400 matches
-
admirație pentru ceea ce numim, în Franța, marile romane simplificatoare. Am nevoie de el ca să-i rămân fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist. Însă finalul să nu fie maniheist. Toate personajele își încheie evoluția într-un soi de clarobscur, Albert, Pauline, Merlin, care renunță la o avere primită în schimbul tăcerii lui... Ca să glumim, finalul are ceva din Anna Karenina pe dos. Fiul aruncându
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
marile romane simplificatoare. Am nevoie de el ca să-i rămân fidel școlii mele literare. Totuși, prin intervenția lui, romanul se termină ceva mai bine pentru eroii lui. Nu grozav, dar... Am vrut un roman maniheist. Însă finalul să nu fie maniheist. Toate personajele își încheie evoluția într-un soi de clarobscur, Albert, Pauline, Merlin, care renunță la o avere primită în schimbul tăcerii lui... Ca să glumim, finalul are ceva din Anna Karenina pe dos. Fiul aruncându-se în fața mașinii tatălui, care l-
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
poți să înțelegi lumea. Nu toată lumea poate să înțeleagă o expresie complicată, sau să priceapă o teorie. Însă toată lumea citește emoțiile. Cineva complet incult, care citește cartea, poate să înțeleagă foarte mult din emoțiile personajelor. Romanul este, am mai spus, maniheist, însă emoțiile am încercat să nu fie. Cineva pe care-l detești poate să te înduioșeze, într-un alt capitol, și invers. Dar șansa? În roman e omniprezentă. În cariera dumneavoastră, ce rol a avut? Tot timpul m-am gândit
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
vedem. După căderea comunismului, literați străini pe care am avut prilejul să îi întâlnesc îmi vorbeau despre credința lor că noua literatură, proaspătă și iluminatoare, nu putea veni, în Europa, decât dinspre țările estice, foste comuniste. Noi suntem secătuiți și maniheiști, spuneau ei, cu referire la bătrâna Europă occidentală. Noutatea nu poate veni decât din Est. Așa credeam și eu. Dar, numărând, de pildă, manuscrisele de sertar publicate, după decembrie 1989, în România, acestea încap pe degetele de la ambele mâini, doar
AIUD LA VENEȚIA by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16685_a_18010]
-
destinate să o măsoare. Dar Cartea ceasului de nisip este departe de a se reduce numai la atît. La o lectură mai atentă ne dăm seama că toată cantitatea aceasta de informație funcționează mai degrabă pretextual. Grefată pe o viziune maniheistă asupra percepției duratei și pe o predispoziție marcat nostalgică, erudiția de-a dreptul năucitoare a scritorului german conduce discursul pe piste trasate cu eleganță, spre concluzia că timpul ceasului mecanic și acela al nisiparniței se exclud. La acest nivel avem
Editura Timpul nisiparniței by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15796_a_17121]
-
libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să diagnosticheze "ferocele antiliberalism eminescian", ignoră faptul esențial că în epoca sa liberalismul era în stare fluidă și nu realizase fuziunea dintre opinii și convingeri. Concordanța dintre
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
explice cum se face că stîngaciul, călcătorul în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
evitare a oricărui scenariu de acest fel, pare o dorință de a păstra deschise cât mai multe opțiuni, dar simultan o neputință de a lua o decizie rațională. Anul trecut, un distins intelectual din România îmi descria o țară împărțită maniheist între NOI, "pro-occidendalii" cei buni, și EI, răii, foștii securiști și comuniști nostalgici. Domnia-sa a încercat să-mi explice de ce eforturile de a constitui alternative sunt inutile; în epoca tranziției, românii nu mai au timp de nuanțe, triază lucrurile
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
și formule, să le insufle adepților săi cultul sfinților martiri (soldatul sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
nu alege) și o compoziție a (d)racului (care sugerează și ea, în felul ei, că istoria merge de-andă ratelea, ca racul). Faptul cu adevărat uimitor este că personajul „pozitiv” este mai pregnant decât acela „negativ”. (Termenii nu trebuie considerați maniheist.) De obicei, lucrurile stau pe dos, chiar și la cei mai mari. Are diavolul șarmul lui, ce să-i faci! Faptul că grația (da, grația!) celui dintâi, angelismul, „idioțenia” lui dostoievskiană, capacitatea de a-și cruța sufletul într-o lume
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
