163 matches
-
marcată de predominarea economiei naturale, de lentoare a încropelilor instituțional-statale, de legislație, de cultură materială și spirituală. Odată întărite structurile politice statale s-au cristalizat și instituțiile prin intermediul cărora societatea și-a difuzat cu precădere valorile culturale : școala și cartea, manuscrisă sau tipărită. Ele au fost precedate de dezvoltarea statală, a vieții economice și de habitat, de simțitoare creștere demografică dar și stratificare socială, de intensificare a comerțului și a relațiilor diplomatice în spațiul extra și intra - carpatic. Toate aceste transformări
ŞTIINŢA DE CARTE LA RUCĂR ÎN SEC. XIV-XVI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340803_a_342132]
-
bine motivate a solicitantului; ... d) colecția de carte bibliofilă și manuscrise este accesibilă cercetătorilor, cadrelor didactice, doctoranzilor și studenților care elaborează lucrări de licență sau pentru realizarea unor seminare speciale în condițiile prevăzute la lit. c) ; ... e) colecția de manuscrise/scrisori manuscrise este accesibilă cercetătorilor și studenților din anii superiori prin intermediul copiilor electronice realizate la cerere, în termen de cel mult 48 de ore, în condițiile prevăzute la lit. c) ; ... f) colecțiile de carte bibliofilă și manuscrise pot fi consultate numai
REGULAMENT din 27 iunie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/285343]
-
Privire politicească a Evropii toate din anul 1825 de Pierre d’Herbigny, studiu analitic incluzând observații și comentarii asupra situației socio-economico-politice a continentului. Dincolo de interesul cunoașterii propriu-zise a unor astfel de scrieri, traducerile lui C., cu toate că au circulat în versiune manuscrisă, au contribuit la o relativă limpezire a personalității limbii române, prin efortul de găsire a unor corespondențe lexicale convenabile, într-o vreme când limba țării era prea puțin folosită ca mijloc de exprimare literară și artistică. C. este și autor
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
crede că mitropolitul ar fi intervenit, înrâurind nemijlocit planul și stilul arhitectural original (prin proporțiile insolite și armonioase, gustul subtil, tinzând la spiritualizarea elementelor decorative) al ctitoriei sale de la Dragomirna, lăcaș pe care îl va înzestra cu capodopere de artă manuscrisă și miniaturistică, semnate de el însuși, alături de pleiada de artiști formați aici. Majoritatea, cu destin accidentat; se mai păstrează circa 27 dintre aceste manuscrise rare: în țară, câteva, sau în biblioteci din Rusia, Germania, Polonia, Austria. Rigoarea compozițiilor, fantezia plastică
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
sincer și total, și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă fără sforțări a treia dimensiune.” Colecțiile de b. populare românești, începând cu însemnarea manuscrisă Istoria unui voinic înțălept întrebându-se din ponturi cu o fată de împărat (1797) și terminând cu înregistrările sonore, realizate în ultimele decenii și aflate în arhivele institutelor de cercetare, reprezintă un corpus uriaș de texte, mărturisind extrema bogăție a
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
spirituale, C. a intrat în polemici deschise cu unii cărturari ruși conservatori. Urmare a unei astfel de controverse este lucrarea Loca obscura in catechisi... [Locuri obscure în catehism...], tradusă în rusește de secretarul său și pusă în circulație în formă manuscrisă. Se aduceau aici corective de ordin teologic, în principal, dar și pe probleme de pedagogie, la cartea Prima învățătură a copiilor (1720), semnată de episcopul rus Th. Prokopovici. Ultima carte, construită astfel încât să servească informării asupra specificului vieții turcilor, a
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
și suferința din lumea modernă sînt exprimate în modul cel mai convingător în forma personală a romanului. Romanele lui Kafka oferă niște exemple deosebit de semnificative pentru această corespondență dintre formă și conținut 361. Transpunerea formei la persoana întîi din versiunea manuscrisă a primului capitol al romanului Castelul al lui Kafka la persoana a treia din forma publicată poate fi interpretată ca o transformare a eroului său K. dintr-un personaj-narator într-un personaj-reflector. Ca personaj-reflector, K. este eliberat de cererea cititorului
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
