828,913 matches
-
din toată lumea. Ba nu! E comercial, și scrie după rețetă! Bine, zic, dacă scrie după rețetă, de ce nu se găsesc și alții care să ajungă la aceleași tiraje ca el - sau măcar pe sfert! - scriind după rețeta succesului comercial infailibil. Marii scriitori, vine replica, nu se compromit, conștiința artistică le interzice să coboare la formule comerciale! Dar, întreb, scriitorii mai mici, care aleargă după cititori și sînt în stare și de compromisuri, ca să le intre pe sub piele, ei de ce nu nimeresc
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
care aduce milioane de cumpărători ai mărfii numite carte? Fiindcă dacă ar exista o asemenea rețetă producătoare de tiraje uriașe, s-ar găsi autori care s-o folosească, fie și sub pseudonim. Eu nu susțin despre Coelho că e un mare scriitor, dar în nici un caz nu mi se pare un romancier pe care să-l trimiți la plimbare, cu formula lui literară. Că romanele lui inițiatico-sapiențiale nu-mi spun mare lucru și că poveștile imaginate de el îmi stîrnesc curiozitatea
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
sub pseudonim. Eu nu susțin despre Coelho că e un mare scriitor, dar în nici un caz nu mi se pare un romancier pe care să-l trimiți la plimbare, cu formula lui literară. Că romanele lui inițiatico-sapiențiale nu-mi spun mare lucru și că poveștile imaginate de el îmi stîrnesc curiozitatea la început, după care încep să mi se pară forțate, astea sînt rezerve care nu mă împiedică să constat că scrie bine ceea ce își propune să facă. Nu cred că
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
se pară forțate, astea sînt rezerve care nu mă împiedică să constat că scrie bine ceea ce își propune să facă. Nu cred că succesul la public, fie el și planetar, ca în cazul lui Coelho, e și un indiciu al marii valori literare, așa cum e ea evaluată în ultimele decenii. Dar cînd tot noi, scriitorii, ne plîngem de o criză mondială a literaturii, iar Coelho are peste 65 de milioane de cititori pe tot globul, asta fără a lua în calcul
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
mult decît ce au dat cu cealaltă. Trei tipuri de reproșuri s-au făcut dicționarului: stilistice (în sensul larg) și ideologice, acestea ținînd direct de metodologia și de criteriile de redactare, și, evident, tehnice. Ca efect imediat al numărului foarte mare de colaboratori, s-a observat că s-ar fi impus o selecție: nu toți semnatarii meritau să-și aducă modestele contribuții la dicționar. Unii scriitori sau teme au încăput pe mîini nepricepute, semnatarii fiind practic depășiți de subiect, fapt care
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
că s-ar fi impus o selecție: nu toți semnatarii meritau să-și aducă modestele contribuții la dicționar. Unii scriitori sau teme au încăput pe mîini nepricepute, semnatarii fiind practic depășiți de subiect, fapt care a condus la diferențe calitative mari între tratări: stiluri nepotrivite, cînd plate, cînd pamfletare, abordări sumare, anacronice, școlărești sau chiar rău-voitoare, texte cu omisiuni, inexactități și chiar cu erori (,articolele despre Avangardă, Dadaism, Constructivism sînt pline de inexactități", scrie Paul Cernat), fără trimiteri încrucișate, cu bibliografii
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
că același autor este obligat să interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai multe texte referitoare la autori din sec. XIX, mari și mici - dar mai ales mari - sînt masiv sau total îndatorate celor din dicționarul de la Iași... Problema este că viziunii vechi de treizeci de ani i s-ar fi cuvenit o replică modernă, profitînd de studiile și publicațiile din această
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
interpreteze la distanță de un sfert de secol același scriitor pentru care probabil nu are multă simpatie" și încă (în Dilema veche, nr. 90/2005): , Mai multe texte referitoare la autori din sec. XIX, mari și mici - dar mai ales mari - sînt masiv sau total îndatorate celor din dicționarul de la Iași... Problema este că viziunii vechi de treizeci de ani i s-ar fi cuvenit o replică modernă, profitînd de studiile și publicațiile din această perioadă de timp, nu simple schimbări
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
bizare. Disproporțiile de tratare, tonul elogios și spațiile exagerate acordate unor autori minori au sărit în ochi imediat. Ion Brad, N. Batzaria, N. Crevedia, Nicolae Danciu Petniceanu, Ion Cristoiu și alți autori modești și foarte modești beneficiază de spații mai mari decît cele acordate unor Gabriela Adameșteanu, Ștefan Agopian, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Radu Cosașu, Gheorghe Crăciun, I.P. Culianu și alți autori care tocmai ei fac gloria unui dicționar, expediați grosolan, minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
