59 matches
-
prezenți mulți spectatori, precum și oficialitățile la nivel înalt al orașului.”, a explicat Gliga. Patinoarul din Brăila este construit la standarde internaționale din punct de vedere al dimensiunilor, însă pentru a deveni eligibil pentru organizarea unor competiții importante, are nevoie o mantinela corespunzătoare cu plexiglas, montarea unei instalații de iluminat care să permită transmisiile televizate, vestiare și, nu în ultimul rând, acoperirea completă a patinoarului, pentru că acum nu beneficiază decât de o prelata. Aceasta ar permite funcționarea pe o durată de cel
Marius Gliga, întâlnire cu reprezentanţii municipalităţilor din Galaţi şi Brăila () [Corola-blog/BlogPost/340004_a_341333]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > A VORBI DESPRE LINIȘTE Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului a vorbi despre liniște este ca și cum ai lovi tunetul de mantinela unui curcubeu el este viu înfățișările sale nu au culoare prescrisă doar verterbe pe care noi le atingem diferit cum ai vorbi despre litere a b c d f l liniște în cauza cuvintelor dar cuvintele se aud în vióla
A VORBI DESPRE LINIŞTE de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342312_a_343641]
-
lăsăm așa, învățăm de la ea... Invitatul cu pensula, pe cît de verbios, pe atît de succint în chestiune istorică, lasă pe cei doi moderatori, umeziți de plăcere (dar și pe noi, recunoaștem), să înțelegem că elocința domniei-sale e una cu mantinelă: capodopera vieții proprii este pînza în care "odioșii", ținîndu-se de mînă Făt Frumos și Ileana Cosînzeana -, coboară de undeva, dintr-un eden potopit de flori, spre noi, aducîndu-ne, adicătelea, și nouă, ceva din paradisul acela. De ce, dom'le? Chiar de ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa În fața ochilor . Apoi taurul dispăru. Câțiva Îl ridicară pe Maera și Începură să fugă cu el spre mantinelă, apoi ieșiră pe poartă și, trecând prin tunelul de sub tribune, Îl duseră la infirmerie. Îl Întinseră pe o haină și unul dintre ei se duse după doctor. Ceilalți se-nvârteau pe-acolo. Doctorul veni În grabă din țarcul unde până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de mantinelă. Cu coada ochiului Îl văzu pe Zurito așezându-și calul lângă barrera, cam la sfertul suprafeței arenei, pe stânga. Manuel Își desfășură capa aproape, În fața sa, ținând-o de capete cu mâinile și strigă la taur: Ha! Ha! Taurul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito așezându-și calul lângă barrera, cam la sfertul suprafeței arenei, pe stânga. Manuel Își desfășură capa aproape, În fața sa, ținând-o de capete cu mâinile și strigă la taur: Ha! Ha! Taurul se-ntoarse, părând a fi legat de mantinelă atunci când atacă parcă târându-se, aruncându-se În capă În timp ce Manuel păși Într-o parte, pivotând pe călcâie odată cu atacul și fluturând capa chiar deasupra coarnelor. La sfârșitul mișcării era din nou față-n față cu taurul și-și ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ultima eliberare din pușcărie i-o adusese în casă chiar avocatul. Băcănel intenționase chiar să se căsătorească oficial cu Caliopeea, dar femeia tot îl amâna din motive numai de ea știute. De câtva timp, se aciuase pe lângă el o tinerică, Mantinela, din neamul Brandaburlenilor, dar nu prea o trăgea inima la nevoile bătrânului. Fata făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă. Cică acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
făcuse doi ani de liceu. La începutul anului trei, avusese niște probleme cu un coleg de clasă. Cică acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984, când Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau în vizită în Germania Federală, iar Mantinela fusese cu colegii ei la cules de porumb, la o fermă a Gospodăriei de Partid de la Șoptireanca. Mantinela rămăsese însărcinată de la acea acțiune patriotică. Două luni mai târziu, chiar de Crăciun, cum stăteau și petreceau la masă și urmăreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acela ar fi violat-o pe la mijlocul lui octombrie 1984, când Nicolae și Elena Ceaușescu se aflau în vizită în Germania Federală, iar Mantinela fusese cu colegii ei la cules de porumb, la o fermă a Gospodăriei de Partid de la Șoptireanca. Mantinela rămăsese însărcinată de la acea acțiune patriotică. Două luni mai târziu, chiar de Crăciun, cum stăteau și petreceau la masă și urmăreau la televizor un concert de cântece patriotice transmis de la Sala de Spectacole a Ministerului de Interne, Fărmăcata, mama fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
