2,098 matches
-
astrului selenar, - acela, în visările sale, rămâne văduvit de cel mai fantastic dintre peisajele mării. Căci atunci când îngheață marea, ceea ce încremenește, ceea ce se lasă surprins de cristalinul clește al gheții, nu e întinderea ci mișcarea, valul. închipuiți-vă valurile în mantia lor de zăpadă, sub palorile lunii - șiruri după șiruri, stranie cavalerie de fantome, - și coamele de val, întoarse către sine, gata să se spargă, oprite deodată în prăbușirea lor, de nevăzutul suflu glacial. La fel de încremenite, umbrele lor - volute de ger
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
La geamul din mine, rodii și inătoare poruncă! Ce Ignat divin! Ce plugușor În adâncul ființei din lucruri, ce buhai zgomotos de-ntristare, cu Bădița Traian, cu Vicleimul ascuns, cu irozi fulguiți, strânși laolaltă Într-un bulgăre de zăpadă. Sub mantia albă, strălucitoare de cântec, covoare albe și moi lingușesc iazul de oglindă al vieții! Ce frumoasă ești viață, cu mijlocul strâns În bete de dor! Îngerește-mă, Clipă, mai fă-mă odată Atotziditor! Acum, zăpada, ca un ocean de ninsoare
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
care plouă în sus. Poarta cea albă, prin ea am privit prima oară caii și floarea de basilicum, mică, aproape o aripă de flutur și crucea botezînd apele înghețate - un fulger fierbinte. Poarta cea roșie prin ea treceau mucenicii cu mantiile trupurilor sfîșiate, lumină absorbită de gura unui înger. Poarta cea argintie prin ea zăream primii ghiocei și căruntețea lui Solomon și fibula lunii noi. Prag și portal prag și portal îngemănare de aur și auriu; stiva de fîn, mantie regească
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
cu mantiile trupurilor sfîșiate, lumină absorbită de gura unui înger. Poarta cea argintie prin ea zăream primii ghiocei și căruntețea lui Solomon și fibula lunii noi. Prag și portal prag și portal îngemănare de aur și auriu; stiva de fîn, mantie regească ieslea și zîmbetul Pruncului care ține bolta cerului teafără. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Monica Pillat Să fiu o adiere Dac-aș putea de mâine Să fiu o adiere, O mantie ca de valuri, Un văl întins sub pleoape, M-aș răspândi în toate Și-aș fi poate ca tine, De-a pururi nevăzută. Dar nu aș ști vreodată Dacă suntem aproape, Până când nu ar trece Prin noi același înger. Pe cale
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n somn vă strig pe voi, iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de purtat mantia sărutului. Inorog fără zăbale de aur. În seara asta am văzut cămașa morții pe tine strigându-te! Pe o scară a nenorocului te prăbușeai, În adâncul tăcerii roz, ultima Clipă dinaintea rostirii... Cum nimeni nu cuteza Înflorirea, cum securea nesomnului
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
mai putea suporta starea aceasta de incertitudine. * * * Câinele simți cum ușa se deschide fără zgomot. Stăpânul casei cu lumânarea În mână, privea prostit la mișcarea lor, fără a putea schița nici un gest. În cadrul ușii apărură trei ființe ciudate, Înfășurate-n mantii argintii. Ochii, fața nu se putea zări (continuare) din cauza unor căști enorme, terminate Într-un fel de coroane cu fire lungi, tremurând În licărirea lor, răspândind lumină. Apoi flacăra lumânării se rigidiză și se mări nefiresc de mult. Bărbatul o
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
de sânge i se prelingea ușor, sub privirile bărbatului Încremenit la rându-i cu lumina În mână. Copilul ce privise uluit desfășurarea rapidă a celor Întâmplate, se repezi la rându-i spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
spre necunoscuți. Criminalilor ! strigă el lovind cu pumnii În mantia celui mai apropiat. Abia de se putuse feri de trupurile Încremenite ale părinților pentru a ajunge la ei, iar acum, odată ajuns, văzu cu durere cum loviturile lui sunau În mantia argintie, ca răpăitul ploii pe acoperișul de tablă al casei. Trezit din uluiala de la Început, băiatul continua să lovească și cu picioarele În străinii ciudați, care-l rigidizară În același fel. Un spot luminos albăstrui Îi Înfășură trupul, imobilizându-l
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
