43 matches
-
partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard [12]. Au fost descrise tracturi fibroase care
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
Folosirea unor procedee care au ca efect provocarea tusei, cum ar fi: aplicarea unor ușoare lovituri în spate (cu fața palmară a degetelor sau cu palma în căuș), la nivelul primelor 4 vertebre dorsale; aplicarea unor presiuni vibrate la nivelul manubriului sternal; aplicarea unor ușoare presiuni (cu fața palmară a indexului și mediusului de la fiecare mână) de o parte și de alta a porțiunii cervicale a traheii, coborând până în unghiul sternal superior, unde se insistă. 7.2. Aplicațiile masajului în afecțiuni
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
cvasinormale. ANATOMIE CHIRURGICALĂ Apertura toracică superioară reprezintă regiunea anatomică de comunicare cervico-toracică. Spre deosebire de apertura toracică inferioară, ale cărei dimensiuni variază permanent cu respirația, apertura toracică superioară are dimensiuni fixe. Limitele anatomice sunt reprezentate de: coasta I, cartilajul coastei I și manubriul sternal (anterior), capul coastei I și vertebra T1 (posterior), domul pleural. La nivelul aperturii toracice superioare vasele subclavii și plexul brahial se îndreaptă dinspre zona cervicală spre braț prin canalul cervico-axilar; acesta este împărțit de marginea externă a coastei I
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92099_a_92594]
-
morfologia elementelor. Locul de elecție: în ordinea frecvenței îl constituie: sternul, oasele iliace, apofizele spinoase, iar la copii platoul tibial și calcaneul. • Puncția sternală Tehnica: puncția sternală se execută, fie în corpul sternal (spațiul II sau III intercostal) fie în manubriu puțin lateral de linia mediană, la egală distanță, între furculița sternală și unghiul lui Ianis. Bolnavul stă culcat pe spate. Se aseptizează pielea cu alcool și apoi cu tinctură de iod. Se face anestezia tegumentelor până la periost cu 1-2ml novocaină
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
remodelari sau reconstrucții complexe de perete toracic, reprezentând o provocare pentru chirurgul toracic. PECTUS EXCAVATUM (PE) Constă într-o deformare complexă a peretelui toracic anterior. Se constată un aspect de pâlnie, datorat depresiunii sternului și cartilajelor costale inferioare. De regulă, manubriul și primele două arcuri costale nu sunt afectate. Incidență. Etiologie După Ravitch [17], această malformație apare la 1/300 sau 1/400 din nou născuții vii, frecvent de la naștere sau în primul an de viață, accentuându-se la adolescență. Poate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin () [Corola-publishinghouse/Science/92097_a_92592]
-
Clavicula ("Clavicula") este un os lung, dublu curbat și pereche, care formează porțiunea anterioară a centurii scapulare. Este situată transversal între acromionul scapulei și manubriul sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și inferioară, și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea mediala a claviculei se articulează cu
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
sternului, la limita dintre torace și gât. Prezintă un corp (care are două fețe, superioară și inferioară, și două margini, anterioară și posterioara) și două extremități: extremitatea mediala (sternala) și extremitatea laterală (acromială). Extremitatea mediala a claviculei se articulează cu manubriul sternului și primul cartilaj costal formând articulația sternoclaviculara. Extremitatea laterală a claviculei se articulează cu acromionul scapulei formând articulația acromioclaviculara. Scheletul uman este format din două clavicule, care fac legătura cu sternul și omoplații. Prezintă două fete și două margini
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
acromioclaviculara. Scheletul uman este format din două clavicule, care fac legătura cu sternul și omoplații. Prezintă două fete și două margini: față superioară, fata inferioară, marginea anterioară și marginea posterioara. Este voluminoasa și prezintă o fată sternala destinată articularii cu manubriul sternal. Extremitatea laterală sau extremitatea acromială ("Extremitas acromialis") este mult mai mică decât cea sternala. Turtita puternic de sus în jos, alungita antero-posterior, ea se termină lateral cu o fată articulara acromială, destinată articularii claviculei cu acromionul scapulei. În tabel
Claviculă () [Corola-website/Science/317223_a_318552]
-
Extremitatea externă sau acromială este mult efilată în sens cranio-caudal fiind transformată într-o fațetă articulară pentru articularea cu una similară de la nivelul acromionului. Extremitatea internă sau sternală prezintă o fațetă articulară pentru articularea cu o suprafață corespondentă de la nivelul manubriului sternal. La acest nivelul se realizează și inserția fasciculul clavicular al mușchiului sternocleidomastoidian. OMOPLATUL (SCAPULA) Omoplatul este un os lat, pereche situat în partea posterioară și superioară a cutiei toracice. Corespunde, ca proiecție, de la primul spațiu intercostal la cea de-
ANATOMIE CAIET DE LUCR?RI PRACTICE by PAULA DROSESCU,?TEFAN TOADER () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84377_a_85702]
-
extremitas acromialis) este mult efilată în sens craniocaudal fiind transformată într-o fațetă articulară pentru articularea cu una similară de la nivelul acromionului. Extremitatea internă sau sternală (extremitas sternalis) prezintă o fațetă articulară pentru articularea cu o suprafață corespondentă de la nivelul manubriului sternal. La nivelul extremității interne se realizează și inserția fasciculul clavicular al mușchiului sterno-cleido-mastoidian. OMOPLATUL (SCAPULA) Omoplatul este un os lat, pereche situat în partea posterioară și superioară a cutiei toracice și corespunde ca proiecție de la primul spațiu intercostal la
