128,667 matches
-
Nu simt decît fierbințeala lacrimilor de pe obraji. La Predeal realizez că sînt vie. Pe hol, pustiu. Nu văd nici-un chip, aud numai niște voci, conversația prețioasă pe care o doamnă o purta cu un domn. I-a explicat că transportă marfă din Ungaria, de unde o ia, cum o cară, cum o suie, cum o coboară. Brusc, dialogul se oprește, doamna scoate un fluier din mînecă și începe să cînte, plimbîndu-se de colo-colo, în lungul culoarului gol. "Păsărică, mută-ți cuibul și
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
Păsărică, mută-ți cuibul și te du...", ", sînt atîtea flori la ferești, dar cea mai frumoasă floare, ce-mi apare, tu ești!", "Ciobănaș cu trei sute de oi"... Își curmă la fel de brutal repertoriul cum l-a început și înnoadă povestea cu marfa din Ungaria. Pesemne că cineva a agresat-o verbal de la capătul culoarului. Un noian halucinant de înjurături, strigate în noapte, s-a năpustit și în urechile mele. La fel de firesc și cu același ton important își reia, răcorită, discursul de unde l-
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
ceea ce zace este împrăștiat în aer. Asta numesc eu sărbătoare. Dumnezeul meu îmi vede semnul de rea purtare. El cunoaște gândurile mele necuviincioase. El este lângă mine când eu stau la picioarele scării și mă uit pe sub fusta negustoresei de mărfuri Christa. Dumnezeul meu notează totul într-o carte și mă cheamă la spovedanie când o pagină este deja plină. Dumnezeul meu mă pune în libertate după ce spun de zece ori Tatăl nostru și de cinci ori Fii slăvită Maria apoi întoarce
Cîțiva pași înapoi by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14123_a_15448]
-
fie doar una). Cum trebuie să arate cultura română (de tranziție?), astfel încît ea să nu fie o piedică în fața procesului de integrare în structurile euro-atlantice (dulce ca mierea e limba de lemn) și, în același timp, să devină o marfă vandabilă, eventual cu o finalitate educativă? Iată o întrebare la care nu este ușor de răspuns și care nu privește strict România (nici măcar, exclusiv, țările din fostul spațiu comunist). Este o întrebare care privește milenara cultură europeană supusă asaltului corectitudinii
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
pull and haul together, we’ll haul to better weather. O să ajungem la Valparaiso. Problema, îmi spunea Treize, e ce facem după aia? Nimeni n-are nevoie de încărcătura de broșuri roșii din cală. Ni s-a băgat pe gât marfă proastă, după el. Și-n afară de asta, nu aveam unde să ne întoarcem, nu aveam un port al nostru. Cu siguranță că am avut unul, altădată, la început, am plecat și noi de undeva, dar am uitat unde se găsește
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
toți cei de la bord să se cutremure ca scuturați de friguri. Aveau un salonaș cu stîlpi de agățat hamacuri la înălțimi diferite, și bănci de lemn unde fiecare se așeza cum putea, dînd din coate, cu bagajele exagerate, baloturi de mărfuri, coșuri cu găini și chiar porci vii. Aveau cîteva cabine sufocante cu două paturi de cazarmă, mai întotdeauna ocupate de tîrfulițe amărîte care prestau servicii de urgență cît ținea călătoria. Întrucît în ultimul moment n-am găsit nici una liberă și
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
literatură originală. Și cine știe? Contrar aparențelor, ea va traduce pe brînci, inclusiv din marea filosofie de altădată. Astăzi numai în vis putem vedea fericitul moment cînd niscaiva mare neo-român va prezenta cartea "deci care a traduso alu Nice": Dincolo de marfă și de nașpa..." Paralelismele între lumea primitivă și cea contemporană sînt întotdeauna savuroase. Un articol se numește Ambrosia și ne arată cît de aproape de Ghilgameș este omul de azi. Aceeși obsesie a depășirii morții, a anulării acestui fenomen pe care
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
este prea traumatizat, dar își trimite și copiii, după buna tradiție a preoților de țară, tot către nobilul meșteșug al artelor. Lucrînd corect și tradițional, el se înscrie perfect în relația economică de tip clasic: decontarea se face la livrarea mărfii, cu acont sau fără, iar lucrările ajung, în mod legitim, la muzeu, la colecționari, în instituțiile și în spațiile publice. Critica este intotdeauna vigilentă și cu entuziasmul neștirbit, în timp ce istoria artei pîndește lacomă de după colț și își lărgește nările, adulmecînd
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
mari companii, fundații, instituții și oameni de afaceri sau de către alte structuri economico-financiare. Dorința sustragerii de sub determinarea mecanismelor pieței ajunge, în felul acesta, doar o tristă și naivă utopie. În timp ce primei categorii de artiști piața îi plătea produsul finit și marfa se deconta la predare, în cel de-al doilea caz, aceeași piață, bătrînă, parșivă și nimfomană degeaba ca o codoașă, lucrează prin avansuri, adică prin finanțări la pornire. Istoria, cu murdăriile și cu nenumăratele ei cinisme, își plătește, de fapt
