194 matches
-
revine țărănimii sărace, omnipotentă, radicală, consecventă, care trebuie să fie vârful de lance; succesul trebuie asigurat de ocuparea terenurilor agricole și organizarea lor în comune agrare, care să cointereseze și să stimuleze participarea acestei clase sociale numeroase. Și doctrina militară, maoistă, insistă asupra ideii că, în caz de război, trebuie mai întâi să acaparezi pământul agricol, să-l înfometezi pe dușman, în vreme ce sovieticii cred, dimpotrivă, că-i important ca prima lovitură să vizeze și să lichideze centrele industriale ale inamicului, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca prima lovitură să vizeze și să lichideze centrele industriale ale inamicului, ca, astfel, să-i paralizezi industria de armament... Sovieticii interveni Miu într-un studiu, pe care l-am citit în faza maximă a conflictului chino-sovietic, îi atacau pe maoiști că au "terfelit" concepția marxistă cu elemente tradiționale de factură confucianistă... Care-i opinia dumneavoastră?, întrebă el. În aparență, lucrurile sunt simple, logice, în principiu. Maoismul susține că în prima ei fază revoluția trebuie să lichideze din exterior exploatarea națională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tensiuni intraindividuale. Aceste tensiuni, identificabile la toate nivelurile socialului, provocate de raportul politic-specific, pot lua uneori forma mișcărilor extrem de violente, cum e cazul revoluției culturale chineze, când confruntarea avea loc între „roșii” și „experți”. „Roșii” erau adepții totali ai doctrinei maoiste, care presupune subordonarea politică severă, în timp ce „experții” sunt valorizatorii competenței profesionale. Confruntarea s-a soldat cu întemnițarea și reeducarea în mediul rural a acestora din urmă, iar în plan economic, cu o puternică recesiune. Două ideal-tipuri Pornind de la analizele focalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
s... nu fie evidente. Mult... vreme istoriografia oficial... a pus mai ales accentul pe carismă lui Țîțo sau a lui Hodja, pe reprezentativitatea național... a partizanilor și pe calitatea armatei lor, instrument militaro-politic de o mare eficacitate, comparabil cu armata maoist.... Ast...zi se observ... la istorici trei tendințe clare: o mai bun... cunoaștere a celorlalte forțe ale rezistenței albaneze și iugoslave, În special a mișc...rîi sîrbe conduse de Draza Mihailovici; o reevaluare a ajutorului acordat de anglo-americani, Începînd din
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Aceast... strategie s-a dovedit a fi corect..., deoarece reușită regimului iugoslav, Începînd cu anii ’50, a trezit un interes viu În celelalte state comuniste est-europene, În special În Polonia și Ungaria. A fost nevoie de Întreaga ostilitate a Chinei maoiste și de intervenția țancurilor sovietice În Budapesta, În toamna anului 1956, pentru a curma aceast... admirație. „Titoismul” a fost din nou vînat atunci, dar de data aceasta pentru c... reprezenta o versiune concurent... atractiv... a comunismului, atît din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Titoismul” a fost din nou vînat atunci, dar de data aceasta pentru c... reprezenta o versiune concurent... atractiv... a comunismului, atît din punct de vedere economic, cît și pe planul politicii externe. În urmă schismei din anii ’60, tab...ra maoist... - preluînd metodele staliniste - l-a folosit pentru a Începe nouă să vin...toare de vr...jitoare revizioniste. Un semi-succes În Finlanda Contrastul dintre abordarea problemei iugoslave și a celei finlandeze de c...tre Stalin este unul aproape total. Cu cît
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
anii stalinismului, hrușciovismului sau brejnevismului. Au existat, e drept, divergențe - și nu Întotdeauna neglijabile -, dar acestea nu au pus niciodată la Îndoială situația României ca țară parte a blocului politico-militar bazat pe doctrina marxist-leninistă. Fie el cu afinități staliniste sau maoiste (În ultimii ani ai lui Dej), fie de inspirație hrușciovistă (În primii ani ai lui Ceaușescu), castristă, nord-coreeană, Îndreptat spre colaborarea cu socialismul arab sau cu regimurile de sorginte ce au luat forma celor mai crude dictaturi (regimul lui Pol
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
arta lui de a fi mereu actual, mai curând decât de felul de a se îmbrăca. Ceea ce spunea avea, de fapt, prea puțină importanță, căci în cursul deja lungii sale vieți de flecar care spune adevăruri, fusese rând pe rând maoist, comunist, anticomunist, liberal, antiburghez, deși trăia în cartierul cel mai burghez, apărase toate cauzele și contrariul lor, dar mai cu seamă știa ce trebuie să spună pentru a trece drept contestatar, revoluționar, căutător, chiar și spunând banalități pe care avea
