326 matches
-
de 325 de versuri "Bătălia de la Maldon" sărbătorește earl-ulu Byrhtnoth și oamenii lui care au pierit în lupta împotriva vikingilor în 991. Este considerat unul dintre cele mai frumoase, dar atât începutul cât și sfârșitul s-au pierdut, iar singurul manuscript a fost distrus parțial de un incendiu din 1731 (există însă o copie integrală). Tema principală a poemului este loialitatea ostașului față de domn și conducător, ceea ce este și una dintre temele centrale ale poeziei anglo-saxone. O cuvântare caracteristică și binecunoscută
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
adevărului” era popular în Anglia anglo-saxonă, această poezie fiind unul din motive. "Guthlac" erau de fapt două poezii despre Sfântul Guthlac, un sfânt englez din secolul al VII-lea, iar "Juliana" este povestea martirei virgine Juliana de Nicomedia. Parafrazări biblice „Manuscriptul Junius” cuprinde tre parafrazări din Vechiul Testament. Acestea erau rescrieri ale unor paragrafe biblice în limba engleză veche, nu neapărat o traducere, ci parafrazări, uneori în formă de poezie care avea valoare de sine stătătoare. Prima și cea mai lungă este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
cruce, unde crucea este personificată, ea putând astfel să vorbească. Visătorul se hotărăște să creadă crucea, visul terminându-se du o viziune a raiului. S-au păstrat și o serie de poezii-discuții. Cea mai lungă este "Iisus și Satana" din „Manuscriptul Junius”, care are ca temă conflictul dintre Iisus și Satana timp de 40 de zile în deșert. O altă poezie de acest fel este „Solomon și Saturn”, păstrată în mai multe fragmente de text. Saturn este portretizat ca un magigian
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
de nume. „Cartea Exeter” are o colecție de 95 de ghicitori. Răspunsul nu este dat, unele dintre ele sunt cunoscute și sunt folosite și în ziua de astăzi, dar unele au răspuns necunoscut. Există și versuri scurte scrise pe marginea manuscriptelor, care dau sfaturi practice. De exemplu, sfaturi ca să nu-ți moară animalele, ce trebuie făcut dacă nașterea este întârziată, apicultură etc. Cel mai lung este cunoscut sub numele de "Nine Herbs Charm" („Efectul miraculos al 9 plante medicinale”). și este
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Blickling", din „Cartea Vercelli”, care au fost datate în secolul al X-lea. În afară de hagiografiile scrise de Ælfric, mai există unele despre sfântul Guthlac în „Cartea Vercelli”, despre viața Margaretei de Antioka, și despre viața Sfântului Chad de Mercia. În manuscriptul sunt 4 biografii: Cei șapte tineri din Efes, "Sfânta Maria din Egipt", "Sfântul Eustaciu" și "Sfântul Eufrosin". Există multe traduceri anglo-saxone din Biblie. Ælfric a tradus primele 6 cărți din Biblie ("Hexateuch"). Există și o traducere a Evangheliilor, dar cea
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
care sunt reguli sau calcule pentru stabilirea festivalelor religioase, sau tabele pentru calculul mareelor sau al fazelor lunii. În „Codexul Nowell” se găsește textul "The Wonders of the East", care conține o hartă a lumii și alte ilustrații. În același manuscript se găsește și "Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot fi numite "Herbarium
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
mareelor sau al fazelor lunii. În „Codexul Nowell” se găsește textul "The Wonders of the East", care conține o hartă a lumii și alte ilustrații. În același manuscript se găsește și "Scrisoarea lui Alexandru către Aristotel". Deoarece acesta este același manuscript care conține și Beowulf, unii cercetători cred că ar putea fi o colecție de descrieri de locuri și ființe exotice. Ca texte medicale pot fi numite "Herbarium" de Lucius Apuleius Platonicus, cu ilustrații, găsit împreună cu "Medicina de Quadrupedibus". O altă
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
Leech book" dein secolul al X-lea, care descrie plante, plante medicinale și unele tratamente chirurgicale. O a treia colecție este "Lacnunga" cu descrieri de protecție magică, invocații și magie albă. Texele juridice constituie o mare și importantă parte a manuscriptelor. În secolul al XII-lea ele au fost adunate în două colecții, "Textus Roffensis". Ele includ legile regale, începând cu cele ale lui Aethelbert de Kent și texte care au ca temă diferite lucruri sau locuri din țară. Un exemplu
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
a dispărut odată cu invazia și cucerirea normandică din 1066. Multe predici și opere au fost citite și folosite până prin secolul al XIV-lea, ele continuând să fie catalogizate și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile mănăstirești, manuscriptele au fost adunate de învâțați și cercetători. Printre ei au fost Laurence Nowell, Matthew Parker, Robert Bruce Cotton și Humfrey Wanley, de la care se trag numele unor manuscripte. În secolul al XVII-lea a început o tradiție de a compila
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