la Blaj (1847-1848, 1850-1851). În timpul revoluției a fost închis la Alba Iulia. Din 1838 M. este unul dintre cei mai activi colaboratori la publicațiile lui Timotei Cipariu și G. Barițiu, cu care era și bun prieten. Debutase însă în foaia manuscrisă „Aurora”. Articolele pe teme educative sau politice și încercările literare sunt fie semnate cu numele său (uneori scris Many), fie cu pseudonimul Aurelie Ardeleanu, fie cu diverse abrevieri ale numelui sau pseudonimului. A publicat îndeosebi la „Foaie pentru minte, inimă
MANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287981_a_289310]
-
decât cele vechi. După această versiune sau după altele, au urmat numeroase alte ediții, știut fiind că încă în prima jumătate a secolului al XIX-lea are loc o „preluare de către edițiile tipărite a funcțiilor tradiției manuscrise a lucrării, tradiție manuscrisă care, practic, își încetează, astfel treptat, existența” (Liviu Onu). Primele două cărți din Mântuirea păcătoșilor sunt tipărite (în traducerea lui Chiril Lambrino) în 1893, apoi în 1911 și în 1939. În Niebo novoie se găsește în formă scurtă Povestea Genovevei
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Nicolae Spătarul (Milescu). O chestiune de parternitate, SCL, 1989, 2; Liviu Onu, Considerații pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
pe marginea paternității unei versiuni românești a „Mântuirii păcătoșilor”, AAR, memoriile secțiunii literare, t. XI, 1989; Liviu Onu, Manuscrise „regăsite”, SCL, 1990, 4; Liviu Onu, Din tradiția manuscrisă a traducerii românești a „Mântuirii păcătoșilor”, RITL, 1991, 3-4; Liviu Onu, Tradiția manuscrisă a unei sinteze europene la români în secolele al XVII-lea-al XIX-lea. „Mântuirea păcătoșilor” („Amartolon Sotiria”), București, 2002. C.V.
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
și Repere în etnologia românească (2002). În 1959 a început redactarea tratatului academic Istoria literaturii române, sub conducerea lui G. Călinescu ieșind doar primul volum. Pentru G. Călinescu, continuitatea valorilor literaturii noastre a constituit o preocupare constantă. Într-o pagină manuscrisă din iunie 1949, el atrăgea atenția Academiei cum că de la „barca” forului academic lipsesc „pânze și catarge”, numind pe Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Barbu, Lucian Blaga, Hortensia Papadat-Bengescu, Al. A. Philippide, Ionel Teodoreanu, Mihai Codreanu, Cezar Petrescu, V. Voiculescu
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
de lectură ale lui D. - atente, uneori ușor amuzate, ironice, naive câteodată, dezvăluind însă, cel mai adesea, un cititor pătrunzător. Mitropolitului i s-ar datora și o traducere din limba greacă a cronografului lui Matei Kigalas, transmisă, într-o copie manuscrisă de la 1732, sub titlul Hronograf al împăraților. Nouă adunare de osebite istorii. Conform unei ipoteze mai noi, D. ar fi autorul de fapt al versiunii românești a cronografului lui Kigalas, atribuită lui Pătrașcu Danovici (însoțită, în unele copii manuscrise, de
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
voievozii-ctitori, începând cu Dragoș, „descălecătorul”, urmând cu cei din neamul Mușatinilor, până la „Ștefan cel Bun” cu fiii săi Bogdan și Rareș, și neuitând pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
dauna averii de „pre lume”, strânsă în deșert, și epigrama la psalmul 132, elogiind pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
practice decât dogmatice, care nu erau însă gândite ca un comentariu complet și continuu al evangheliei (prima se referă la Luca 2, 1). Din textul grec au rămas numai serii de fragmente și trei omilii complete care au o tradiție manuscrisă proprie (omiliile 3, 4, 51). S-a păstrat, în schimb (cu lacune limitate) o traducere siriană cuprinzând 156 de omilii, destul de servilă, efectuată în secolul al șaselea sau al șaptelea. Polemica explicită cu Nestorios impune anul 429 ca terminus post
