșeala atunci când îl face donatorul propriului vaccin băiatului vecinului
Tușește și dă mai departe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5219_a_6544]
-
criticul era încă președinte al Academiei Române. Eu însumi, multă vreme victimă a unor idei primite de-a gata, aș fi scris altfel atunci decît acum. Ar merita, cîndva, studiate pe larg și la rece condițiile în care s-a dezvoltat maniheismul „estetic” postdecembrist, cu consecințe toxice asupra lumii noastre literare. Una dintre victimele de prim-plan despre care volumul de față depune mărturie a fost, alături de regretații Valeriu Cristea și Marin Sorescu, Eugen Simion însuși, stigmatizat multă vreme ca „apolitic” pentru
Editura Timpul mărturisirii by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4528_a_5853]