din nou cele două etaje, simțindu-și transpirația coborând de-a lungul șirei spinării de o răceală nedorită. Când mai avea câteva trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite Într-o lumină nedefinită, trei siluete Înfășurate În mantii argintii, ieșeau plutind fără a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din bloc. Domnul Georgescu Îi privi uluit după care se repezi sărind peste cele câteva trepte, cu satârul ridicat, asupra a ceea ce Însemna cap, al celui din urmă ciudat
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
milenii cum ți se potrivesc ca arme în palmă niciodată pe deplin îmblânzite : cu ele, timpul tu l-ai țintuit de ziduri, de pământ, de făptura omului lunecătoare Timpul, captiv rostirii tale într-o zi, poate, va evada însă cu mantia sfâșiată n Gradul zero un elf un înger un spiriduș neascultător de stăpân a dat kilometrajul la zero fără avertisment zeul a picurat anestezic în povestea pe care, neîntrebați o locuim aripile-s tunse până în carne primejdioasă e lumina ce
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
îmi pare că sunt singur în barca de hârtie Și pentru prima oară, Neîntrerupt de nimeni. M-avânt în infinit. Să fie oare semnul Că totuși Te-am găsit? Cuplu hamletian Citeam visând la replica nespusă, Când tu, înveșmântat în mantia-ți sumbră, Mi-ai luat în mâini obrazul ca pe-o cupă Din care nu puteai să bei... Supusă, M-arunc în ochii tăi ca-ntr-o prăpastie... Tot ce urmează-apoi e-nscenare, Cuvântul răsucit ca o momeală. Nu scapă nimeni
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
oră, fără / de margine, cu / cei dispăruți. // Numai / ale noastre paginile. Pe care tu / le recitești. Nu departe"... Înaintarea prin peisaj e și una către strămoși, pe un drum în același timp ca de soartă scrisă: "se prelinge sub aripa / mantiei negre singur / oceanul. Azuriu firul / în coasta stâncii sumbre. Ascultă. // Ori adu-ți aminte. Către / ai tăi te duci. Către / ei. Nu te / pierzi. Și vor fi rostite // cuvintele până acum / înscrise". Chiar și oprirea inimii devine un prilej de
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
aceea mirosurile se adaugă ca hârtia în biblioteca imperială erau cu toții lacomi, înfricoșați îmi place mai mult la piață sudoarea de oameni și cai acolo de nimeni nu are frică * în toate zilele și nopțile prietenii mei numără lucruri câte mantii au câte inele poartă curtenii câte câmpuri au negustorii cei grași câte vaci și cai văd ei de la ferestre mintea lor probabil e un abac o mână invizibilă mută mărgelele până ce într-o bună zi or să moară toți murim
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
deschid gura de teamă ca o boare murdară din cuvinte rostite neatent să nu iasă și-acum se mai râde la palat * pentru serviciile ei împăratul i-a dăruit favoritei o fermă de mătase acum ea ascultă cum viermii țes mantii pentru noile favorite în fiecare ea ascunde o geană când se trezesc vor avea încă un fir alb pe creștet geană cu geană îmbătrânesc noile favorite trupul lor un teritoriu pentru omizile ei ce-i înmoaie lumina lunară a singurătății
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
zarzavagiii cîntarul cu cîrlig sau buna înțelegere pecetluiesc prețul , iar Bulevardul Brătianu, este, spre sud, dincolo de Universitate, pur oriental: pe uluci, șiruri lungi de covoare oltenești. Cîte un negustor își sporește șansele străbătînd Calea Victoriei cu covorul în spate, ca o mantie lungă pînă în pămînt, cu pălăria de paie pe cap și cu ochii sfredelind mulțimea în căutarea fizionomiei cumpărătorului de covoare. Înainte de Paște, se vînd miei, jupuiți și duși în spate, iar de Crăciun castane calde. Fiecare vînzător are un
Fețe cunoscute ale necunoscuților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13934_a_15259]
-
miros! Ultimul miros, că pe urmă n-am mai simțit nimic. Am dansat pân-au pălit luminile din reflectoare și s-au înmulțit penele de curent. Și m-am oprit, i-am ars un pumn în burtă unui bărbat în mantie neagră de Halloween, care mă urmărise tot timpul. Și pe urmă am învârtit o horă lentă cu spanioloaicele și ne-am pupat pe obraji, pe frunte, pe gât, în păr. Iar Jana plângea pe umărul unui belgian chel. Și pe
