409 matches
-
mătăsii. Maniheismul le-a permis unor vechi triburi, ce rătăceau în zonele de stepă să treacă la o viață sedentară și să înființeze orașe. Călugării maniheiști au tradus în limba turcă o serie de cărți ce se raportau la religiile maniheiste, budiste și creștine. Budismul a fost acceptat ca religie de către vechii turci și huni, însă la ora actuală nu se știe cât de mult a fost răspândită și însușită această religie de popoarele turce. Din izvoarele chineze se cunoaște faptul
Credințele și religiile preislamice din Turcia () [Corola-website/Science/331928_a_333257]
-
ei lumina. După ce săvârșesc acest macabru proces, cei doi demoni se împerechează, zămislind-i astfel pe Adam și Eva, primii oameni. Astfel o mare cantitate de lumină ajunge în trupul oamenilor, ei devenind acum obiectul principal al răscumpărării. Conform religiei maniheiste, principalul obiectiv al omului este de a se mântui pentru a putea readuce particulele luminoase din corpul lui la origini, în Paradisul Luminilor. Erezia bogomilistă susținea că lumea materială a fost creată de Satanail (Satan sau Diavolul), “Dumnezeu cel aspru
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
neputându-se clădi ceva semnificativ și durabil. De exemplu, în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând cu trupul enorm cerul și pământul. În religia maniheistă lumea oamenilor a fost făurită din măruntaiele demonilor arhonți. În plan simbolic, biruința zeilor olimpieni asupra titanilor, în mitologia greacă și a zeilor Tuatha de Danann asupra fomorilor în credința celtică, reprezintă victoria ordinii asupra anarhiei și a creației asupra
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Câțiva au fost martirizați, inclusiv fostul proconsul, împreună cu Frumentie și comercianții bogați, care au fost uciși la Hadrumetum după ce au refuzat să devină ariani . În plus, Huneric a ucis mulți membri ai dinastiei hasdinge, de asemenea, i-a persecutat pe maniheiști. A fost succedat de nepotul său, Gunthamund (484-496), precum și din cauza cruzimii sale a fost puțin jelit de vandali. Spre sfârșitul domniei sale, maurii din munții Aurès (astăzi, Algeria) s-au răzvrătit cu succes de sub conducerea vandală.
Huneric () [Corola-website/Science/329013_a_330342]
-
de unii gânditori neoconservatori. După căderea URSS, dușmanul a căpătat, pentru neoconservatori, un nou nume, islamul în locul comunismului. De pildă, într-o lucrare publicată în 2007, Norman Podhoretz anunță ritos al patrulea război mondial între Occident și islam . Această ideologie maniheistă reprezintă o variantă simplificată a mitului ciocnirii civilizațiilor care stă la baza cunoscutelor cercetări ale lui S. Huntington . La polul opus al acestei retorici belicoase se află tentnația unui multiculturalism al reconcilierii neproblematice dintre democrație și islam. Conform acestei ideologii
Islam și democrație () [Corola-website/Science/331132_a_332461]
-
soția lui Shapur I, fiica împăratului Aurelian, a adus cu ea doi medici greci care au început să predea în oraș învățăturile lui Hippocrate. Orașul Gundeshapur are o semnificație religioasă foarte importantă. În anul 274, Profetul Mani (216-274), fondatorul religiei maniheiste a fost chemat de urgență la Gundeshapur pentru a se prezenta în fața șahului Bahram I (271-274). Acolo a fost supus numeroaselor acuzații aduse de către preoții zoroastrieni cum că ar induce poporul în eroare din cauza doctrinelor sale. Bahram I a ordonat
Gundeshapur () [Corola-website/Science/335361_a_336690]
-
Sasanid s-au separat definitiv de cei din Imperiul Roman, adoptând nestorianismul. Atunci, arhiepiscopia de la Ctesiphon a devenit Patriarhie a Bisericii Răsăritului (o altă denumire a Bisericii Nestoriene). De asemenea, pe lângă creștini și evrei, în Ctesiphon exista o puternică comunitate maniheistă, acest oraș fiind locul unde s-a născut fondatorul acestei religii, Profetul Mani (216-274). După cucerirea Antiohiei în anul 541, șahul Khosrau I (531-579) a construit un nou oraș lângă Ctesiphon pentru a-l popula cu prizonieri aduși din Antiohia
Ctesiphon () [Corola-website/Science/335349_a_336678]
-
(în persană Măni și în siriacă "Mănī" sau "Mănī ḥayyă", în greacă sau , în latină ' sau ', ) a fost un profet de origine iraniană, fondator al maniheismului. Răspândindu-se din Spania în China, doctrina maniheistă a exercitat o amplă și durabilă influență, ce a supraviețuit multă vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin. Descoperirea
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
vreme, mai mult sau mai puțin subteran. Timp de câteva veacuri nu s-a știut despre maniheism decât ceea ce povesteau despre el adversarii acestuia, în special Sfântul Augustin. Descoperirea manuscriselor sectei a permis conturarea unei idei mai juste despre sistemul maniheist și personalitatea fondatorului său. a trăit, până la vârsta de 24 de ani, în mijlocul unei secte iudeo-creștine la care se raliase tatăl său. Născut pe 14 aprilie 216 în Babilonia, aproape de Ctesiphon, nu avea decât 12 ani când un înger i-
