1,836 matches
-
gata să se spargă la prima mișcare. Mă duceam la cursuri cu mitene și încotoșmănată într-un șal de lână mare și gros ca o pătură, care-l făcea pe Jaime să glumească pe seama mea, îți mai lipsește doar o mansardă la Paris, fato, ce nasol, aspră e calea artei, dar, ca toți ceilalți, se bucura și el de temperatura din bar, un fel de saună tropicală în care blestematul cazan al clădirii își revărsa capricios toată căldura. În asemenea zile
Castele de carton by Cornelia Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/10399_a_11724]
-
Moaie creta în cerneală și trage linia pe zid îndrăznește nu fi leneș eu plătesc toate pagubele Domnul nostru Arhimede astfel poreclit un personaj bizar și misogin ultimul boem din oraș cu ochelari de sârmă dedicat fanatic matematicii într-o mansardă plină cu mecanisme ciudate pendule și șoareci lunete de alamă și tomuri vechi cum se văd doar în gravurile Evului Mediu la alchimiștii fascinați de piatra filozofală Fă cum îți spun și trage linia pe perete auzii repetat implacabilul ordin
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
este cumnat. Între mai toate personajele cărții sunt de altfel legături de rudenie. Deși locatari ai aceluiași imobil, cei doi aproape că nu se întâlnesc, casa unchiului Alexandru, care e demnitar, fiind de fapt o luxoasă reședință, cu parter, etaj, mansardă, cu încăperi numeroase și mai multe livinguri, cu intrări și ieșiri multiple, cu grădină, garaj și tot felul de acareturi. Este și multă lume acolo și un necurmat du-te vino: verii și verișoarele cu grupul de prieteni gălăgioși, părinții
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
garaj și tot felul de acareturi. Este și multă lume acolo și un necurmat du-te vino: verii și verișoarele cu grupul de prieteni gălăgioși, părinții și bunica Maie, fosta ilegalistă, personalul de serviciu și undeva, într-o cameră de la mansardă, procurorul Strava, neparticipant la agitația celorlalți, petrecându-și timpul cu cititul sau făcând însemnări în jurnal. Coboară rar pentru scurte plimbări în grădină. Rememorările lui Tin, încă nedetașat sufletește de copilăria petrecută în orașul din nord, sunt luminoase și tandre
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
n-am fost încoronat și-am ajuns să nu mai am o secundă de liniște. Cît despre dumneata, trebuie să spun că nu prea îți iei în serios obligațiile ereditare. Mi s-a semnalat că ai dat la iveală o mansardă plină cu tablouri de Boucher nesemnate. - Trebuie să trăiesc și eu, spuse unchiul său. Dar nu care cumva să-ți treacă prin cap că te-am părăsit. M-am pus în locul tău și am chibzuit. Vreau să fii foarte atent
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
Nu e chip să te plictisești, să nu găsești ce te interesează sau ce te amuză, ceva sofisticat, elitist sau dimpotrivă, comercial, superficial. La noi, se discută de ani întregi înfierbîntat despre fenomenul teatral underground, alternativ, de subsol sau de mansardă, se incing șuete și polemici, ni se pare că am întors planeta invers, că aici s-a născut diversitatea teatrală și estetică, că aici mustește de talente, că sînt zeci de teatre private care își pun la bătaie propunerile și
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
Chipurile orașului. Istorii de viață în București. Secolul XX, publicată în 2002, e mărturia acestei aventuri cvasi-clandestine prin trecutul unei societăți). În '85-'86, cînd Rostás înregistrează pe benzi de magnetofon o serie de convorbiri cu Elisabeta Goga, într-o mansardă de pe Calea Floreasca (botezată astfel după numele unui strămoș al "coanei Lizica"), în prezența fiicei ei, Ruxandra, doamna Goga are 94 de ani; 30 dintre ei și i-a petrecut dînd lecții de limbi străine "la domiciliul clientului", s-a
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
în șirul lung al femeilor. Un evreu înalt, cu păru roșu, fără păr pe piept, cu un cercel în ureche, cu un ochi albastru și cu celălalt de sticlă. Pe acest bărbat l-a purtat în ea toată viața, cu tot cu mansarda din Varșovia, dincolo de ghetou, unde și-a pierdut familia, fetița și unde i s-a spus că a murit și el, dincolo de pelerinajele spre Europa, Israel, Palestina, America. Să revin. Ce era tulburător și părea că nu încape în spațiul
