348 matches
-
înglobează tradiții islamice șiite, elemente de panteism, dar și credințe specifice anumitor zone rurale anatoliene. Pe lângă credințele și practicile specifice ordinelor șūfī, se regăsesc o serie de elemente preislamice introduse de populațiile turcice influențate de diverse sisteme religioase precum șamanismul, maniheismul, budhhismul, creștinismul. În zona Balcanilor, doctrina ordinului prezintă concepții nestoriene și neoplatoniste. Unele grupuri Bektași promovau o formă foarte asemănătoare șiismului duodeciman, în special, începând cu secolul XVI, când se impune, în est, dinastia safavidă. Astfel Bektașī-i sunt adepți ai
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
iar evreii și armenii fiind de asemenea existenți în orașe mari, alături de nabateeni și arabii "preislamici", precum lahmizii și gassanizii ce locuiau în deșerturile din sudul Siriei. Creștinismul sirian a devenit religia cea mai importantă, deși alții urmau iudaismul, mitraismul, maniheismul, religia greco-romană, religia canaanită și religa mesopotamiană. Populația largă și prosperă a Siriei a făcut din Siria una dintre cele mai importante provincii romane și bizantine, mai ales în secolele 2 și 3 (d. Hr.). Împăratul roman Alexandru Sever, care
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
Viteazul este probabil cel mai bun film istoric românesc... De data asta scenaristul Titus Popovici și regizorul Sergiu Nicolaescu vor avea în mărturiile istorice destule elemente dramatice astfel încât deși filmul este spectaculos, respectă aproape întru totul adevărul istoric. Chiar și maniheismul inerent în asemenea filme este aici minimal căci Mihai Viteazul (Amza Pellea) are un prieten turc, Selim Pașa (interpretat chiar de regizor), și are o relație încordată cu soția sa, doamna Stanca (Ioana Bulcă)”. "Cu mîinile curate" (1972) este primul
Sergiu Nicolaescu () [Corola-website/Science/303894_a_305223]
-
ca o renaștere sau chiar continuări ale grupurilor gnostice timpurii. Sistemele gnostice sunt de obicei centrate pe: Modelul se auto-limitează la descrierea caracteristicilor școlii de Gnosticism Sirio-Egiptene. Aceasta este din motivul ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism și Creștinism
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
ca cea mai mare expresie a școlii Gnostice Persane - Maniheism și Mandeism - sunt tipic înțelese ca tradiții religioase pe deplin drept; într-adevăr, folosirea caracteristică a „Gnosticismului” este aceea de a se referii numai la școlile Sirio-Egiptene, în timp de „Maniheism” descrie mișcările școlii Persane. Relația între Gnosticism și Creștinism în timpul primului și celui de-al doilea secol este vitală în ajutarea noastră pentru a înțelege mai profund doctrinele principale ale Gnosticismului, datorită principal faptului că, anterior descoperirii Bibliotecii de la Nag
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
doctrina resurecției totale sau apokatastazei, susținută și de Plotin, respinsă intens de creștinism întrucât excludea responsabilitatea persoanei). Ca fenomen istoric, Gnosticismul a luat sfârșit în secolul al V-lea, odată cu victoria creștinismului în Imperiul Roman. În paralel se dezvoltase însă Maniheismul, care a supraviețuit mult timp, fie ca atare (în secolul al XI-lea, de exemplu, mai existau biserici maniheiste în Turkistan), fie sub forma unor reluări cum ar fi bogomilismul.