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
particule de lumină se vor întoare în Dumnezeu, în timp ce forțele răului vor dispărea într-o groapă imensă. O explicație de un dualism atât de radical a universului avea să seducă, de-a lungul veacurilor, numeroase ființe îndrăgostite de puritate. „Auditor” maniheist între vârsta de nouăsprezece și douăzeci și opt de ani, Sfântul Augustin scria: „Maniheiștii vor ca Biserica lor să nu fie compusă decât din aceste două stări ale vieții, cea a aleșilor și cea a auditorilor. Dintre aleșii lor, îi amintesc pe
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
dispărea într-o groapă imensă. O explicație de un dualism atât de radical a universului avea să seducă, de-a lungul veacurilor, numeroase ființe îndrăgostite de puritate. „Auditor” maniheist între vârsta de nouăsprezece și douăzeci și opt de ani, Sfântul Augustin scria: „Maniheiștii vor ca Biserica lor să nu fie compusă decât din aceste două stări ale vieții, cea a aleșilor și cea a auditorilor. Dintre aleșii lor, îi amintesc pe cei Doisprezece, pe care îi numesc «maeștri» (doctori), apoi pe un al
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
ei puteau numai să spere că vor renaște mai târziu în corpul unui ales. Această distincție a două clase corespundea celei stabilite de gnostici între „pneumatici” și „psihici”, ca și celei instaurate ulterior de către catari între „puri” și „credincioși”. Biserica maniheistă a fost, de la începuturile sale, misionară, Mani însuși călătorind mult. Mai jos de Ind, el a convertit un suveran local care l-a numit „noul Buddha”. Încă din timpul vieții sale, el și-a trimis discipolii din Babilonia către Egipt
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
și către Khorăsăn, pe de altă parte. Maniheismul a pătruns mai intâi fără dificultate în provinciile orientale ale Imperiului Roman, cucerind Siria, Palestina, nordul Arabiei și Egiptul, unde, raliindu-se gnosticilor, s-a înrădăcinat profund. Acuzați de instigare la revoltă, maniheiștii au fost persecutați în anul 297 de Dioclețian. Din Egipt, maniheismul s-a răspândit în nordul Africii, unde Augustin, convertit la creștinism, a avut lungi controverse cu episcopul Faustus, care venea să viziteze numeroasa comunitate din Roma întemeiată de africani
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
misiunile au ajuns până în Dalmația, Spania și sudul Galiei. Această expansiune, ce atinsese apogeul în secolul al IV-lea, s-a redus rapid, înfrânată de persecuțiile statului și de cele ale Bisericii, deopotrivă. La începutul secolului al VI-lea, religia maniheistă a cunoscut o soartă foarte diferită. Persecutată, ea a reușit, totuși, să se mențină în Babilonia, unde a prins chiar un oarecare elan după cucerirea arabă. Venirea Abbasizilor, în anul 775, a fost pentru ea o lovitură fatală. Cu toate
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
Turkestanul chinez, răscruce între civilizații și credințe, unde s-au înrădăcinat stabil, devenind religia oficială a turcilor uiguri și cucerind chiar și China, unde s-a răspândit "Catehismul religiei lui Buddha al Luminii", redactat sub ordin imperial de către un episcop maniheist. Distrugerea regatului uigur de către kirghizi, în anul 840, și persecuția religiilor străine de către împăratul Wuzong, în anul 843, au antrenat distrugerea comunităților, care abia au supraviețuit un timp înainte de a dispărea. Dualismul maniheist nu a dispărut, în schimb. Astfel, el
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
redactat sub ordin imperial de către un episcop maniheist. Distrugerea regatului uigur de către kirghizi, în anul 840, și persecuția religiilor străine de către împăratul Wuzong, în anul 843, au antrenat distrugerea comunităților, care abia au supraviețuit un timp înainte de a dispărea. Dualismul maniheist nu a dispărut, în schimb. Astfel, el a reapărut în Imperiul Bizantin, prin paulicianism, care a fost aspru reprimat, iar apoi prin bogomilism, care, din Bulgaria, a cucerit Serbia și mai ales Bosnia, unde a constituit chiar o Biserică națională
Mani () [Corola-website/Science/318055_a_319384]
-
a trecut încă în limba engleză, dar savanți renumiți ca de exemplu James Lovelock, Stephen Jay Gould sau Jared Diamond sunt, "de facto", geonomiști. François Terrasson afirma că noțiunea de "geonomie" răzbește greu în lumea contemporană fiindcă este potrivnică gândirii maniheiste a secolelor XIX și XX, gândire care opune omul și natura, economia și ecologia. Deși nu există încă nicăieri catedre de geonomie (cel puțin sub acest nume), geonomia este o știință bine conturată, atât în domeniul teoretic cât și în