luni mai târziu, chiar de Crăciun, cum stăteau și petreceau la masă și urmăreau la televizor un concert de cântece patriotice transmis de la Sala de Spectacole a Ministerului de Interne, Fărmăcata, mama fetei, observă cum deasupra farfuriei cu piftie a Mantinelei se face dintr-o dată o lumină rozulie. Ca și cum răsărea soarele și o rază ajunsese pe farfuria fetei. Din rază, apoi, se iți o pasăre albă, mai mică decât o vrabie. Bătu de câteva ori din aripi pasărea aceea și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ciripi de trei ori pasărea aceea albă, dădu iar de câteva ori din aripi și dispăru, trăgând parcă minunăția de rază rozulie după ea. Fărmăcata rămăsese împietrită. Așa ceva i se arătase doar de două ori. Odată când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să vii cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
doar de două ori. Odată când rămăsese grea cu Mantinela și a doua oară când îl avusese pe Șevrolet, ăla micu. Sări ca arsă. - Ia ieși fa să vii cu mine, să-mi spui acușica, la momentan ceva, țipă spre Mantinela. Că taman de Crăciun pică minunia peste aldele noi! Hai, ce mai stai. Sta-ți-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ar piftia unde-mi stă mie acuma gândul și durerili cu care mă procopsiși când să ne bucurăm și noi de porcul asta! Ieși, fa, de să vii cu mine! Ce, nu mai auzi? Se duse direct în dormitorul copiilor. Mantinela o urmă. Cam știa ce o așteaptă. Văzuse și ea lumina aceea rozulie și pasărea care-i strigase și ei „Pardalian!“ Avea să fie băiat și așa are să-l cheme. Fărmăcata aproape sfâșie hainele de pe fată. Gâfâia furioasă, tremura, bolborosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nenorocito! Ca cu furculița ți-l scot! Și să i-l duci ăluia de-a intrat unde nici nu gândeam. La pachet ți-l dau să i-l duci, să vezi numa’! Fărmăcata își vârâse tot pumnul în deschizătura fetei. Mantinela nu se mai zbătea. Leșinase. Mai apucă să vada cum pasărea aceea albă vine iar, se așează chiar pe burta ei și prinde a țipa din nou „Pardalian!“ Speriat de țipetele celor două femei, apăru și Girevengu, tatăl. Șevrolet, ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Crăciunul ăl sfânt, fă, zi mare la casa omului. Am luat și primă... - Ce-mi făcu? Uite că ne făcu de-a rămas cu burta mare! Nu te bucuri? Își scosese mâna. O șuviță de sânge se prelingea pe cearșaf. Mantinela gemea ușor, ca și cum un șerpoi solzos intrase în ea și se zvârcolea nebun în burta ei, încercând să iasă și nu mai găsea borta pe unde intrase. Doar zvâcnea dând să se înalțe, speriat, flămând, răvășindu-i mitra, înfiorând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știi, dar ia și du-o că să nu moare. Pă ochii mei, du-o, să nu moare comoara mamii și-o să dau acatiste și pomeni pentru tine toată viața la altar, la biserica aia mare. În cele din urmă Mantinela a fost salvată. Trei zile au stat ai lui Brandaburlea în fața spitalului și s-au rugat și au cântat pentru ea. Mutaseră petrecerea de Crăciun în jurul unui foc mare din părculețul din fața spitalului. Necazul fusese că băiatul care îi făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cinstea unei apropiate Consfătuiri de lucru a lui Nicolae Ceaușescu cu lucrătorii din Ministerul de Interne. Au fost ținuți ai lui Brandabulea mai bine de trei săptămâni în arestul miliției. În cele din urmă, Girevengu s-a lăsat lămurit că Mantinela se încurcase, de fapt, cu un tractorist neidentificat, din echipa celor care transportau porumbul de pe tarla în acele zile. I se mai oferise o variantă: pocinogul l-ar fi făcut un deținut, puțopalmistul Fane Lanolină, care reușise să fugă chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reușise să fugă chiar în acea zi din lotul de pușcăriași din închisoarea din pădurea Obancea, aduși la cules de porumb în Șoptireanca. Girevengu a refuzat cu fermitatea această variantă. Oricât de păcătoasă în neștiința ei curioasă ar fi fost Mantinela, nu se putea accepta aventura ei cu un pușcăriaș. A fost acceptat tractoristul. În fond, era și el om al muncii și, la o adică, aducea un ban sigur în casă. A și intervenit Goncea, promițându-i tatălui rușinat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