și organizate. În timpul reformării din Anglia, când s-au răspândit bibliotecile mănăstirești, manuscriptele au fost adunate de învâțați și cercetători. Printre ei au fost Laurence Nowell, Matthew Parker, Robert Bruce Cotton și Humfrey Wanley, de la care se trag numele unor manuscripte. În secolul al XVII-lea a început o tradiție de a compila dicționare literare și referințe despre literatura anglo-saxonă. Primul care a făcut acest lucru a fost William Somner, care a scris "Dictionarium Saxonico-Latino-Anglicum" (1659). Lexigograful Joseph Bosworth a început
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
secolului al XIX-lea au căutat să găsească o cultură națională (naționalism romantic) și s-au interesat cu preponderență de literatura anglo-saxonă. Engleza veche a devenit astfel un obiect de studiu la universități. După cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest domeniu numită "Catalogue of Manuscripts Containing Anglo-Saxon", iar până prin 1980 toate manuscriptele anglo-saxone fuseseră publicate în engleza nouă. Datorită
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
După cel de al Doilea Război Mondial manuscriptele în sine au atras atenția cercetătorilor. În anul 1957 Neil Ker, un paleograf, a publicat o carte de căpătâi în acest domeniu numită "Catalogue of Manuscripts Containing Anglo-Saxon", iar până prin 1980 toate manuscriptele anglo-saxone fuseseră publicate în engleza nouă. Datorită prelegerilor sale din 1936, J.R.R. Tolkien, cunoscut ca scriitor de literatură fantastică, este creditat cu crearea unei mișcări de a privi engleza veche ca temă a teoriei literare. Aceste prelegeri au fost publicate
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
O mahonă poate fi : În manuscriptul lui Ioan Skylitzes, termenul grecesc Μαχώνη ("mahoni") provine de la verbul μάχη ("mahi", lupta) ; cuvântul a fost preluat în limbile turcă ("mavuna", "mavna"), arabă ("mă'unăh" ), italian ("maona"), română ("mahonă"), bulgară, rusă și ucraineană ("Махонъ"). În Marea Neagră, desemnează mari bărci maritime
Mahonă () [Corola-website/Science/302964_a_304293]
-
care descrie istoria anglo-saxonilor de la creștinzarea Angliei până la mijlocul secolului al XII-lea. Analele au fost scrise prima dată la sfârșitul secolului al IX-lea, probabil la Wessex, în timpul domniei regelui Alfred cel Mare. S-au făcut copii multiple ale manuscriptului, care apoi au fost distribuite mănăstirilor din Anglia, acestea fiind apoi completate cu date noi de către acestea. Este prima istorie a unei țări vest-europene în limba maternă. Au supraviețuit 6 exemplare complete, plus 2 fragmente.
Cronica anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318188_a_319517]
-
am păstrat secret de când am plecat de acasă!" Aceasta este o referire directă la opera lui Wells "The Chronic Argonauts", cea care a fost ulterior dezvoltată în "Mașina timpului", în care inventatorul mașinii este numit Dr. Moses Nebogipfel. "The Hartford Manuscript", altă continuare a "Mașinii timpului", îl numește pe călător Robert James Pensley. "Doc Savage: His Apocalyptic Life" de Philip José Farmer îl numește pe călătorul temporal Bruce Clarke Wildman. Seria BD "The Rook" îl numește pe călătorul temporal Adam Dane
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
II, "Păresimile", Edițiunea Academiei Române, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1899, III+310 p. 21. "Poesii poporale despre Avram Iancu"," adunate și publicate de...", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, IV+103 p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina", "Partea I. Inscripțiunile de pe manuscriptele și cărțile din districtul Câmpulungului", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, II+112 p. 23. "Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei", Academia Română, Institutul
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
București, 1899, III+310 p. 21. "Poesii poporale despre Avram Iancu"," adunate și publicate de...", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, IV+103 p. 22. "Inscripțiuni de pe manuscripte și cărți vechi din Bucovina", "Partea I. Inscripțiunile de pe manuscriptele și cărțile din districtul Câmpulungului", Editura autorului, Societatea tipografică bucovineană în Cernăuți, Suceava, 1900, II+112 p. 23. "Portretul lui Miron Costin, mare logofăt și cronicar al Moldovei", Academia Română, Institutul de arte grafice "Carol Göbl", București, 1900, cu o stampă
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
conform Meditațiilor Anei Ecaterina Emmerich." Apoi Bretano a pregătit pentru publicare " Viața Preafericitei Fecioare Maria după Viziunile Anei Ecaterina Emmerich" , dar a murit în 1842. Cartea a fost publicată postum în 1852 la München. Preotul catolic Karl Schmoger a editat manuscriptele lui Brentano și din 1858 până în 1880 a publicat cele trei volume ale cărții "Viața Domnului Nostru". În 1881 a urmat o ediție ilustrată și o biografie a Anei Ecaterina Emmerich în două volume, care a fost republicată în mai
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Athos și retras apoi la mănăstirea de la Partoș. Muzeul deține 3.000 de cărți bisericești rare, peste 800 de icoane și picturi, peste 130 de obiecte bisericești, 10 artifacte de metal prețios, 10 veșminte, un templu, etc. Aici se găsesc manuscripte românești timpurii precum „Noul Testament de la Bălgrad” din 1648 sau „Cazania lui Varlaam” din 1643. Latura subsolului dinspre altar cuprinde necropola mitropoliților Banatului.
