176 matches
-
la marginea drumului noroios aveau obrajii mușcați de frig și ochii umezi. Stephen s-a uitat la maică-sa, îmbrăcată în haine subțiri, și și-a adus aminte că, în urmă cu câteva zile văzuse în vitrină la Bernardo un mantou care costa douăzeci de guinee. - Ei, am făcut-o și pe asta, a declarat domnul Dedalus. - Ar fi bine să mergem să mâncăm ceva, a propus Stephen. Unde vreți? - Să luăm masa?, a întrebat domnul Dedalus. Da, cred că n-
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și drum pe culoarul ticsit de studenți care ducea la amfiteatrul Hasdeu (et. II), silueta profesorului (nu prea înalt de statură) aducea o notă de distincție vestimentară nu foarte obișnuită la profesorii noștri. Un mantou bleumarin tăiat după ultima modă, o pălărie ŤEdenť (cum i se spunea după numele ministrului de externe al Angliei), o geantă diplomat (lucru foarte rar pe atunci) de care nu se despărțea niciodată și în care, se spunea, păstra manuscrisele
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
cîte o cheie mare de la intrare, cu numele casei pe care o descuia. Case care între cele două războaie mondiale au fost închiriate vilegiaturiștilor stațiunii balneare de la lac, aducînd un beneficiu frumos. îndeajuns ca bunica-mătușă să-și achiziționeze cinci mantouri de blană (de hermină, nurcă, șinșila, vulpe polară și mînz). în ajunul celui de-al doilea război mondial, Șandor nu mai era printre vii, iar nevasta lui, bunica-mătușă, a început a-i folosi trăsurile, acum ale ei. Care erau
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
case, iar cheile mari de la intrare le-a dăruit copilului surorii sale. Asta însemna că îi dăruia și o casă. O casă pe numele Dorotheea care aparținuse mamei Erszebetei, căci se numea Dorotheea. Ceea ce nu înseamna că îi dăruise și mantourile de blană. Pe care bunica-mătușă n-a voit să i le dăruiască. Însă a izbucnit războiul, după război au venit rușii iar în Ungaria au fost naționalizate toate vilele de la Balaton, deci și cele cinci case. Care vile, de
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
ei, cheia stătea frumos în culcuș. Absolut întîmplător a împins ușa care s-a deschis. Nu era încuiată. S-a gîndit că poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
poate casa era nelocuită și părăsită. A intrat într-un mic antreu și a văzut în cuier un mantou ponosit din blană de mînz, cam năpîrlită. Parcă îl recunoscuse din spusele mamei ei. Să fi fost unul din cele cinci mantouri ale răposatei ei bunici-mătuși? A rămas perplexă și a tras și o sperietură atunci cînd, în întunecimea salonului stil Louis XIV, a văzut un tînăr stînd cu picioarele pe masă. în fața lui era o sticlă cu bere. Galant, el o
Milorad Pavić by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6633_a_7958]
-
telefon pe administratorul blocului ca să-i ceară: „Trimiteți-mi imediat mecanicul", nu mai făcea investigații pe scări: „Cine a azvîrlit din nou resturi pe lîngă tobogan?". Se îmbrăca într-un fel parcă nervos. Ba își lua, fără să fie nevoie, mantoul cel mai scump, din blană de nutrie, ca să se ducă la magazin după rațiile de ulei, ba se înfășura cu o broboadă veche, îmbrăcînd un palton pe care încă dinainte de război avusese de gînd să-l dăruiască unei liftiere. Se
Vasili Grossman - Viață și destin by Laurențiu Checicheș () [Corola-journal/Journalistic/6442_a_7767]
-
de iarnă vieneză. În realitate, compozitorul a murit în urma unei febre reumatismale, repetând până în ultima clipă cu muzicienii care îl însoțeau „Recviemul” și chiar cântând el însuși partea de alto. A fost depus în sicriu după regula francmasonică, într-un mantou negru cu glugă, iar slujba funebră s-a desfășurat în catedrala Sfântul Ștefan. Înmormântarea s-a făcut noaptea, ca toate în acea epocă la Viena, și fără participarea familiei, tot conform uzanței, într-un mormânt simplu rezervat familiilor de burghezi
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