Mirosuri by Dana Grigorcea () [Corola-journal/Imaginative/14409_a_15734]
-
scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am căpătat strălucirea crisolidu- lui. Numai un creier monstruos Găsește păcate-n tot locul, Livida pacoste Și pustiirea urâciunii. Meditând septic Umplu paharul adânc Cu un gol metafizic. Smulsă ori trasă cuviincios Mantia-mi va fi îmbrăcată de îngeri Așa năclăită de pofte. * * * Îi e trist, tot mai trist, Alduitului meu trup. Acum când venele-i se umflă De cucuta nopții, Sufletul se jupoaie Ca o cămașă lipită de ger, În e trist
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
cu un cercel de perlă în urechea stîngă, vizibilă din poziția trois-quarts în care este înfățișată, cu un colier de perle (dăruite desigur de delfin), cu un decolteu aproape indecent pentru acele vremuri, ținînd cu mîna stîngă peste sîni o mantie de mătase de culoare închisă. "Cuconița" care copia portretul în galeria franceză, în 1905, spune Mateiu, semăna perfect cu modelul - ne putem întreba: ca o reîncarnare a Mariei Mancini în virtutea acelei metempsihoze în care credea neabătut craiul Pașadia? - în așa
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în mantie de pene, căutătorul de urme a pornit, par avion, după Big Foot, iar cuprinsul acela împădurit a revenit la starea lui ancestrală. Însă uciderile de oi au continuat. Din uriașele sume de bani cheltuite atunci (recuperate rapid, firește, indigenii din
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
pentru Maison de France, pentru foștii regi." Forma era inspirată din vechile fresce românești, reprezentându-i pe marii domnitori și era încrustată cu pietre prețioase. Moștenind plăcerea fastului strălucitor al Romanovilor din care descindea pe linie maternă, Regina purta o mantie confecționată de asemenea în culoarea aurului. "Lucrată pe un fir de mătase roșie are umbre splendide ca un apus de soare". Printre înalții oaspeți străini se aflau mareșalul Foch, "învingătorul de la Marna", și "dragul nostru vechi prieten" generalul Berthelot, șeful
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
țările de sus fagotul pisat pietruind depărtarea ferecă atonalisme în carne și piatră/castele în turbioanele misterului gotic dantele susură la orgile plasmatice dintr-o sorcovă calcifiată melcii se rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri zaharisite viermele întorcându-și ceasornicul
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
bigote sărută mâna doamnei proaspăt coafate salută fanfara crescătorilor de porumbei călători fii ceremonios în fața autorităților autocrate sau blânde sau amețite de somn fii atent ce cravată îți pui în ce partid te înscrii dă dovadă de patriotism înfășurat în mantie de pâslă grosime menită să te apere de agresiunea pornită din citadela viespilor controlează-ți pașii opțiunile estetice nu divulga prietenia ta cu Pitagora cu purtătorii paftalelor secrete fii îngăduitor cu bisexualii cu daltoniștii cu oamenii de la margine prietene fii
Poezie by Petre Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11857_a_13182]
-
un fag Cum era-nceput de veac Pomu-i devenise drag L-a îmbrățișat tăcut I-a împărtășit amorul Privind cerul nevăzut I-a sorbit prin trunchiu-i dorul Bolta i-a privit mirată Stelele cădeau în apă Umbra nopții deșirată Purta mantia de capă O fată din satul meu Se iubea în Herăstrău - Din porunca lui Tezeu - C-un fag cu trup de flăcău București, Herăstrău, vara lui 2015 Referință Bibliografică: Fagul / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2067, Anul
FAGUL de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2067 din 28 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380646_a_381975]
-
peste ruguri. De-aș fi doar nea și-ai luneca prin mine, Brăzdat aș fi, ca răscolit de vânt. N-am mai rodi lăstare de lumine, Iar seva ni s-ar pierde în pământ. Dar vrei să-ți fiu o mantie, zăpadă, Să te-nvelesc prelung și cu ardoare, Să las doar primăvara să se vadă, Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ? Vrei să-ți fiu soț plimbărilor sub astru? Vrei să-ți fiu lotru când apari pe cale
VREI SĂ-ŢI FIU ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380696_a_382025]