Vlahuță va da o piesă de rezistență în manualele proletcultiste în poemul 1907, ce debutează cu versul devenit... proverbial "Minciuna stă cu regele la masă", transformat în lozincă a antimonarhismului comunist. A doua mare temă a istoriei literaturii, problematizată simplist, maniheist, de Emil Boldan, pentru sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea este "o înverșunată luptă între realism și antirealism". Simbolismul, poporanismul și semănătorismul sunt considerate "curente literare antirealiste" și, mai grav, "diversioniste" (p. 109). În timp ce toată
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
muncitori, țărani), ilegaliști, oameni devotați prezentului comunist scriu și mulți alții: Alexandru Jar, I. Ludo, Remus Luca, Nicolae Deleanu, Eugen Barbu, Laurențiu Fulga, Constantin Chiriță etc. și chiar G. Călinescu în Scrinul negru (1960). Personajele sunt puse antitetic în serii maniheiste: de o parte, cele pozitive: modelul sovietic, țăranul cooperator, muncitorul fruntaș, intelectualul angajat, ilegalistul, activistul de partid; de cealaltă, cele negative: fascistul, chiaburul, sabotorul, intelectualul evazionist, burghezul, aristocratul. În deceniile cinci și șase era aproape imposibil ca un scriitor să
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
cu trup și suflet, iar alături se află Henry Sturgess (Dominic Cooper) un vampir pocăit care-și trădează specia hrănindu-se totuși cu sângele corupt al ticăloșilor și nu cu cel prețios al clasei muncitoare într-un sens larg. Rezolvarea maniheistă a conflictelor nord vs sud, oameni de bine vs vampiri, aboliționiști vs stăpâni de sclavi etc. se află în miezul fabulei democratice. Un anumit manierism împinge vampirismul către o formă de reacționarism desființat de inițiativa politică a lui Abe, iar
Ultimii „bampiri“, Abe și agheasma constituțională by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4325_a_5650]
-
sau a 'celor 5' ori dacă are idee de cinematografia rusă, georgiană ori armeană. Ne- a mărturisit singur cât de generală este cultura sa, așa că nu mai insistăm”, a comentat liberalul. În final, vicepreședintele PNL a notat că această ,,viziune maniheistă” a președintelui poate fi tradusă printr-un cântec oltenesc. ,,Așadar, aceasta viziunea maniheistă a președintelui României. Cum ar fi zis un oltean: 'Cin’ se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine/ Cin’ se ia cu mine rău, să
Discursul lui Băsescu tradus de Varujan Vosganian by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42533_a_43858]
-
armeană. Ne- a mărturisit singur cât de generală este cultura sa, așa că nu mai insistăm”, a comentat liberalul. În final, vicepreședintele PNL a notat că această ,,viziune maniheistă” a președintelui poate fi tradusă printr-un cântec oltenesc. ,,Așadar, aceasta viziunea maniheistă a președintelui României. Cum ar fi zis un oltean: 'Cin’ se ia cu mine bine, ii dau haina de pe mine/ Cin’ se ia cu mine rău, să-l fereasca Dumnezău/ că sunt șarpe de dudău, da-l galbin și mușcă
Discursul lui Băsescu tradus de Varujan Vosganian by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42533_a_43858]
-
munți, voi arbori în delir, Vin turmele apocalipsului să vă cunoască, să vă pască... (Natura și poetul) Teama de concret, de agresivitatea materiei îl aruncă pe Botta într-un "teatru" al himerelor, perisabil prin maximă conceptualizare. Și atunci, împărțirea lor maniheistă se dizolvă într-o ironie care face conceptele perisabile. Personajele "pozitive" se pot transfor-ma în reversul lor: Luceferi sunteți? Sau tigri și himere? (Aedificabo et destruam) Sau pot căpăta nuanțe șăgalnice ori ironice: Dumnezeu în persoană veni-va... (Copilul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
din cuvintele lor s-a văzut simpatia pentru scriitor, dorința ca el să dea noi creații. Scrie, tovarășe, scrie înainte, îi urau cu toții, iar la despărțire i-au spus: Te așteptăm, tovarășe, cu noi scrieri"(pag. 223). Pe scurt: formalitate maniheistă a discursului, care distinge, aseptic, binele moral de răul capitalist după un calapod previzibil; Generalitate a motivelor de laudă și universalitate a nodurilor în papură. Sunt lucruri știute. Dar, dincolo de ele, ce se înțelege - în mod esențial - de aici ? Că
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
o personalitate puternică nescutită de derapaje, de tentația absolutismului. Dragostea față de mama sa ne descoperă o altă dimensiune sensibilă a personajului, iar regizorul nu caută explicații pentru contradicții, ci le redă; ele ne oferă un personaj complex, care depășește logica maniheistă a oricărui film polițist, cu cele două tabere a bunilor și răilor. Ridley Scott, Martin Scorsese, Francis Ford Copolla, John Huston, Sergio Leone etc. niciunul nu a ratat un film cu gangsteri de la Bandele din New York la Cîrtița, recentul Glob