intervenit Goncea, promițându-i tatălui rușinat că, dacă nu mai are nici o pretenție, vor interveni ei să-l scape de ratele de la C.A.R.-ul Salubrității. Și s-a ținut de cuvânt. Brandaburlenii au hotărât că, pentru binele ei, Mantinela trebuia să rămână acasă. Și așa, în afară de Cangurașu, care terminase profesionala de tinichigii, nimeni din neamul lor nu mai avea două clase de liceu. Mantinela a născut la București, iar copilul, aranjase Costache Trocaru, a fost dat la Leagănul „Sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-ul Salubrității. Și s-a ținut de cuvânt. Brandaburlenii au hotărât că, pentru binele ei, Mantinela trebuia să rămână acasă. Și așa, în afară de Cangurașu, care terminase profesionala de tinichigii, nimeni din neamul lor nu mai avea două clase de liceu. Mantinela a născut la București, iar copilul, aranjase Costache Trocaru, a fost dat la Leagănul „Sfânta Ecaterina“, de lângă Arcul de Triumf. Îl botezaseră Pardalian. Povestea părea că se încheiase. Aurel și-a continuat liceul în București. A terminat și Facultatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Andromada să cheme sorbul și, pentru această știință a ei era temută în tot județul. Se zvonea că, pe vremuri, chiar și la București, în cercurile intelectuale din anturajul Elenei Ceaușescu, numele Andromandei era rostit cu mult respect și teamă. Mantinela însă nu avea prea multă aplecare spre tainele magiei. Visătoare, își petrecea zilele vânzând semințe de bostan la intrarea cinematografului „Viața liberă“. În cele din urmă, Macatist-Claxon o adusese la Afinoghiu, mai mult cu de-a sila și de mila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Afinoghiu, mai mult cu de-a sila și de mila bătrânului, pe care-l considera unul dintre adevărații oameni importanți din istoria Județului. În ziua în care Goncea îl vizită pe Băcănel-Obănceanu, era chiar ajunul Sfinților Mihail și Gavriil. Mantinela cocea ceva la bucătărie. Bătrânul Afinoghiu aranja pe o măsuță de la fereastră un portret al Regelui Mihai I, un buchet de flori uscate, într-o vază roșie, o bucată de bentiță tricoloră și câteva decupaje din presa anilor ’30-’40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la un momentdat nu mai știe istoria cum devine faptele și persoanele. Că ești rege, că ești ești secretar general, până la urmă trăsura rămâne aceeași. Dar timpul... Timpul, vă dați seama, maestre Băcănel, cum se așează și trece, tot trece?! Mantinela apăru din bucătărioară. O cămăruță care era, de fapt, și baie (cu un duș derivat direct din conducta de apă caldă), și bucătărie și toaletă. Ținea în mâini o tavă cu plăcintă. - Coane Ghiule, aproape că strigă femeia, plăcinta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la pădure, la mănăstire la Mândraia, dacă nu plouă! - Ți-ai găsit și tu bărbat?, chicoti Goncea. Pă cine, fă, că până acuma nu prea le aveai cu babardeala și monta. Credea lumea că ai rămas de dilie, de când cu... Mantinela nu-i răspunse. Privi doar lung spre Goncea, ușor întrebătoare, nedumerită, ca și cum nu l-ar mai fi văzut până atunci. Își foi țanțoșă șorțul. Chicoti mândră. - Da, bre, mi-am găsit. Și e băiat de treabă, așezat, la meseria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Vrem să vă facem președinte, la partidul lu’ matale, aici la noi, pă județ, când va fi să fie! Nu simțiți unde bate evenimentele, ce tot vă mai prefaceți că nu știți! Vă codiți, cu nazuri de-astea parșive, ca Mantinela asta la acadeaua de-a luat-o în păpușoi, fără să știe ce-i aia, de i-a distrus viitorul și i-a schilodit caracterul destinului! Și-acuma umblă după cizmarul ăla de la Poștă. Îl știi de cum arată Gentimir ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]