de neînțeles, Place Pigalle avea înfățișarea unui circ hidos, unui teatru părăsit în care doar decorurile învechite și inutile mai iradiază străluciri false. A măsurat-o încet din cap până în picioare, în ritmul agale al plimbării. Era îmbrăcată într-un mantou lung, negru, excesiv de respectabil, care cobora sub genunchi, la jumătatea cizmelor de piele. Părul înnodat în șuvițe subțiri, prins la spate, era vopsit într-o nuanță blond-roșcat, care amintea vag de Des'ree... life, oh, life!... Tiberiu îi ghicește trupul
Porumbelul din metrou by Silviu Lupașcu () [Corola-journal/Imaginative/15400_a_16725]
-
are șartul ei, la București, la Paris, la Râmnicu-Vâlcea, cu ciocniri, satisfacții, întâlniri: ,De la Roman pășesc o vreme pe urmele Mariei Banuș - în stilul urmăririlor detectivistice. N-am mai văzut-o de vreo trei decenii. Bătrână, obosită, cu umerii căzuți, mantou de lână, foarte elegantă. Arată ca o babă din fosta aristocrație proletară, ieșită la plimbare pentru a-și expune artrita cronică la soare." Cu coda: Vag sentiment de duioșie." El însuși își cunoaște vârsta: ,La 35 de ani eram în
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
Simona Tache Ceea ce vedeți e o țoală (bluză, helancă, maletă, sacou, mantou, parpalac, bundiță, spuneți-i cum vreți) imortalizată la o expoziție de modă din anii ’80, pe care am văzut-o la Paris. Spre rușinea mea, am uitat numele creatorului, așa că, dacă cumva citește blogul, îi prezint din toată inima, mii
Moda de criză sau cum ne îmbrăcăm fără nici un ban by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19471_a_20796]
-
și se Întocmeau documente de identitate false, cu nume teribil de fanteziste. Era o viață plină de capcane, de pericole și de exaltări, cînd, conform unei parole prestabilite, erau găzduiți tipi bărboși și fete cu mîini clorotice care, din superbe mantouri de blană, scoteau pistoale deloc feminine. Un astfel de tip bărbos, cu ochi incandescenți, care, după o noapte de veghe, fumînd pe Întuneric, va denunța În iarna lui 1879 un atentat, Întrucît „se Îndoia de oportunitatea punerii unei bombe sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sa mai provincială simțea nevoia să fie călăuză. Știe că ești... că ești considerată frumoasă și așa mai departe . Făcuse o pauză. — Și cred că a auzit că ai fost sărutată. La aceste cuvinte, pumnișorul lui Isabelle se strânsese sub mantoul de blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă lui ROSALIND. DOAMNA CONNAGE: Cine vine deseară? (ROSALIND n-o aude sau, În orice caz, nu-i dă atenție.) DOAMNA CONNAGE: Alec vine să mă ducă la piesa asta de Barrie, Et tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plăcut atât de mult. Don Giovanni la Operă, care de asemenea ți‑a plăcut foarte mult. Dintr‑odată, băiatul pe care‑l cunoști doar ca partener la jocul de tenis - unde servește mereu foarte energic - te ajută să‑ți dai mantoul la garderobă și se poartă de parcă n‑ar mai fi el însuși, iar mai târziu, în parc, te sărută. Astfel iese din copilărie și devine adult. E un lucru serios, sărbătorit în familie. S‑a ajuns la un punct în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să car și găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. Nu termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci și la guler. Capul îi era descoperit, vântul fluturându-i pletele aurii, de culoare grâului de vară. Ochii săi scânteiau ca două stele, emanând bunătate și căldură. Întinse mâna bătrânelului, spunându-i
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
doamne care au ținut și țin încă să se îmbrace, în orice sezon, doar în culorile preferate. Mai ales atunci când au avut ori au convingerea că le avantajează... "Doamna în maro" a apărut pentru prima oară în fața ochilor mei, în mantou lung, până aproape de glezna, într-o frumoasa zi de iarnă. Fularul fin, în degradeuri pastelate, în ton cu pălărioara elegantă, încadrau un profil de o frumusețe serafică ce nu putea trece neobservată de privirile bărbaților aflați la plimbare la ora