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mult mai mult până când China va avea un impact apropiat celui de care se bucură acum Statele Unite."102 În anii '50 numele Asiei era asociat sărăciei și foametei. La un moment dat, prin anii '60, cu jachetele Nehru și revoluția maoistă, a existat o infatuare politică de scurtă durată în Vest. După cum cânta John Lennon la apogeul mișcării împotriva războiului: Dacă mergi purtând imaginea președintelui Mao, n-o să-ți meargă nicicum, cu nimeni."103 Adevărata renaștere a Asiei a început odată cu
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
doctor în științe istorice și politice, cercetător principal la CNRS, profesor, autor a numeroase lucrări și articole asupra comunismului și a extremelor europene. Momente cruciale: 1988-1991: Prăbușirea sistemului mondial comunist • Asasinat politic; Spionaj; Informare/Dezinformare; Khmerii roșii; Luptă armată; Maoism/maoiști; Zidul Berlinului; Partidul Stângii Europene; Poliție politică; Postcomunism; Terorism. JEAN-LOUIS PANNÉ, istoric, a colaborat cu Boris Souvarine și cu Franșois Furet. Este autorul lucrării Boris Souvarine, le premier dîsenchantî du communisme (Boris Souvarine, primul vindecat de comunism [Robert Laffont, 1993
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
criza partidelor de stânga tradiționale, îndeosebi comuniste. PC sunt din ce în ce mai marginalizate, cu excepția celui din Uruguay acesta fiind bine integrat în Frente Amplio și ocupând un minister. Aceasta este cadrul general de criză în care au loc unele convulsii de natură maoistă în Peru și în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai multe PC, ca de exemplu în Brazilia unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Frente Amplio și ocupând un minister. Aceasta este cadrul general de criză în care au loc unele convulsii de natură maoistă în Peru și în Mexic. Din cauza pierderii de prestigiu suferite de URSS, în anii 1960 s-au produs sciziuni maoiste în mai multe PC, ca de exemplu în Brazilia unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în Peru, alături de PC peruan-unitar, apare în 1964 și PCP Bandera roja, a cărui aripă radicală, condusă de universitarul Abimael Guzman
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unde PC brazilian marxist-leninist s-a impus în fața partidului ortodox. în Peru, alături de PC peruan-unitar, apare în 1964 și PCP Bandera roja, a cărui aripă radicală, condusă de universitarul Abimael Guzman, constituie PC Sentero luminoso, de la o expresie cu rezonanță maoistă preluată din scrierile lui Mariategui. Intensa lui activitate teroristă*, care se desfășoară între 1980 și 1992, din Sierra Centrale până în împrejurimile Limei, provoacă moartea a zeci de mii de persoane de toate condițiile și convingerile - cu responsabilitatea, ca și în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provoacă moartea a zeci de mii de persoane de toate condițiile și convingerile - cu responsabilitatea, ca și în Columbia, a armatei și a organizațiilor paramilitare. Arestarea lui Guzman și a locotenenților săi pune capăt vărsărilor de sânge. Nu mai puțin maoistă ca inspirație este experiența mexicană a Armatei Zapatiste de Eliberare Națională (EZLN) care, sub conducerea „vice-comandantului Marcos” - Rafael Guillen purtând întotdeauna cagulă - îmbină militarizarea comunistă și indigenismul propriu statului Chiapas pentru ca, după o îndelungată pregătire, să provoace o surpriză prin
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a datoriilor internaționale al Argentinei și Ecuadorului. Practică o politică de deschidere față de toate țările ostile Statelor Unite, îndeosebi față de Iran și de China*. Crezându-se amenințat de o intervenție americană, el se pregătește de un „război al poporului” de inspirație maoistă, dar se înarmează masiv și pe plan convențional - avioane și rachete de origine rusă, deservite de specialiști cubanezi. și Bolivia s-a angajat pe calea construirii socialismului, dar după un model mult mai democratic de când, în decembrie 2005, reprezentantul Mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau democrat-conservatoare, mișcarea din Mai ’68* reaprinzând fervoarea revoluționară, ocazionează emergența unui virulent anticomunism de stânga. Cu deosebire în Franța și în Portugalia (aici, cu Revoluția garoafelor*), PC prosovietice, criticate până acum de troțkiști, se văd atacate în prezent de maoiști* și de curentele anarhiste. Sunt uneori vizate și de terorism - cazul Brigăzilor roșii din Italia. începând din 1974, odată cu publicarea Arhipelagului Gulag a lui Alexandr Soljenițîn, și cu dezvăluirile asupra sistemului concentraționar*, anticomunismul se alătură luptei disidenților*. Moartea, în 1976
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează atacurile lor contra regimului democratic calificându-l ca fascist, iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