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
punctul de vedere al specialiștilor, este aceea că motivul cel mai probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular. Mișcarea
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
datorită experienței lor de viață. În acest context apare cultul Ceddü âlâ ( creatorul tribului). Aksakal (Barbă albă) care s-a aflat în fruntea tribului până la începutul secolului al XIX -lea este de fapt Ceddü âlâ. Șamanismul a fost înlocuit de către maniheism. Maniheismul provine de la Mani, cel ce a creat această religie și care a fost născut și a crescut în Mesopotamia. Această credință este o combinație între budism, religiile creștine și concepțiile gnostice. Încă din timpul lui Mani au fost înființate
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
experienței lor de viață. În acest context apare cultul Ceddü âlâ ( creatorul tribului). Aksakal (Barbă albă) care s-a aflat în fruntea tribului până la începutul secolului al XIX -lea este de fapt Ceddü âlâ. Șamanismul a fost înlocuit de către maniheism. Maniheismul provine de la Mani, cel ce a creat această religie și care a fost născut și a crescut în Mesopotamia. Această credință este o combinație între budism, religiile creștine și concepțiile gnostice. Încă din timpul lui Mani au fost înființate mânăstiri
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
mulți adepți din regiunile Africii de nord și ale Asiei până în China. Religia maniheistă are ca fundament principiul polilor opuși: frumosul și urâtul, binele și răul, ziua și noaptea, lumina și întunericul, sufletul și materia. Doar poporul uigur a adoptat maniheismul în anul 762 ca religie oficială de stat. În celelalte regiuni turcice această religie era interzisă, iar adepții săi erau omorâți de către nestorieni. Spiritul războinic al triburilor a fost atenuat după cum a prezis și Tonyuk (sfetnic al hanului iugur) ca
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
învins foarte ușor pe uiguri, care s-au văzut nevoiți să imigreze spre Tarîm (845). Un mic stat avea să se formeze din iugurii din localitățile Hann, Hociu și Bișbalîk, care se aflau în partea de nord a drumului mătăsii. Maniheismul le-a permis unor vechi triburi, ce rătăceau în zonele de stepă să treacă la o viață sedentară și să înființeze orașe. Călugării maniheiști au tradus în limba turcă o serie de cărți ce se raportau la religiile maniheiste, budiste
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
După ce este consacrat de Constantin cel Mare ca religie de stat, creștinismul se răspândește în întreaga lume greco-romană și va influența și ideologia social-politică a perioadelor următoare. Opoziția maselor față de ideologia catolică se va manifesta prin curente ca: misticismul, gnosticismul, maniheismul, donatismul, pelagismul etc. Prin lucrările sale ("Confesiunile", "Despre trinitate", "Despre împărăția cerească" ș.a.), Augustin a marcat în mod definitiv gândirea creștină europeană. Concepția sa despre lume are un caracter fideist. Astfel, statul nu ar fi o necesitate naturală, apariția sa
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
chineze Zhēnyán în Japonia. Pe lângă budism, ce a fost principala țintă a acestei persecuți, și alte religii au fost persecutate. Defapt, toate religiile străine, cu excepția taoismului și confucianismului, singurele de origine chineză, au fost persecutate. Printre acestea se numără zoroastrismul, maniheismul și creștinismul nestorian, aceste din urmă fiind considerate forme eretice ale budismului. Cu toate acestea, religia islamică nu a fost persecutată, deoarece musulmanii erau interesați de comerț, nu de convertirea unor noi adepți.
Marea Persecuție Anti-Budistă din China () [Corola-website/Science/333845_a_335174]
-
și consideră rămășițele umane ca pe o sursă de murdărie. Abia în secolul al III-lea d.H. zoroastrismul s-a extins în tot Iranul și a devenit religia oficială a imperiului sasanizilor. Religia cea Bună a provocat persecuțiile contra creștinismului, maniheismului și budismului. Atunci a apărut și prima traducere a lucrării Avesta și primul comentariu în limba pahlavi. Câteva secole mai târziu, islamizarea Iranului prin cucerirea arabă a eliminat religia „luminii frumoase”. Doar guebrii (adepți ai religiei lui Zoroastru în Iran
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
ul este o sectă creștină eretică dualistă, influențată puternic de maniheism, care face o distincție între Dumnezeul creator al cerului și al pământului și Dumnezeul creator al sufletelor, singurul care merită să fie adorat. Se presupune că numele acestei mișcări a fost luat fie de la apostolul Pavel, fie de la Paul de
Paulicianism () [Corola-website/Science/320195_a_321524]
-