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
cărți, camionetele de transportat cărți, producătorii de camionete, copertatorii și producătorii de hârtie de împachetat cărți. Aceștia sunt adevărații beneficiari fiindcă, în tot procesul de producere a unei cărți, sunt singurii pe care nu-i pândește riscul să rămână cu marfa nevândută. Competiția dintre editori, foarte dură, mă duce cu gândul la magazinele din satele sau orașele de mărime mijlocie, care țin deschis toată săptămâna, inclusiv duminica, și care nu ajung niciodată să se pună de acord să închidă duminica fiindcă
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
puternic. Era sîmbăta Paștilor și, ca totdeauna în ajun de sărbători, se punea în funcțiune încă un mijloc de chinuire meschină a omului: exact în ziua cînd lumea nu mai avea bani și murea de oboseală, magazinele se umpleau de mărfuri. Ce să faci cu atîta belșug întîrziat? Acasă, puținele ouă obținute cu greu erau deja vopsite, cozonacii cu coaja-nnegrită, copți noaptea la foc variabil, fuseseră puși în cămară, imitația de drob de miel făcut din pipote și pateu la cutii
O amintire în anul Caragiale by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15178_a_16503]
-
elementelor de limbaj popular, familiar, argotic și tot prin prisma mass-media. De la o privire generală asupra argoului și până la banc (între oralitate și scris), Rodica Zafiu pare să nu piardă nimic. Scrie cu ușurință despre inovații recente cum ar fi "marfă", "așa cum vrea mușchii mei", "merțan", "bengos" și "băiat de băiat", dar și despre expresii populare. Prin surprinderea celor trei aspecte fundamentale ale evoluției actuale a limbii române cartea Rodicăi Zafiu este și un real "album" lingvistic al mentalității post-comuniste, un
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
spanac la produsele industriale. Ce să înțeleagă potențialul investitor din comando-ul polițienesc-politic ordonat din Piața Victoriei? Păi, el înțelege că trebuie să fie idiot să-și plaseze banii într-o țară în care guvernul dictează prețul de vânzare al mărfurilor produse după alte legi decât cele familiare "planificatoriștilor" din stirpea Văcăroiu & the band. Rămâne o enigmă alchimia contabilicească prin care polițaii din Timișoara, de pildă, au ajuns la concluzia că prețul unui ou trebuie să fie nu cel practicat de
Economia de piață între bulanul dogmatic și oul pragmatic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15209_a_16534]
-
supravegheate, cea a culturii de masă, gradul zero al gîndirii, al meditației și contemplației, al emoției și iubirii". Principiul esențial al lumii de azi îl constituie economicul, argumentează autorul, și lui i se subordonează pînă și obiectele de artă (devenite mărfuri și evaluate în funcție de valoarea lor pe piață) sau chiar revoltele, devenite revolte pentru mai mult consum și nu revolte împotriva sistemului. Spectacularitatea postmodernității e înțeleasă ca spectacol de bîlci, ca lume a lui "totul e posibil" în care toate diferențele
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]
-
cartea unui prestigios critic literar. Imaginați-vă 20 de șefi de secții, plus redactorii-șefi adjuncți (nededulciți la cultură, cei mai mulți cu studii politehnice, sau neterminate), strânși de două ori pe zi, între orele 10-11 și după-amiază, între 16-17, fiecare licitându-și "marfa" secției pe acea zi, la concurență deschisă, pentru un spațiu procustian, care elimina mai mult de jumătate din ofertă: Politica, Investigațiile, Socialul, Economicul, Externele, Sportul etc. Toți vin cu bombele și bombițele zilei, crime înfricoșătoare, odioase violuri, jafuri la drumul
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
orele 17, după ultima ședință de sumar, iar în privința redactorilor, nimeni nu face vreo distincție între secția Cultură și Politic, Economic, Investigații sau Sport. Jurnaliștii pe domeniul cultural au, însă, cele mai mici salarii și acordurile cele mai modeste, pentru că "marfa" lor nu vinde ziarul și nu sporește tirajul! În plus, dacă tuturor celorlalți le mai pică ceva, călătorii în străinătate cu politicienii sau sportivii, concedii aranjate în diverse stațiuni turistice, la munte sau la mare, atenții mai mici sau mai
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
zarafi, să-i binecuvînteze pe suferinzi și să le împartă săracilor. Zarafii nu erau alții decît intermediarii, mai exact țiganii intermediari, acei infractori odioși care, în loc să se ducă la furat, la negoțul de stupefiante sau la înjunghieri prin parcuri, preiau marfa en gros de la țărani și o vînd ei înșiși în piață la un preț ceva mai mare. Suferinzii sînt chiar țăranii, adică producătorii, cei care suportă agresiunea și raptul intermediarilor, obligați de aceștia să stea acasă și să-și vadă