minimalizați prin abordare, subevaluați în verdict. La fel se întîmplă și cu revistele Contrafort, Contrapunct și Dilema; ,confiscare canonică în beneficiul grupării de la Caiete critice", o spune verde-n față P. Cernat. Dan C. Mihăilescu e la fel de categoric: , Pe cât de mari sunt meritele dicționarului, care beneficiază de oameni perfecți profesional în context, precum Gabriela Omăt, Florin Faifer, Dan Horia-Mazilu, Roxana Sorescu, Nicolae Mecu, Elvira Sorohan, Dorina Grăsoiu, Andrei Nestorescu, Dan Mănucă, Mariana Vartic, Daniel Cristea-Enache... pe-atît de urît sare-n ochi
DGLR față cu receptarea critică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11225_a_12550]
-
Emiliei Chiscop, nu merge la export. Așadar, ce ,strică" și cum scăpăm de ,timiditate", au de răspuns criticii participanți la dezbatere. Consens, în părțile esențiale. Anume: , Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că în romanele noastre nu prea se întîmplă mare lucru. Prozatorii noștri trebuie să învețe narațiunea și narativitatea, după Graham Greene de exemplu, pe care l-am mai pomenit." (Ion Simuț). În continuare-continuitate, Luminița Marcu, comparînd la rentrée (după Lire) cu ,noutățile" noastre: ,Mi-am dat seama încă o dată
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
ce le lipsește pentru a stîrni un ecou important în Europa. Și un răspuns acesta ar fi: sînt prea livrești, prea eseistici, poate chiar prea narcisiști, parcă ar scrie numai pentru critică. De aceea și succesele lor sînt în mai mare măsură de critică decît de public." Respectiv: Prozatorul scrie mai ales pentru critică și e obsedat de recenziile pe care le are cartea sa. Și atunci, firesc: critica își știe această postură, de receptor privilegiat, și scrie fără frică de
Printre degete. De fapt, pe degete... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11246_a_12571]
-
silită de un alt boier să-și vândă onoarea de fată pentru a-și salva tatăl întemnițat pe nedrept, vorbește cu entuziasm despre literatura națională, dorește o legătură sentimentală bazată pe cinste și sinceritate. îndrăgostindu-se de Marioara, fiica unui mare boier și prietenă cu Smărăndița, soția lui N. Colescu, Manoil își pierde echilibrul interior, constatând că e înșelat, că iubita sa e duplicitară. Dezamăgit, pleacă la Paris. Când se reîntoarce însă, după doi ani, e complet schimbat, corupt, cinic și
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
50 de ani), tânărul solicitant nu se așteptase să primească un răspuns prompt și să fie chiar invitat la o întrevedere în Elvetia, lângă Zürich, unde se refugiase autorul lui Tonio Kröger . Era pregătit sufletește pentru un refuz, știa că marele om era asaltat de admiratori, că dispune de puțin timp liber și că suportă greu condiția de emigrant. Fusese prevenit că T.M. își păstra cu îndărătnicire, și între străini, un ritm de existență fixat din anii de debut, efortul creației
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
ce va aluneca în banal și derizoriu. Ce ghinion! Pe T.M. îl venera, citise pe nerăsuflate Casa Buddenbrook și Muntele vrăjit, fusese uluit de culmile atinse în înțelegerea tipologiilor, în inventivitatea fabulației, în miza discursului narativ. Față în față cu marele om, tatonând sfera de sus a creației, s-a simțit invadat de același simțământ de crispare, nu putea decât să se bâlbâie, să mormăie ceva nedeslușit. Încercase să lege o discuție cât de cât cu miez cu cel care recunoscuse
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
e străin de bine, că în Wagner, de pildă, conviețuiește sublimul și nelegiuitul. De aceea spiritele excepționale - Luther, Hegel, Nietzsche - purtau în formula lor și o sămânță a bolii, a maleficului, o perversitate a iadului. Până și Goethe "era prea mare pentru a fi numai bun". Dintr-o astfel de perspectivă, se năruia exaltarea mitologiei hitleriste. "Nu cred că Cezar ar fi devenit Cezar fără debilitatea lui și fără crizele de epilepsie" , a consemnat T.M. Lui nu-i displăcea să irite
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
K., autorul Muntelui vrăjit reținuse în special un amănunt, pe care i-l comunicase în epistolă expeditorul. Alături de expresia de admirație, solicitantul mai amintea că în carceră evocase câteva pagini din Casa Buddenbrook care l-au îmbărbătat: Thomas, fratele mai mare, senatorul la aproape 50 de ani trăiește o revelație. E năpădit subit de spaima morții și se liniștește aducându-și aminte de un eseu conceput de Schopenhauer. L-a consolat teza filosofului că decesul nu e un sfârșit, o încheiere