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din 542 și îl atribuie lui Chiril. Absența termenilor tehnici specifici polemicii antinestoriene ne-ar obliga să-l plasăm în cadrul producției timpurii a lui Chiril; G.M. de Durand a adus însă argumente solide contra autenticității tratatului, bazate atât pe tradiția manuscrisă cât și pe analiza textului (în special: folosirea ousia în sens cristologic, necunoscut de Chiril; acceptarea titulaturii de Christotokos pe care Chiril o respinge). BIBLIOGRAFIE Ediții: Contra blasfemiilor lui Nestorios: ACO I, 1, 6, pp. 13-106. Despre dreapta credință, lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisorile și edițiile lor în CPG III, n. 5301-5411. Epistolele păstrate în colecțiile sinodale sunt publicate în ediții critice în ACO I. Unele din cele mai importante ca și o ediție a scrisorilor referitoare la antropomorfiți alcătuită pe o bază manuscrisă mai amplă decât aceea a lui P.E. Pusey (S.P.N. Cyrilli archiepiscopi Alexandrini in D. Joannis evangelium, cit., III, pp. 545-607), se găsesc cu o trad. în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu o trad. în engleză, o consistentă introducere și note, în L.R. Wickham, Cyril of Alexandria. Select Letters (Oxford Early Christian Texts), Clarendon Press, Oxford 1983. h) Principalele scrieri neautentice Printre scrierile atribuite în mod fals lui Chiril de tradiția manuscrisă pot fi amintite două tratate: Despre Sfânta și însuflețitoarea Treime și Despre întruparea Domnului, publicate în 1833 de către Angelo Mai pe baza unui manuscris din secolul al XV-lea care le atribuia lui Chiril (atribuire deja atestată de Eutimios Zigabenos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Basilius), și altele au fost publicate ulterior sau sunt încă inedite. Nu există consens în privința chestiunii autenticității: nr. 38 (despre pogorârea Mântuitorului contra iudeilor) și 41 (lauda Sfântului Ștefan) sunt considerate false din rațiuni de stil și de tradiție manuscrisă; și 39 (despre Buna-Vestire) este îndoielnică, poate este a lui Basilius din Cezareea. Aproape toate omiliile tratează teme biblice, primele 17 referindu-se la Vechiul Testament, 18-37 la cel Nou; 39-41 au fost rostite cu ocazia unor sărbători bisericești. Excepție face
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisoare adresată lui Acacius de Constantinopol, iar în istoria lui „Zaharia Retorul” (cf. aici, pp. ??? sq.), o epistolă către Fravitas, succesor proaspăt ales al lui Acacius (489) în care respinge hotărârile conciliului de la Calcedon. 15. Eusebiu de Alexandria O tradiție manuscrisă greacă foarte confuză (bogată în variante și chiar în redactări diferite ale unor texte) conține o serie de 22 de discursuri sau instrucțiuni precedate de o biografie a presupusului lor autor, Eusebiu de Alexandria, scrise de călugărul Ioan, secretarul său
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de un exemplu evident de legătură strânsă între materiale apocrife și omiletică. Unele discursuri sunt atribuite și altor autori: Eusebiu din Emesa, Ioan Hrisostomul, însă apartenența la corpusul preudoeusebian este probabil originară. Pe de altă parte, așa cum am spus, tradiția manuscrisă este complexă; există mai multe redactări chiar în greacă ale unor discursuri (13, 14, 15, 16); multe altele prezintă versiuni în latină (15, 16, 17), armeană, georgiană, slavă veche; foarte bogată este tradiția numărului 16 privind respectarea duminicii. Deși limba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
2, col. 2097-2103; A. Schmid, Die Christologie Isidors von Pelusium, Paulusverlag, Freiburg in d. Schweitz 1948. D) Palladius. Istoria călugărilor din Egipt Istoria Lausiană se numește astfel pentru că este dedicată lui Lausus, șambelanul împăratului Teodosius al II-lea. În tradiția manuscrisă această operă se prezintă sub trei forme. O formă lungă conține în interiorul său o altă scriere, Istoria călugărilor din Egipt, care până la sfârșitul secolului al XIX-lea putea fi citită separat numai în traducerea latină făcută de Rufin din Aquileia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține și Fotie (Biblioteca, codex 96) și cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are loc după moartea lui Ioan Hrisostomul între un episcop oriental al cărui nume e omis și diaconul roman Teodor; episodul intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în urma unui raid în Epir efectuat între 467 și 474 (Marrou). Dintre operele sale, cea mai importantă este intitulată O sută de capitole gnostice, cunoscute, de obicei, și ca O sută de capitole despre perfecțiunea spirituală; o foarte bogată tradiție manuscrisă atestă marele ..... de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, adică al culegerilor de maxime organizate în secțiuni de câte o sută, gen ilustrat de Evagrie Ponticul prin Capitolele gnostice (6 x 90
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]