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
Nici mai mult, dar nici mai puțin, haiducii administrației și ai Prefecturii au luat de la cei răi și au împărțit celor buni, fixînd, totodată, cu multă responsabilitate, prețuri maximale, taman ca pe vremea mercurialelor ceaușiste care țineau loc și de marfă, și de libertate, și de bunăstare. Dacă, în expresie, acest spectacol este jenant și hilar prin mimetismul penibil și prin anacronismul vulgar, în fond el transmite un mesaj extrem de periculos: adică unul copt la focul mic al economiei planificate și
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
ei, telegenicul prefect ar putea solicita Guvernului, acelui Guvern pe care îl reprezintă acum prin spoturi publicitare în fața tarabelor, să reglementeze această instituție, să îi fixeze norme și spațiu de acțiune, și abia atunci, cînd producătorului i se va ridica marfa de la capătul parcelei, vom avea și producție mai mare, și prețuri mai mici, și mai puțini oameni fără statut social și fără orizont economic. Pînă atunci nu vom avea decît haiduci festivi, propagandiști mitomani și gladiatori utopici în trista arenă
Lupta cu mercurialul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15225_a_16550]
-
osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni precum „patriotism civic” ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului, trebuie să rostești cu voce tremurată numele lui Ștefan sau Mircea, al „Crăișorului” Iancu, al lui Decebal sau al altor embleme
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
pe vremuri. Dar producția de samizdat era așa de mare încît făcea imposibilă sancționarea promptă a fiecărui „producător”. În plus, căile prin care intra în țară literatura interzisă erau numeroase. Se aduceau cărți în cutii de detergenți, în camioane cu marfă obișnuită; de la Budapesta, veneau în portierele autoturismelor, special amenajate. Intrau 10 volume în fiecare portieră. Mai era așa-numitul samizdat sălbatic, fiecare ins care citea o carte greu accesibilă o copia pentru prieteni. Î. Care era criteriul după care o
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
spiritul parodic și intertextualitatea, autoreferențialitatea. În cele mai multe dintre cazuri scriitorul prezintă un cadru de viață banal, populat cu personaje lipsite de relief din nomenclatorul de meserii al regimului comunist (impiegați de mișcare și controlori de bilete, primitori-distribuitori la depozite de mărfuri, scriitori în criză de inspirație, gestionari de magazine, paznici de noapte, plutonieri majori, pensionari etc.) în care, la un moment dat, se petrece un fenomen supranatural. Hazul acestor texte este dat de reacțiile comune, firești, ale acestor indivizi cu nume
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
p. 22). Textele impregnate de oralitate din Internet (mai ales mesajele din forumuri) ilustrează extinderea termenului penal în argoul juvenil, în categoria „evaluatorilor” generali, a adjectivelor calificative care indică aprecierea pozitivă sau negativă. Categoria - care cuprinde termeni ca mișto/nasol, marfă/ nașpa - este extrem de supusă modelor, din nevoia de a reatribui expresivitate unor procedee, substituind expresiile uzate prin altele mai noi. Desigur, penal e departe de a fi un termen de bază al aprecierii; cuvîntul manifestă totuși destulă libertate combinatorie, fiind
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
bogate trec în contul asasinilor câte patru milioane de euro de ostatec. Excelențe ministeriale și foști ostateci se congratulează, pe când vajnici luptători își fac abluțiunea după ce au înhățat cecul cu șapte zerouri după prima cifră. Cât nu câștig eu din marfa mea literară pe un an întreg... Justițiari, cu ciorapul tras pe cap, călări pe motociclete performante, flăcăii varsă încărcătura armelor în cel ales și numaidecât dispar, cu acea nobilă discreție care-i caracterizează pe eroi - sau doar nebuni după viteză
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
între editor și autor au slăbit, în schimb au cîștigat influență agenții literari și directorii de vînzări. „Cartea trebuie gîndită în perspectiva pieței globalizate, ca un hamburgher, trebuie să fie aptă de ecranizare și să conțină un mare potențial ca marfă. Este ceea ce se numește în jargonul economic actual mainstreaming” - rezumă Sigrid Löffler, critic literar și directoare a revistei berlineze „Literaturen”. Frida în dispută Filmul Frida realizat de Julie Taymor, care a rulat cu succes și la noi, a stîrnit proteste
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13578_a_14903]