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
imagini purtate și trăite pînă la ultimul strop de vitalitate sau apatie, locurile, oamenii, copilăria, bărbații, copii, ghetoul, canalul din matele Varșoviei, opțiunile, săriturile din tren în vapor și invers, de pe un țărm pe altul, din moarte în viață, din mansarda la Miami Beach păreau spuse dintr-una, pe nerăsuflate. Și cu o bizară detașare. Toate lucrurile teribile, toata nefericirea. Uneori, cu licăriri în ochi, alteori cu plînsul neauzit sau cu un zîmbet, salvator, discret, în colțul gurii. Preț de cîteva
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
concentraționară, deci a negării realului, a refugiului în imaginar și în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, ei și-au scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
prudentei familiarizării cu gânditorii "eterodocși", și din acela al profundei admirații pentru varietatea și rafinamentul înțelepciunii religioase universale. Am publicat apoi câteva culegeri de beletristică în format poket book, cu note și comentarii. În prezent, e deja inițiată seria intitulată Mansarda lui Mircea Eliade, în încercarea de a acoperi aria lecturilor sale și autorii care i-au fost mentori involuntari. Seria a fost deschisă de romanul lui Samuel Butler, The Way of All Flesh (Și tu vei fi țărână, în traducerea
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
volume din Istoria ideilor religioase a lui Eliade, banii provenind de la Fondul Rusesc pentru Cercetări Fundamentale de pe lângă Academia de Științe. Așadar, publicăm ce putem, pe spezele noastre și cu riscurile aferente. Este gata de tipar o nouă carte din seria Mansardei lui Mircea Eliade, The Authoress of the "Odyseey" (Autoarea Odiseei), a aceluiași Samuel Butler. Mi-aș dori ca seria să se continue cu L'education de la volonte a lui Jules Payot, o carte foarte importantă în formarea lui Eliade.( Educația
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
spațiul natal, cu seminare plictisitoare la facultate, adolescenta nesatisfăcută de propriul corp ("din vampa care te vedeai la 10 ani n-a mai rămas nimic"), "nefericită în amor", cu probleme de socializare și de adaptare - locuiește cu chirie într-o mansardă -, scrie versuri sperând într-un act magic de restituire a frivolității fericitei perioade ("ne-am jucat ani în șir, fără să mâncăm, fără să dormim", "nu voiam nimic special pentru când o să fiu mare"). Își resimte ultragiată propria feminitate și
Copilăria și complexele ei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12670_a_13995]
-
putea să spun că locuiesc într-un mare parc prin mijlocul căruia uruie bizar din minut în minut tramvaie. Cohorte de mașini în viteză, ziua și noaptea, într-o neistovită trecere oferă pisicii mele somnolente, dar și pechinezului ager de la mansardă momente de stres și agitație, visătorie și nervi ca în fața unei numărători școlarii adunând și scăzând mulțimi multicolore. Noaptea, tiruri și camioane de mare tonaj rătăcesc prin zonă, fisurând din temelii liniștea teoretic obligatorie până la revărsatul zorilor. În orice moment
Însemnări din balconul botanic by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12761_a_14086]
-
Festival, ai pierdut un spectacol teribil, de ultimă oră de la Sankt Petersburg, din Lituania sau Anglia. Asta mi se pare o miză pentru care merită să dai bătălii multe! Și Chiriac știe să le dea" A demostrat-o! În cămăruța de la mansarda unui hotel pe care îl ador, "Împăratul romanilor", m-am simțit mult mai aproape de cer. Am văzut, uneori, Munții Făgărașului, cu zăpadă încă pe creste, semeți, verticali, mîndri. E ceva să-ți începi ziua cu o astfel de priveliște! Derizoriul
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou jupuit". Până să-l termine, carnea s-a înverzit, putrezită. Cum nu
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
Cioran a murit. Dar eram câțiva care știam, în ultima vreme, că era rău de tot. Avea o porcărie de boală. Dintre cele care alterează spiritul și lasă corpul intact. Boala lui Baudelaire. Cea a lui Valery Larbaud. își părăsise mansarda din strada Odéon pentru o cameră de spital în care n-aveau acces decât câțiva intimi. Aștepta. Nu mai vorbea. Nu era sigur că-i recunoștea pe ultimii credincioși care-l vizitau. Cioran care, într-o zi, comparase conversația cu