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
tip arbore sau rădăcină, carte fixă, centrată, închisă și ordonată, funcționând în chip genealogic, urmând principiul logicii binare și constituind binecunoscuta emblemă axis mundi. Mai degrabă decât să ofere o imagine a cărții totalitare, unitare sau bazate pe o logică maniheistă a construcției, M H. Simionescu ne propune o imagine a democratizării scrierii, a practicilor minore și a strategiilor de rezistență rizomatică, o recontextualizare a marginalului și a diferenței, în dauna promovării identicului, a nediferențiatului și a standardului. Această perspectivă culturală
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
În 1926, spunea „toate personagiile sunt bune. Vechilul care ia locul stăpînilor e un om bun și muncitor. Stăpînii care pleacă sunt și ei oameni buni”...Chiar așa? Asta-i esența piesei Livada..., o bunătate generalizată? Marele teatru nu-i maniheist. De asemenea, minunatul om de teatru Victor Ion Popa, un an mai tîrziu, pregătindu-se pentru Unchiul Vanea, considera că piesa e „o punte de Întîlnire a sensibilității pur slave, cu sufletul românesc”. Dacă maniheismul n-are ce căuta În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
din sufletul său, înlocuindu-le cu patima autodeposedării și cu rutina mizeriei. Antoniu și Kawabata pune pe tapet, chiar dacă travestită sub hainele ficțiunii, o temă sensibilă de natură social-politică: problema cerșetorilor din România anului 2007, recent integrată în Uniunea Europeană. Psihologia maniheistă a mulțimii este redată în carte cu fidelitate de studiu sociologic: mesmerizare sau euroscepticism, indiferență și dispreț față de această categorie marginală care "ne face de rușine în Europa" sau amăgirea că, în sfârșit, "Europa ne va rezolva problema cerșetorilor". Aderarea
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
mărirea duratei de lucru, fie că e vorba de durata anuală sau de reculul vârstei de pensionare, recurgerea la imigrația provenită din țări cu demografie dinamică sau creșterea participării feminine. Ideile înțelepte în această privință se află rar în soluțiile maniheiste și adesea în soluții de compromis care combină efectele favorabile a fiecărei piste de reflecție. Capitolul IV Creștere demografică și prosperitate economică Îmbătrânirea populației europene ar fi o frână în calea creșterii economice afectând dinamicile productive, antreprenoriale și competitive ale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Sud, nici lucrătoare în toată regula, cum se întâmplă în Europa de Nord, sunt mame de familie având o activitate profesională. Când devin mame, își pot păstra serviciul sau renunța la activitatea profesională timp de câțiva ani. Statutul femeii este mai puțin maniheist și mai subtil decât în restul Europei, fapt ce explică complexitatea măsurilor tehnice care caracterizează modelul francez. Acest model este inspirat de două curente de gândire care, în loc să se opună, se întăresc reciproc: "familialismul" conform tradiției asociațiilor familiale, adesea confesionale
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Garrigues, autor al unui articol despre Maxim Mărturisitorul 228. În puținele pagini pe care le-a consacrat acestei polemici, Stăniloae nu aduce câtuși de puțin răspunsuri decisive, mulțumindu-se mai degrabă să-și reia acuzațiile împotriva viziunii prea raționaliste, chiar maniheiste, a Occidentului în general și a catolicilor în special. Criticile de fond strălucesc prin absență. Totuși, la sfârșitul textului, Stăniloae propune un număr de elemente în vederea împăcării celor două părți, palamită și antipalamită, și se declară destul de mulțumit de interesul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiindcă în prefața pe care o va redacta pentru cea de-a doua ediție a monografiei despre Palamas (1993), Stăniloae revine la poziția sa intransigentă față de teologia catolică, socotită ca fiind purtătoare a germenilor raționalismului ateu și a unei viziuni maniheiste, ba chiar păgâne a lumii. III Așa cum s-a putut constata, teologia lui Stăniloae este profund ancorată în tradiția patristică - mai bine zis, într-o anumită tradiție patristică, din care lipsesc Origen și Părinții latini. În prefața operei sale de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]