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
intraarticulare) și sterno- costal radiat (lig. sternocostale radiatum). 5. Articulațiile intercondrale (articulations chondrosternales) Articulațiile intercondrale sunt diatroze planiforme realizate între extremitățile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VII, IX, X. 6. Sincondrozele sternale (synchondrosis manubriosternale) Sincondrozele sternale se realizează între manubriul și corpul sternului și între corpul și procesul xifoidian, care în general se osifică la o vârstă înaintată. ARTICULAȚIILE MEMBRULUI SUPERIOR (juncturae membri superioris) Articulațiile membrului superior pot fi împărțite din punct de vedere didactic în articulații ale centurii scapulare
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sindesmoza coracoclaviculară. 1. Articulația sternoclaviculară (articulatio sternoclavicularis) Este o articulație în sa ce unește extremitatea sternală a claviculei cu sternul și primul cartilaj costal - Figura 53. Suprafețele osoase care participă la realizarea articulației sunt: -din partea sternului: marginea laterală a manubriului sternal, concavă în sens frontal și convexă sagital; -din partea claviculei: extremitatea proximală a osului prin două fețe articulare, una verticală și alta orizontală care formează între ele un unghi diedru ce pătrunde în deschiderea realizată între fața articulară sternală
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Clavicula 3. Prima coastă 4. Liaamentul sterno-clavicular anterior 5. Liaamentul costo-clavicular 6. Liaamentul interclavicular La exteriorul capsulei, ca mijloc de întărire articulară, sunt dispuse ligamentele: - sternoclavicular anterior (lia. sternoclaviculare anterius) care unește extremitatea medială a claviculei cu fața anterioară a manubriului sternal trecând peste fața anterioară a capsulei articulare; -sterno-clavicular posterior (liasternoclaviculare posterius) este o structură foarte rezistentă situată pe fa]a posterioară și externă a capsulei articulare; - inter-clavicular (lia. sternoclaviculare interclaviculare) situat în porțiunea superioară a articulației; este format din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
situat în porțiunea superioară a articulației; este format din fibre superficiale, ce unesc extremitățile proximale ale celor două clavicule între ele (este considerat ca liaament propriu-zis), și din fibre scurte profunde ce unesc extremitatea sternală a claviculei cu cea a manubriului sternal; - costo-clavicular sau romboid (lia. costoclaviculare) se inseră pe primul cartilaj costal și se îndreaptă în sus spre impresiunea liaamentului costo-clavicular de la nivelul claviculei. 1. Marainea axilară a omoplatului 2. Acromionul 3. Procesul coracoidian 4. Clavicula 5. Liaamentul trapezoid din
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sentimentelor de tristețe, frică sau dispreț); - când mușchiul ia punct fix pe inserția de la nivelul mandibulei: ridică pielea gâtului și o împinge înainte. Inervația este realizată de nervul facial. MU ȘCHIUL STERNOCLEIDOMASTOIDIAN (m. sternocleidomastoideus) Originea: - capul medial, sternal este pe manubriul sternal; - capul lateral, clavicular este la nivelul porțiunii mediale a feței superioare a claviculei. Inserția terminală este pe: - fața laterală a procesului mastoidian; - linia nuchală superioară. Raporturile sunt: - superficial cu: pielea, pielosul gâtului și lama superficială a fasciei gâtului; - profund
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
laterală al gâtului. Mușchiul are acțiune în inspirul forțat. Inervația se produce de către ramura superioară a ansei cervicale a plexului cervical. MUȘCHIUL STERNOTIROIDIAN (m. sternothyroideus) Originea este pe linia oblică a cartilajului tiroid. Inserția terminală este pe: fața posterioară a manubriului sternal a cartilajului primei coaste. Raporturile mușchiului sunt: - la exterior: cu mușchiul sternohioidian; - acoperă: traheea și glanda tiroidă. Acțiunea este de a trage laringele în jos. Inervația provine din ansa cervicală a plexului cervical. MUȘCHIUL TIROHIOIDIAN (m. thyrohyoideus) Originea este
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
superficialis) Lama superficială a gâtului are forma unui manșon care înconjură tot gâtul. Inserția lamei superficiale a gâtului se realizează: - superior: de la protuberanța occipitală externă la protuberanța mentonieră; - inferior: de-a lungul inserției inferioare a celor doi mușchi sternocleidomastoidieni, pe manubriul sternal, claviculă, acromion și la nivelul spinei omoplatului. Lama superficială a gâtului dă prelungirile: - sternocleidomastoidianului, care este foița profundă a tecii acestui mușchi; - submandibulară, care împreună cu fascia propriuzisă formează loja pentru glanda submandibulară; - parotidiană, care împreună cu lama superficială delimitează loja
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
sternoclaviculară stângă, pentru a avea un traiect oblic spre dreapta, trecând anterior de nervul frenic stâng, nervul vag stâng, arterele subclaviculară și carotidă comună stângă, respectiv trunchiul arterial brahiocefalic, fiind plasat posterior de timus, mușchii subhioidieni ce se inseră pe manubriul sternal. Are o lungime mai mare, de 5-6 cm. Cele două trunchiuri venoase se unesc pentru a forma vena cavă superioară [4]. Perturbarea circulației venoase în unul din cele două trunchiuri, de cauze intrinseci (tromboze) sau extrinseci (compresiune, invazie tumorală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]