iar Fracțiunea Armata Roșie din Germania sau Brigăzile Roșii din Italia vor face la fel pentru a justifica terorismul*. Alții își îndreaptă argumentația contra comuniștilor: anarhiștii* au denunțat de timpuriu „fascismul roșu” (Voline, 1934), în vreme ce, în anii 1970, unele organizații maoiste califică partidele prosovietice ca fiind „social-fasciste”. ANTIIMPERIALISM CONTRA IMPERIALISMULUI, STADIUL CEL MAI îNALT AL CAPITALISMULUI Lupta antiimperialistă a fost una din axele majore ale ideologiei marxist-leniniste și ale strategiei sistemului comunist mondial. Centrată pe Europa, după primul război mondial, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
riscă să favorizeze o preluare a ștafetei de către imperialismul american? Nu mai puțin stânjenitoare sunt pretențiile Chinei* de a se afirma ca lider natural al „luptei popoarelor” Această tentativă i-a făcut pe guvernanții de la Beijing - urmați imediat de grupurile maoiste* din lumea întreagă - să denunțe în regimul „noilor țari” de la Moscova „social-imperialismul” - ceea ce a dus la apropieri diplomatice neașteptate. Pentru că, dacă în anii 1970, URSS devenise pentru China „dușmanul principal”, dislocarea frontului antiimperialist presupunea o apropiere de SUA și de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
contra linșajelor. Până la frontul popular* acest separatism teritorial este integrat în programul PCA și este apărat și de Troțki*, care face din „problema negrilor” o chestiune națională. Tematica autoapărării reapare în 1966, odată cu crearea Black Power Party, grupare de orientare maoistă*, față de care PCA oscilează între condamnare și entrism (integrarea membrilor). El își renovează imaginea antirasistă inițiind o campanie de solidaritate mondială cu Angela Davis, una din membrele de culoare ale conducerii sale, arestată în 1970; de această campanie vor profita
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și evocă, în februarie 1956, „noua fază a istoriei lumii, prevestită de Lenin, în cursul căreia popoarele din Orient vor juca un rol decisiv pentru viitorul universului”. Izbucnirea conflictului chino-sovietic* la începutul anilor 1960 ruinează această politică „Marea schismă” dintre maoiști* și „revizioniști” se traduce prin divizarea profundă a mișcării comuniste internaționale*, fiecare partid fiind obligat să se alinieze pe pozițiile URSS sau ale Chinei, fapt care provoacă sciziuni în sânul PC din Filipine, Birmania, India și Indonezia. Iar înspre final
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
istorie a bolșevismului publicând un Tratat de istorie a Partidului Comunist Bolșevic al Uniunii Sovietice care, tradus în numeroase limbi, va fi, până în 1953 - și pentru unii, și multă vreme după aceea - „biblia” comuniștilor din lumea întreagă, iar apoi a maoiștilor*. LEONID ILICI BREJNEV Născut în decembrie 1906 într-o familie de muncitori ruși din Ucraina, Leonid Brejnev absolvă cursurile unei școli medii tehnice. Muncitor metalurgist în 1921, el intră în Komsomol iar, între 1923 și 1927 studiază într-un institut
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
incapabil de așa ceva, atât din cauza totalei sale lipse de experiență în problemele economiei moderne, cât și a conflictelor care amenințau țara la marginile ei. Va fi nevoie de aproape jumătate de secol pentru ca RPC să se degajeze de un totalitarism maoist de mai mică sau de mai mare intensitate pentru a se alătura economiilor de piață, continuând în același timp să evolueze în limitele unui regim autoritar. Propunerea făcută în 1949 de către Stalin* ca PCC să se mulțumească într-o primă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
raporturile dintre putere și masele populare, ea antrenează mai multe diviziuni, mai multe nenorociri, mai multă sărăcie și o indiscutabilă slăbire în fața URSS. După eșecul devastator al Marelui Salt înainte, cel al Revoluției culturale dă o lovitură de moarte regimului maoist. și totuși, o dată în plus, Mao nu se resemnează. Timp de cinci ani, el va încerca să salveze atât Revoluția culturală, cât și propria-i imagine istorică, sprijinindu-se succesiv pe primul său ministru Zhou Enlai, pe care-l detestă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe 4 iunie 1989. înainte, regimul știa ce vrea să facă, dar nu știa întotdeauna cum, pentru că ezită încă asupra părților relative de dictatură și de democrație* și asupra rolului sectorului de stat. Cu începere din 1976, șapa de plumb maoistă este puțin câte puțin înlăturată sub loviturile puternice ale liderilor în vârstă sprijiniți de populația urbană; printre aceștia, Deng Xiaoping, revenit pe scena politică în iulie 1977. La sfârșitul anului 1978, victoria lor este completă, dar ea facilitează apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]