Catedrala Mitropolitană din Timișoara () [Corola-website/Science/301562_a_302891]
-
books and poems have been translated by many hands, including Jane Zielonko, Peter Dale Scott, Robert Pinsky and Robert Hass. În November 2011, Yale University hosted a conference on Miłosz's relationship with America.[19] The Beinecke Rare Book and Manuscript Library, which holds the Czesław Miłosz Papers,[20] also hosted an exhibition celebrating Miłosz's life and work, titled Exile aș Destiny: Czeslaw Milosz and America. 2011 was deemed "The Milosz Year," which culminated în a large conference în Kraków
Cselav Miłosz () [Corola-website/Science/329247_a_330576]
-
sunt fragmentare și sunt din ultima parte a epocii Heian (794-1185), primele texte complete datând din evul mediu japonez (sec. al XII-lea—sec. al XVI-lea). Cu toate ca Murasaki Shikibu este considerată a fi autorul, faptul că nu există nici un manuscript holografiat și nici detalii despre autor, înseamnă că nu poate fi dat un răspuns neechivoc referitor la autor, dar pe baza lucrării "Murasaki Shikibu Nikki" („Jurnalul Murasaki Shikibu”) poate fi stabilit că cel puțin o parte din român a fost
Genji monogatari () [Corola-website/Science/298872_a_300201]
-
carieră în preoție, alegând să se angajeze ca preceptor al familiei președintelui Consiliului de război din Stuttgart, von Hügel. Educarea celor doi fii ai acestuia îi lăsau însă suficient timp liber pentru proiectele lui literare. În aprilie 1825 a terminat manuscriptul primului almanah de povești, iar în august i-a apărut "Mitteilungen aus den Memoiren des Satan" („Comunicări din memoriile Satanei”), lucrare care a stârnit imediat interesul publicului. În același an a publicat "Der Mann im Mond oder der Zug des
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
Historiens des Croisades", realizată de Académie des inscriptions et belles-lettres, utilizează o versiune diferită a cronicii "Eracles", cunoscută sub numele de "Colbert-Fontainebleau Eracles". De asemenea, mai există un manuscris mai redus ca dimensiuni, cunoscut ca There is also a shorter manuscript known as the "abrégé", și un "Florentine Eracles" aflat la Biblioteca Laurentina din Florența, care are o secțiune unică pentru anii 1191-1197 și o continuare până la anul 1277. Textul cunoscut sub denumirea de "Cronica lui Ernoul și Bernard Trezorierul", editată
Ernoul () [Corola-website/Science/324434_a_325763]
-
își are originile în vechea Arabie și Yemen, India antică, Asia Minor, vechea Persie (în special Imperiul Sasanid, Egiptul Antic, mitologia din vechea Mesopotamie, vechea Sirie și povestirile populare medievale arabice din era Califatelor, în ciuda faptului că cel mai vechi manuscript arabic datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană: هزارافسانه lit. "O mie de povești"). Compilatorul
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
Recollections of the Arabian Nights - Recolecții ale nopților arabe" (1830) și cel al lui William Wordsworth "The Prelude - Preludiul" (1805). "The Book of One Thousand and One Nights - Cartea celor O mie și una Nopți" are un ciudat verișor: "The Manuscript Found in Saragossa - Manuscrisul din Saragossa", de Jan Potocki. Un nobil polonez din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, ce călătorește în Orient pentru a căuta ediția originală a celor "1001 Nopți"fără rezultat. Întorcându-se în Europa
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]