Geonomie () [Corola-website/Science/313700_a_315029]
-
situații în parte. Limitările ce provin din această stare de lucruri sunt: Atitudinile pot fi în general descrise ca afirmații evaluative asupra unor obiecte, fapte sau situații, ce poziționează factorii de decizie față de respectivele obiecte, fapte sau situații în termeni maniheiști, de bine sau rău, prietenie sau ostilitate, încredere sau neîncredere. În orice situație, factorii de luare a deciziilor operează în interiorul unui cadru de asumpții evaluative cu privire la situația dată, la acțiunile celorlalte părți implicate în proces, sau a terțelor părți asupra
Procese decizionale () [Corola-website/Science/332053_a_333382]
-
sex masculin al casei regale l-a succedat. Astfel el a fost succedat de fiul său Huneric (477-484), care la început i-a tolerat pe catolici, dar datorită fricii sale de Constantinopol, după 482 a început să-i persecute pe maniheiști și catolici. Gunthamund (484-496), vărul și succesorul său, a căutat pacea internă cu catolicii și a încetat persecuțiile. Pe plan extern, puterea vandalilor a scăzut de la moartea lui Genseric, iar Gunthamund a pierdut o mare parte din Sicilia în favoarea ostrogoților
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
din deșert. Primul reprezentant al noului stil în poezie a fost persanul orb , condamnat la moarte în timpul lui al-Mahdi (783), după unii, pentru că l-ar fi ironizat pe vizir, dar cel mai probabil pentru zindiiq-ism, respectiv convingerile sale zoroastriene și maniheiste. Baššăr, care odată i-a mulțumit lui Dumnezeu că l-a făcut orb, „așa încât să nu-l văd pe cel pe care îl urăsc”, s-a răzvrătit împotriva formelor arhaice ale poeziei. Majoritatea lucrărilor sale de Hija’ (opere satirice) sunt
Baššār ibn-Burd () [Corola-website/Science/330934_a_332263]
-
chiar a scris imnuri religioase. A favorizat Biserica Romană și au reînnoit relațiile cu ea, ca apărător al sinodului de la Calcedon, ale cărui decizii erau respinse de provinciile orientale. A intrat în conflict cu evreii, păgânii și ereticii, printre care maniheiști, nestorieni, monofiziți și arieni. Pentru a eradica păgânismul, în 529, Iustinian a închis definitiv Școala Filosofică de la Atena, care era în declin de la deschiderea Universității de la Constantinopol sub Teodosiu al II-lea. Atena își pierduse statutul și importantă de oraș
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
relatări precum cele ale Magdei Cârneci sau Cristian Vasile, evenimentele pot părea marcate aprioric de componentele lor constrângătoare, coercitiva, exclusivă, considerarea evenimentelor în desfășurarea lor, în cadrul confuz în care au avut loc, cel puțin până în 1949, face posibilă nuanțarea perspectivei maniheiste atât de la îndemână când vine vorba despre interpretarea fenomenului realismului socialist. Contextul în care a fost creată și receptata Ana Ipătescu Iconografia realist socialistă românească din deceniul al șaselea este populată cu nenumărate reprezentări ale unor eroine mai mult sau
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
cu propria urâțenie lehamitea față de o Românie analfabetă și murdară. Maria însă evadează în spațiul unei Românii mioritice, o Românie pe care dragostea ei dorește să o salveze și pe care tocmai sentimentele sale o păstrează pură, ideală. Deși conceput maniheist, copilăresc, filmul iese în evidență tocmai prin această prospețime și inocentare a viziunii. Poate că uneori lucrurile sunt în alb și negru după culoarea sufletului nostru. Tot cu mențiune a fost premiat și scurtmetrajul de animație, Planet RO2012, realizat de Csont
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
din acele istorii pe care le poți auzi într-o anumită lume, ca o parabolă, foarte adesea o invenție populară menită să apere codul moral de dezordinea de care se simt adesea ispitite unele vlăstare rele din naștere. Istorie veche, maniheistă, fiul cel bun... fiul cel rău... Iar "strelitul"' Pantelimonescu - un naiv, adept al unei secte ale cărei precepte religioase nu puteau fi decât o frână pentru firea lui complexată (aflasem că citise mult și desigur că nu-i ușor să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acele récits inachevés care sunt ficțiunile teoretice consacrate universurilor născocite de scriitori. E inutil să mai adăugăm că în acest demers valorizarea axiologică a fazei de tranziție, a spațiului liminar, a acelui in-betweeness care se sustrage logicii binare, simplificatoare și maniheiste, va reprezenta un punct crucial. Concepte ca acelea de eterogenitate, complexitate, realitate scindată (deja menționate, în treacăt) se vor dovedi, de asemenea, de un real folos. 1.8 Lumi ficționaletc "1.8 Lumi ficționale" De câtăva vreme ne stau la
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]