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel grămadă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni de zăpadă Procurată din import, Luată de la noi drept pradă Și adusă-n alt transport. Suntem oameni de zăpadă Între capete de
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
Gheorghe Gheorghe e un cântăreț de muzică populară oltenească urcat pe scenă ca un român mustăcios și mândru ce trăiește curat și cuminte la umbra iubirii și le seamănă jupânului Iancu și lui neica Tudor. Și-a luat pe spate mantou boieresc, pe când inima și-a înveșmântat-o cu virtuți sufletești, înrâurite de dragoste de cântec. În ce localitate s-a aninant lumina zilei pe oglinda privirii fiului pandurilor ce va să vină în lume ca să-i mângâie prin cântec? M-
GHEORGHE GHEORGHE. A ÎMBRĂCAT MANTIA VLADIMIRESCULUI ŞI A ÎNVEŞMÂNTAT SPIRITUL ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349161_a_350490]
-
e eminescu, veronică, cu ochii lui nemărginit de mari, în care tu cu-ntâia stea răsari și-apui cu el când zorii se ridică? v-am urmărit prin codri de aramă, pe la văratic sau pe la copou, erai înfășurată-ntr-un mantou, iar el bea vinul rece de la cramă. teiul vă cheamă iar din când în când, să poposiți la umbra lui cea dragă, tu, veronico, dulce ca o fragă, răsai frumoasă-n fața lui, plângând. bat clopotele-n noaptea cea de
LEGENDĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365349_a_366678]
-
Fuego a preschimbat inimile fetelor în cristal! Toate fetele visează nesfârșite îmbrățișări și nemuritoare iubiri când cântă Fuego. E un artist care oglindește în cântec iubirea și în iubire șiroiază susurul cântecului cel mai sensibil. Vocea lui Fuego e un mantou de mătase pe trupuri înfiorate, când premărește iubirea, e vuiet și murmur de dor și iubire...! Cu Fuego în spectacol se îgustează scena și se mărește cupola. Fuego domină și cuprinde cu brațele întinse scena și spectatorii. A interpretat la
BENONE SINULESCU. ÎN NERĂBDAREA ANIVERSĂRILOR CE VOR SĂ MAI VINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350576_a_351905]
-
Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel în stradă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni de zăpadă Procurată din import, Luată de la noi drept pradă Și adusă-n alt transport. Suntem oameni de zăpadă Între capete de
ZĂPADĂ DE IMPORT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 720 din 20 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351557_a_352886]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > BĂTRÂNA DOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bătrâna doamnă Un păr se unduie sub boarea unui vânt, Mantoul lung și negru și talia subțire, Buchetul mov, din flori la pălărie Pantoful mic, se-afundă-n frunze adânc. O recunosc castanii și pietrele bătrâne Și păsări îi ațin cu dulcele cânt calea, Ea vine-n pas ușor, știind demult cărarea, E
BĂTRÂNA DOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359322_a_360651]
-
Pe urmele mantoului galben (Patrick Modiano, Micuța Bijou, Ed. Humanitas, București, 2014) Daniela Gîfu Aflată în vizită la un prieten, am zărit pe un raft numele lui Patrick Modiano[1] pe coperta unei cărți, purtând titlul Micuța Bijou. Mărturisesc că nu știam prea
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]
-
pe nume Thérèse, imediat după primele estimări ale rezultatelor alegerilor din Republica Moldova. Refuzam să accept un viitor slavizat pentru aceasta. Citeam fără să fiu captivată. Devenise o lectură oarecare, o naturală curiozitate. O va aborda sau nu pe doamna în mantou galben? Zâmbesc nostalgic. Îmi amintesc de copilărie, o copilărie a romanelor polițiste, marcată de detectivul Marlowe, personajul întâlnit în scrierile lui Raymond Chandler, unul dintre cei mai populari autori ai secolului al XX-lea. Era perioada când devoram în câteva
Patrick Modiano: Micuța Bijou. Pe urmele mantoului galben – Recenzie, a Danielei Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339419_a_340748]