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
a întrebat cum își duce existența, la ce lucrează, care sunt ultimele lecturi și busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A.K. nu era exagerat de susceptibil, nu credea că dezinteresul marelui scriitor ar fi un efect al lipsei de importanță pe care o degaja persoana lui. Oaspetele a evitat o pistă falsă pentru că a intuit natura unilateralității la T.M. Când vorbea cu cineva, scriitorul era absorbit aproape permanent de propria persoană
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de anticipat. Așadar A.K. s-a eschivat, ba, mai mult, s-a scuzat că trebuie să plece și a întrerupt vizita. După ce și-a sedimentat impresiile despre întâlnire, care nu erau deloc confortabile, nu și-a modificat prețuirea față de marele romancier. Prin vederea lui în carne și oase i s-au întărit însă unele alergii de cititor. Epica lui T.M. e masivă și simetrică, conchidea el, pretutindeni domnește un imperativ al echilibrului. Tot ce clatină angrenajul va fi împins în
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
prin urmare rival al tatălui. Ce-l preocupă pe el? ,Este îngrozitor că în familia noastră toate au fost formulate înainte" sau "sunt tratat ca un fiu". Luând droguri, îmbătându-se, înglodat în datorii, Klaus e învinovățit că strică renumele marelui om. Nu se știa atunci că și tatăl atotputernic, de neatins, e un om plăpând, infirm, ipohondru, stângaci în cotidian. Abia după publicarea jurnalului postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
postmortem s-a descoperit cât de vătămătoare era pentru el bisexualitatea. Ca soț, T.M. își îndeplinea obligațiile, era capul unei familii numeroase (5 copii), de care se ocupa însă Katia, scriitorul nu trebuia incomodat, întreaga casă se orienta după tabieturile marelui om. Prezența lui difuza teama și stima rece. Calitatea ironiei în proza lui T.M. e scoasă în relief de majoritatea exegeților. Ce nu i se concede însă este evaluarea obiectivă a propriei prezențe, scutită în descrieri de grave beteșuguri. Unul
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
aspect îmi apare totuși deficitar. Cum se poate justifica un lapsus în comportarea scriitorului? Nu iau în dezbatere opera pe care o socotesc deasupra contestației. De ce a consumat el însă atâta energie pentru difuzarea și agitația în jurul ei? Și alți mari creatori s-au concentrat asupra autoreclamei, au tânjit după succesul literar. Stăruința depusă fără jenă, până la ridicol, contravine însă delicateții și enormei sensibilități. Cine și-ar fi putut închipui că Proust sau Céline, temperamente atât de diferite, situate la poli
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
europenilor nu este o simplă muncă de erudiție științifică. Nu este o simplă sinteză adresată exclusiv unui public literat sau specializat. Ea este, așa cum am spus deja, un tablou de familie al Europei, obligată să facă acest lucru în momentul marii regăsiri reprezentate de integrare. EURIMAG constituie atât un punct de recapitulare și de bilanț, cât și un punct de plecare pentru înțelegerea fricțiunilor care nu vor înceta să apară, probabil, nici în Europa unită.
Cercetarea Imaginarului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/11248_a_12573]
-
îți dai seama ce m-au derutat în clipa aceea geografia și visele? Apoi, dintr-odată, a apărut sigla TVR 1-ului și doamna Eugenia Vodă ascultându-l cu ochii măriți pe domnul președinte Traian Băsescu, care spunea râzând cu mare veselie: doamnă, eu port întotdeauna cu mine următorul și sfântul principiu marinăresc: eroarea comandantului este considerată voia Domnului. Niciodată un comandant, dacă nu este băut în momentul în care face o eroare de navigație și pune nava pe uscat sau
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
comandantului este considerată voia Domnului. Niciodată un comandant, dacă nu este băut în momentul în care face o eroare de navigație și pune nava pe uscat sau generează o coliziune, niciodată nu este judecat"... -Asta să însemne că precum pre mare așa și pe uscat? m-a întrebat Haralampy cam impacientat. Deja începuse să mă enerveze cu întrebările lui... -Auzi, i-am zis, știi ce? Parcă a-i fi frate cu Iago... -Noa-noa! De ce te nărăvezi pântru atâta lucru? -Bine-bine, da
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]