ale cărui opere au modificat substanțial gândirea europeană. Opera sa constituie o punte de legătură între filosofia antică și cea medievală. În tinerețe a studiat retorica. Impresionat de ""Hortensius"" al lui Cicero s-a profilat pe filosofie. A urmat întâi maniheismul, apoi scepticismul și în final neoplatonismul. După convertirea sa la creștinism (387) prin Ambrosius de Milano a devenit în 396 episcop de Hippo Regius, în nordul Africii. Teologia sa a influențat gândirea lui Martin Luther, care inițial aparținuse ordinului augustinian
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
și Cartagina. Aici a intrat pe drumul păcatului, după cum spune în Confesiuni, adică a dus o viață carnală și a avut un fiu din flori. Înainte de a se creștina, a fost adeptul mai multor culte și orientări filozofice, în special maniheismul și a tratat problema diviziunii clare între bine și rău, fiind preocupat de problema originii răului. În anii 373 - 383, Sf. Augustin este profesor de Retorică, întâi la Tagaste și apoi la Cartagina. În această perioadă, s-a ocupat de
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
Acesta este momentul convertirii sale, hotărâtoare în acest sens fiind influența episcopului Ambrozie, care l-a și botezat, în noaptea de Paști a anului 387. În 389 revine la Tagaste, unde întemeiază o comunitate monahală. Se dedică studiului Scripturilor, combaterii Maniheismului și a altor erezii. În 391 devine preot la Hippo Regius, iar în 395 Episcop. Moare în 430, după treizeci și cinci de ani dedicați activității episcopale. În acest moment, Imperiul Roman era deja supraextins și muribund, iar vandalii se pregăteau să
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
numit Egtverchi, moștentește toate cunștințele provenite de la tatăl său prin intermediul ADN-ului. Ruiz-Sanchez este chemat la Roma pentru a fi judecat de erezie, deoarece credința sa că Satana ar fi avut puterea de a crea o planetă se apropie de maniheism. Papa îi explică faptul că Lithia poate fi eventual o amăgire, nu o creație, iar datoria sa era de a exorciza întreaga planetă. Ruiz-Sanchez este trimis să-și purifice sufletul, urmând a fi reprimit în rândul bisericii dacă va reuși
Un caz de conștiință () [Corola-website/Science/324389_a_325718]
-
Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în cea latină. În primele trei secole ale erei creștine, în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de
Creștinismul în Europa () [Corola-website/Science/329689_a_331018]
-
284 nu a fost marcată imediat de o creștere a intransigenței față de creștinism, dar s-a început o modificare treptată a atitudinii oficiale față de minoritățile religioase. În primii cincisprezece ani ai domniei sale, Dioclețian a epurat armata de creștini, a condamnat maniheismul și s-a înconjurat cu adversarii publici ai creștinismului. În iarna anului 302, Galerius a cerut lui Dioclețian să înceapă o persecuție generală contra creștinilor. Dioclețian a fost precaut și a mers la Oracolul lui Apollo pentru a cere îndrumare
Persecuția lui Dioclețian () [Corola-website/Science/318466_a_319795]
-
respect deosebit pentru musafiri, tot ce face gazda, este pentru a-și mulțumi musafirul. În conepția iranienilor, "musafir este omul care a intrat în casă și nu cel care a ieșit pe ușă"! Iranul este patria a numeroase religii (zoroastrismul, maniheismul, mazdaismul, yazdanismul, credința Bàbì și credința Bahà'ì), iar religia a avut dintotdeauna un rol important în cultura iraniană. În zilele noastre, versiunea Shia a culturii islamice are o mare influență asupra culturii și a identității iraniene. După anul 1979
Cultura Iranului () [Corola-website/Science/308139_a_309468]
-
(în persană Măni și în siriacă "Mănī" sau "Mănī ḥayyă", în greacă sau , în latină ' sau ', ) a fost un profet de origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce a supraviețuit multă vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce a supraviețuit multă vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin. Descoperirea manuscriselor sectei a permis conturarea unei idei mai juste despre sistemul maniheist și personalitatea fondatorului său. a trăit, până la vârsta de 24 de ani, în mijlocul unei secte iudeo-creștine
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
lucrarea "Shăburagăn", redactată în pehlevi sau persana medie, dedicată regelui Șapur I, ce tratează originea lumii și a omului, dar și sfârșitul acestora. Se pot decela din aceste scrieri elemente de origine iraniană și creștină, dar și hinduistă și budistă. Maniheismul se prezenta ca o gnoză, sprijinită pe o cosmologie foarte elaborată și bazată pe existența a două puteri antagonice, într-o perpetuă luptă: Dumnezeu sau Lumina și Materia sau Întunericul (care reprezintă și poftele neînfrânate). În continuarea unor episoade dramatice
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]