Bernard-Henri Lévy - A doua moarte a lui Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11661_a_12986]
-
să se sustragă, nu s-ar fi putut comite/ nici o concesie, neexistînd nici o fisură./ Ele veneau pe rînd, el le conducea condescendent, ținîndu-le trena/ cu grijă într-o mînă, să nu-i măture cele șaizeci și patru de scări, spre mansarda paralelipipedică, semănînd mai degrabă cu un buncăr/ decît cu o locuință./ Toate rămîneau surprinse, cînd deschizînd ușa vedeau acolo,/ așteptîndu-le o statuie cutremurător de frumoasă,/ care sta într-un colț,/ într-un spațiu de pedeapsă. Liniștea din jurul ei/ era atît
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
din vis, mai puțin bereta buclucașă. Se îmbrăcă în grabă și la ora cinci era gata, comandă specială, mai puțin tichia și rucsacul. Înainte de a pleca spre Mănăstirea Piatra Scrisă, așa cum i se sugerase în vis, a urcat înfrigurat la mansarda casei, moștenite de la bunicul Septimiu, pentru a închide un oblon pe care vântul iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
iscat din senin îl bătuse cu putere toată noaptea, spre mirarea sa. Cu o zi înainte, Armand verificase chiar el, plin de zel gospodăresc, toată casa, începând cu podul din lemn masiv... Scara din trunchiuri de stejar ce ducea înspre mansarda pustie... de când Aristhu, tatăl său a plecat... scârțâia din toate încheieturile. Era singurul loc al casei ce nu fusese renovat. După multe șovăieli, Armand Bart se hotărâse în final să o lase neschimbată de dragul celor ce au locuit în ea
Mariatereza sunt eu by Florica Bud () [Corola-journal/Imaginative/9058_a_10383]
-
înțelepciunea: nevăzut, neauzit decît de cine trebuia, noul ideolog ajunsese la vreme și se afla în casa primului sacrificat al unei diplomații neo-bizantine. Ridicată pe fundații mai vechi din incinta fostei case domnești, clădirea avea două caturi înalte și o mansardă. în afară de dormitor, nu fusese deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de cameră și chiar micilor spectacole de teatru în
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
depună ouăle și să procreeze. Toată vremea zburătăcesc de colo colo în căutarea unor înălțimi unde nici o pisică nu poate să se avînte, tatonează "locația" potențială și ambianța, fie că e vorba de pragul (destul de lat) al unei ferestre de la mansardă, o porțiune de balcon sau de acoperiș, ba chiar un colț de pod. Emițînd fără preget bine-cunoscutele lor sunete gîlgîite, odată hotărîrea luată, ei trec în sfîrșit la fapte - cară, forfotesc, adună și orînduiesc neobosit bucăți de crengi și crenguțe
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
renunță la uvertură sau preludiu. Dirijorul atacă partitura și cortina se ridică. Așa se va întâmpla în toate operele lui Puccini - în Boema, orchestra ne explică cu o anticipație de poate 20-30 de secunde unde ne aflăm, într-o veselă mansardă pariziană, unde trăiesc artiști; în Tosca - am spus deja, motivul lui Scarpia se ridică amenințător ca și personajul care va distruge totul în jurul său. Iar în Madama Butterfly, poate că scurta fugă la 4 voci cu care începe partitura este
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
Premiul „ Cartea anului editorial ” la un sfert de veac Laureat - Slavco Almăjan, cu volumul „Mansarda de Vest” Luni, 27 mai 2013, instituția noastră a împlinit 68 de ani de la înființare. O vârstă cât o viață de om aproape, de-a lungul anilor străbătând etape bune sau foarte bune, dar și ani când condițiile materiale au
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]
-
lui Slavco Almăjan. Din cele relatate de juriu: Nicu Ciobanu (președinte), Eugenia Bălteanu și Valentin Mic (membrii) am aflat că în concurența restrânsă au rămas trei titluri: Marina Ancaițan - Rostirea continuă; Mărioara Stojanović - Vorbește-mi despre mama și Slavco Almăjan - Mansarda de Vest. În urma dezbaterilor, juriul a hătărât, în unanimitate, ca premiul să revină volumului de vers uri al lui Slavco Almăjan - „Mansarda de Vest” pentru că „aduce un posibil dialog cu trecutul, cu propriile suspiciuni, iar continul cărții, un mesaj îndreptat
Un an editorial, într-o singură zi [Corola-blog/BlogPost/93949_a_95241]